Eminesciană

Lasă tremurul din ape pe-al tău sân să mă cobor,
În privirea-ţi prea curată, ochii tăi adânc mă dor.
Şi mă pierd în universuri, prin luceferii de rând,
Preafrumoasă pământeană cu şuviţele în vânt.

Nu imperii lucitoare tu să-mi ceri a mă iubi,
Cere-mi freamăt de izvoare, desfrânări în nopţi târzii,
Cere-mi floare de cicoare, şir de stele, cere-mi luna!
Tu, a mea nemuritoare, printre ele eşti totuna...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Boema (ianuarie 2015)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incident

Privesc peste masă gândindu-mă
(încrâncenat de dragoste):
Cere-mi, hai, cere-mi
să fac ceva imposibil
ceva ciudat şi fără rost
ceva de neimaginat şi inimitabil
cum ar fi să fac să înflorească un deget
sau să mă plimb jumatate de oră în douăzeci de minute
sau să-mi amintesc ziua de mâine.
Chiar aş vrea să-mi ceri asta.
Insă tot ce-mi ceri tu este:
N-ai vrea să-mi dai o ţigară, te rog?
Iar eu surâd şi,
Ȋntorcîndu-mă în miraculoasa lume
a posibilului,
îţi ofer una
cu mâna tremurândă
de un tremur omenesc.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis 2

Când întind
aripa
spre Tine
Visul
devine
Adevărat.

Încap
între
degetele
Tale.
Desenează-mi
cerul albastru
de iarnă
pe coloană.

Cere-mi
să ningă,
Cere-mi
să mă
întind
până la tine:
sub aripa ta,
Nimic
nu mă poate
atinge.

poezie de Monica Vrăbiuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugare

Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu ştiu eu a cere
Şi cere-mi Tu ce nu ştiu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Şi tot ce dau să fie-n slava Ta.

Dă-mi, Doamne, tot ce aş putea-nţelege
Şi cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăţ o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.

Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Şi greutăţi să nu fac nimănui.

Dă-mi, Doamne, Tu, ştiinţa cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem

(viaţa... file de poveste)

m-am desfăcut, un pergament uscat
încet mă descifrez chiar dac-am înserat
mi-s literă şi suflu ostenit
sunt lacrimă şi floare şi zbor şi răsărit

în formă îndumnezeită m-a turnat
sunt între alfa şi omega încifrat
în mine se ascunde-un infinit şi-atât
un infinitul ce se închide în mormânt

cere-mi un braţ şi ţi-l voi da, surâsul şi îl vei avea
cere-mi ce vrei eu nu-mi mai aparţin şi pot să mă împart
nu-mi cere sufletul să-ţi vând şi-apoi să văd că îl arunci
pentru că viaţa-i ură şi iubire şi durere, nu-i simplu cuvânt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...

Dacă-am rămas străin la colţul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte şi dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, striveşte-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăveşte-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.

Dă-mi tremurul din şoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînţeleasă!...
Ispită eşti, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric şi mult prea visător...

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între epigramişti

"Cere-mi tot ce vrei, amice
Şi te-ajut, de bună seamă..."
"M-ai face un om ferice,
Să te laşi de... epigramă!"

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a iubirea

Nu-ţi găsesc privirea, paşii-ţi nicăieri,
Unde-ţi este chipul dintre albe nopţi?
Ai uscat iubirea, îndrăzneşti să-mi ceri
Să aprind cărbunii din fiori necopţi?

Amintiri deşarte năvălesc prin trup,
Depărtează-ţi ochii, n-ancora în mine,
Haitele de gânduri carne-n oase rup
Despicând prezentu-n ploaie şi suspine.

Nu-ţi trimite îngeri, ce-ar mai fi de zis
Când mi-e suflul tropot, răsăritul brun,
M-ai trezit cu voia-ţi dintr-un dulce vis
În rafale aprigi de străin taifun.

Arde-n mine dorul de trăiri spumoase,
Să le şterg nu-mi cade, să le-alung nu pot,
Drumul dintre noi a trecut miroase,
Din adânc de suflet cum mi-e să te scot?

Joaca-ţi de-a iubirea a luat sfârşit,
Să-ţi mai dau o şansă, pare înţelept?
Doare, dar nu-ţi pasă, ştii cât ai greşit,
Cere-mi să te iert, dar nu să te-aştept!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca artă

Te caut, adulmec, aştepţi să o fac,
Devin poezie, pe trupul tău tac,
Te scriu din atingeri, citeşti c-un sărut,
Rescriem volume, aşa cum am vrut

Respiri ca o artă, încet, metaforic,
Un aer sălbatic, parfumul erotic,
În ochi ai dorinţă, ador s-o ascult,
Nu-mi cere iubire, dar cere-mi mai mult

Furtuni emotive ne plouă subit,
În braţele tale renasc şi-am murit,
Şi ardem... făclii peste nopţi amândoi,
Nimic nu ne stinge, romantici şi goi

Iubirea e artă, de sunet, culori,
Divin tatuaj desenat de fiori,
E freamăt sălbatic, dar cât de firesc,
Iubirea eşti tu... şi atât îmi doresc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare în noaptea eminesciană...

Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ţi dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.

Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Şi vom sta în miez de noapte pe un colţ de nemurire,
Mândre stele de cleştare adâncesc a ta privire.

În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îţi desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre şoapte mă-nconjoară.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nordul e tot acolo...

Mulţi se întreabă,
Puţini răspund,
Nu te mai caut...
Greierii dansează singuri,
Furnicile ştiu
Că e mai bine azi.
Cere-mi mai bine o comoară,
O piatră nepreţuită,
Inelul e doar metal.
Sufletele calde
Au hainele găurite
De prea multe îmbrăţişări.
Noaptea se ruşinează,
Nu mai am brichetă,
Ochii mei văd întuneric.
Descurcă-te oriunde,
Nordul e tot acolo,
La fel şi inima mea!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 6. Cu săgeţile nu reuşeşti...

Ştii ce? Mai bine cere-mi pace,
Că ai un bei, ca adversar,
În contra lui, e eficace,
Doar... armamentul nuclear!

epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba şi pământul,
cântă şi pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă şi vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
şi urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele ştiu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineaţă,
dorinţele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe faţă

eşti mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
eşti floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ţi respir clipa dorinţă

întinşi pe iarbă printre flori
îţi simt căldura, o chemare,
am ameţit de-atâtea ori
sub trupul tău uşor de floare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

predestinată nimbului
şi nezădărniciei

închipuită hotarelor de neguri
şi înconjurată de lunci

rămâi aievea
tăinuită
în depărtarea fulgerului

tu
cea care îndemni
spre cer uitarea

cere-mi din sete
cât încă mă usuc
(închipuie-mă
în vremea izvoarelor)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul nostru

De-ar fi să îţi descriu un fir de dor,
sau forma şi culoarea unui gând,
aş face-o cu plăcere, ca şi când
eu însumi aş fi dor, sau gând, sau zbor,

Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ţi fac pe plac.

Nu-mi cere, aşadar, să îţi pictez
iubirea mea, sau sufletul, în vers
şi cere-mi doar un gând să creionez.

Iar dorul, aş putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat şi şters,
departe, într-un colţ de Univers.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un sclav şi nici un rege

Cere-mi luna de pe cer
N-am să zic că nu se poate
Zborurile noastre toate
Sunt pătrunse de mister!
Nici un sclav şi nici un rege
Poate n-a-ndrăznit să-ţi pună
Peste frunte o cunună
Fiindcă nu te înţelege!
Şi se scurge suferindă
Ziua celor ce preferă
Plânsul tău de baiaderă
Spânzurat într-o oglindă

Parc-aş fi la o-nchisoare
Ţarcul care dă fiori
Unde nu mai poţi să mori
Dacă ai iubit o floare!
Cercul nostru s-a închis
Dincolo de el, nu mai poţi trece;
Noaptea piramidele aztece
Poartă fluturi spre abis.

poezie de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-e totuna

Nu mi-e totuna, Doamne, dacă-Ţi cânt
Din adâncimi de văi sau de pe stâncă,
Nu mi-e totuna dacă din pământ
Picioarele şi mâinile mi-s încă.
Nu mi-e totuna dacă mă închin
Cu noaptea-n ochi sau cu lumina-n pleoape,
Nu mi-e totuna când la Tine vin
De eşti departe sau de eşti aproape.

Nu mi-e totuna dacă-n faţa Ta
Mi-e inima curată sau murdară
Şi nu-i totuna, Doamne, de voi sta
La pieptul Tău sau voi rămâne-afară...

De-aceea plâng, de-aceea mă frământ
Şi iar Te rog să-mi dai putere, Tată,
Ca şi de-aş fi cu totul din pământ
Cu ea în trup de ceruri sunt legată.

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu are lege!

O minge, cărţi şi un televizor,
Profesori, urme, semafor
Tu?
Enigma de la ora 5,
Când mergi la coafor,
Eu caut de zor opinci.
Tu cânţi despre Romeo, Julieta,
Eu sper că ţi-ai uitat din nou poşeta
Pe scaunul meu,
Eu te aştept
Prea tandru, temător şi drept
Ucid doar trandifiri să te salut
Şi nu mai am răbadare să te-ascult.
Demult tu te-ai mutat în ochii mei,
Acolo aprinzi focuri cu scântei
Şi totuşi, tu ce vrei?
Eu am răbdare, n-am tutun,
De multe ori nu ştiu ce spun
Dar totdeauna te visez,
Chiar şi atunci când m-antrenez
Să te duc dincolo de cer,
Să-mi dai motive să disper...
Cere-mi orice!
N-am să-ţi ofer
Decât un vechi calorifer!
Când vei simţi tot ce am scris
Lumea ta va fi la fel
Dar poate tu vei înţelege
Că inima nu are lege,
Ea îţi şopteşte, tu alege!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi cere, deci, mie, conducător al unui imperiu, de a cuceri fericirea pentru tot poporul meu. Nu-mi cere mie, sculptor, să alerg după frumuseţe; m-aş opri în loc, neştiind încotro să alerg. Cere-mi doar să le clădesc un suflet în care un asemenea foc să poată arde.

Antoine de Saint-Exupery în Citadela
Adăugat de Iulia Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţei cu ochii de cicoare (sonet)

MĂICUŢEI CU OCHII DE CICOARE
(sonet manei iubitoare)

Măicuţa mea cu ochii de cicoare,
Plecată să îmi zideşti casă în Rai,
Te rog, prin vise, o veste să îmi dai,
Să ştiu că mă aştepţi la o zi mare!

Aş vrea să-mi spui cum e pe-al cerului plai,
Ce griji te frământă şi ce te doare?
Te aştept mereu, că-n suflet mă doare
De când în lumea celor drepţi plecat-ai!

Mi-au albit tâmplele de aşteptare,
Să-ţi mai văd chipul blajin şi să-ţi sărut
Mâinile de măicuţă iubitoare!

Nicicând n-am uitat cât de greu m-ai crescut
Şi spune-mi că vii, să-ţi cad la picioare,
Chiar pentru o clipă, ce-o aştept demult!

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!