Blog

pe balustradă...
de bloc, fac blog
iau scara şi uşa de lift
şi o fac port de intrare
adresa o lipesc pe treaptă
cineva mă aşteaptă
uşa de la intrare
fereastră spre mare
tavanul scării îl pun
drept suport
programul poate începe
stai lipit de perete
şi ascultă!
fii tânăr...
şi fericit

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa reprezintă o intrare pe scena lumii şi moartea o ieşire din aceasta.

Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara vieţii

Urci încet, cu greu fiecare treaptă
Şi absolut nimic în cale nu te doboară,
Iar succesul mult visat te aşteaptă
Către el nu există lift, doar scară.

Din moment ce la acest drum ai pornit
Nu trebuie să cauţi "calea de ieşire"
În final vei ajunge unde ţi-ai dorit,
Vei atinge cea mai mare fericire.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva

Ca urmare la intenţie
Se aşteaptă undă verde
De trecere înapoi în eden
Mereu se aude of-ul prelung
De la Adam şi Eva încoace
Cum n-a venit unda verde
Se caută un nou permis
De intrare în sublim
Pe parcurs invocăm îngerii
La fiecare intersecţie
Unda roşie se poate activa
În defavoarea destinderii
Mai nou căutăm tentă albastră
De intrare în univers mesianic
Fascinant de bine încrucişat.

poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare în U.E.

Cum sunt un francofon sadea,
Mai marii zilei au decis
La integrare să îmi dea
O undă verde... de Paris.

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul

De stai drept şi de socoţi,
Iadul, mult temut de toţi,
Are porţi doar de intrare,
Dar niciuna de scăpare.

epigramă de George Budoi din Iadul şi Raiul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

lift

Lift. Amfitrion la casa scării.

definiţie aforistică de David Boia (5 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare în literatură

Sunt concluziile nude:
X şi-un om de meserie
La scris nu pot a fi rude
Dar... cumetri pot să fie!

epigramă de Corneliu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu folosi pe alţii drept "scară". Poţi da oricând peste o primă treaptă care să nu stea încovoiată!

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg

de sus din munţi, din văi, din lacuri glaciare
infime sclipiri din ape, spre cer s-au ridicat
şi-ncet s-au aşezat pe înalte ceruri, în apă pură
dar de iarnă, ca pentru pământ să fie dat

şi-n Decembrie nourul format în a sa fiinţă
în fulgere şi încărcări de energii, el a creat
cătând în jos cu a sa lumină, el să trimită
fulgi de nea curaţi, născuţi în puf de alb

spre lume el drumul încet, sculptat şi-a dat
el singur, fulgul tău, prin ceţuri, încet s-a arătat
spre a ta fereastră şi-a ei lumină, ca să sclipească
ca chipul tău zeiesc, să-l vadă îngereşte întruchipat

în fereastră, tristă, tu stai şi-n sus a ta privire
priveşti fulgul tău când vezi că vine şi tresari
simţind atunci că el spre tine vine a bucurie
trimis de cel ce te iubeşte, şi-n vise, drept dar

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul sinelui Destinul? Hahaha... de mai multe ori şi-a bătut joc de mine! M-a încuiat într-o încăpere, albă, fără nici o ieşire şi nici o intrare, apoi, mi-a aruncat cheia înăutru şi mi-a zis: - Descuie-te!

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea Barbarei

Ştefane, Ştefane, trezeşte-te! E cineva la poartă.
Repede, repede la fereastră... Of, vino-încoace-odată!
Se-aude cum se deschide uşa de la intrare.
Ai uitat să tragi zăvorul înainte de-a merge la culcare?

Ascultă, paşi pe trepte – nu, acum chiar pe holul din faţă,
Se deschide uşa camerei, parcă se vede-o mogâldeaţă...
Trezeşte-te, Ştefane! Cine-i acolo? Toate merg în răspar!
Simt că-mi îmi trece-un stol de lilieci prin păr...

Visezi? Hai, ridică-te-n capul oaselor, sus, înalt şi drept!
Mi-i frică: Cred că o să-mi sară inima din piept!
Niciodată n-ai dormit atât de-adânc, ce se petrece?
O, iubitule, oare de ce ţi-e mâna-atât de rece?

poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este rândul meu

am uitat să zbor, aripile mi-au fost lipite
pe-o uşă
scria mare şi neciteţ, intrare interzisă
cuvinte mâzgălite, neglijent
ultima literă însă, zâmbea cu buzele vopsite-n roşu

dincolo se zbiera, eşti o târfă
eu am trei doctorate şi un masterat
o bufnitură
un idivid gâfăind ieşi din lift
ducea din greu două sacoşe, burduşite

asteptaţi aici vă rog, la domnul ministru?
ochi îi erau umflaţi
Nu, ascult doar... Eu sunt nevasta!
atunci vă pot da dumneavoastră nişte bani
nu mult, două milioane?

uşa se dechise şi brusc, un trup, jumătate gol
trecu cu viteză de accelerat
chipul ivit de după uşă, zbieră
aici nu-i Gara de Nord!
îmi aduci banii mâine, la minister

uşa s-a închis la loc
nu sunteţi soţia? Ba da, dar viitoarea
acum intru, că-i rândul meu!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae stresat

Ghetele stau la fereastră
Lustruite viguros
Toţi aşteaptă să primească
Un cadou mai valoros.

Nu banane, portocale,
Bombonele sau rahat,
Toate astea sunt banale
Vremurile s-au schimbat.

Doamna şi-ar dori inele
Şi cercei cu diamant
Brăţări groase, cât mai grele,
Parfum fin, deodorant...

Copiii vor bani la plicuri
Jocuri noi, interesante,
Telefoane, căşti, joystick-uri
Ori tablete performante.

Moşu', cu mişcări dibace,
Bagă cardu-n bacomat
Uitând că de-o vreme-ncoace
Este angajat la stat.

Şi brusc inima-i tresare
Nici nu ştie ce să zică
Că degeaba barba-i mare
Dacă leafa este mică.

Şi începe să regrete,
Nu inele, nu joystick-uri,
Ci o să le pună-n ghete
O grămadă de nimicuri.

Nici n-ar vrea să se mai ducă
Către cei care-l aşteaptă
Şi-ngrozit de cap se-apucă,
Fiindcă soarta e nedreaptă.

Căci va fi o mare larmă,
Şi deşi e sărbătoare
Alungat va fi să doarmă
Pe preşul de la intrare.

poezie de Octavian Cocoş (5 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este atunci când paradisul aşteaptă la intrare!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există un lift direct către succes. Va trebui să urci pe scări... treaptă cu treaptă.

citat din Joe Girard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port

goniometrică încercare
răpăit de tobe
eram în strigare
căţărat acolo...
sus
singuratic
cu plaja pe mine
şi scoica...
înţepându-mi tâmplele
aducea oceanul
în timpanele mele
răscolea amintiri
fluviale
cercelul urechii tale
şoptea spre depărtări
opriţi portul
să primescă vapoare
ascultă...
eu nu voi opri în rada asta
e a ta.

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naştere şi-n viaţă cobor câte un pic
şi vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minţii
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinţii
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă şi balustradă clipa
când paşii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colţul nebuniei şi-au adormit în pripa
seducţiei fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
şi peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de Ionuţ Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene apetisante ...

Iar mă spăl cu ganduri grele şi pe faţa şi pe găt
Orizontul vieţii mele a cazut peste zenit
Şi pe cer se sting de- avalma licurici inca fierbinţi
( Cu nestinşi sorbiţi cu palma clatesc smalţul de pe dinţi)

Să pornesc curat spre - o lume cum mereu se spune- dreaptă
Şi- n lintoliu fin de hume, coborand treaptă cu treaptă
Scara asta infinit-a judecaţii de apoi
Scara asta stabilită fiecaruia din noi...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

În faţa sorţii... să stai dreaptă,
Să nu te-nchini la întâmplare
Şi vei urca treaptă cu treaptă
Pe scara vieţii... către soare.

Nu te-apleca, nu te supune,
Din lacrimă să nu faci râu,
Tu ai ca trandafirul, nume
Şi eşti ca macul roşu-n grâu.

În faţa sorţii... să fii tare,
Nu poţi să plângi un păcătos,
Durerea cât ar fi de mare
Tu, umărul, să nu-l pui jos.

Păstrează câteva cuvinte,
La rău nu te-nchina nicicând,
Fereşte-te de cel ce minte
Şi-n veci... păstrează-mă în gând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!