Tot

o palmă de nea
iarna...
trece prin degete
şi un fulg...
s-a oprit pe ea
am desfăcut iubirea
în nord şi sud
patru vânturi adunate
să poarte tropice
între piramide şi nil
nordul...
în gheţare
şi fiorduri rătăcite
îngheţată fire
spune-i rătăcirii mele
...
dau totul

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul patru avea un rol determinant în gândirea şi filozofia indienilor din America de Nord. Patru era un principiu de organizare şi, într-un anume sens, chiar o forţă. Spaţiul se împarte în patru părti, timpul se măsoară în patru unităţi: ziua, noaptea, luna şi anul; există patru părţi în plante: rădăcina, tulpina, floarea şi fructul; există patru vânturi; viaţa omeneasca e împărţită în patru perioade: copilăria, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea.

Hartley Burr Alexander în Le Cercle du Monde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întodeauna numai prin suferinţă ajungem la lumină. Cel ce vede lumina fără a trece prin iad, este mai dăruit ca acela care trece!

Viorel Muha (iunie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polul Sud şi Polul Nord

Fără glume şi poveşti,
Polul Sud şi Polul Nord
Ştii să le deosebeşti?
Ţine minte, nordul are
Urşi polari şi vulpi polare.

Sudul are, ştie-oricine,
Pinguini şi pinguine.
Nordul e ocean oval,
Sudul e continental.

– Cu-Aurora boreală,
Cu noaptea polară, cum e?
Cum să fie? O minune!
Soarele care răsare,
După şase luni apune...

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurată

iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
şi steluţe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?

lunecam cu săniuţa
pod de gheaţă pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.

iarna mea scumpă podoabă
cu brăduţ în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "

şi acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână îngheţată
îţi fac semn ca să revii...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu ne pune întrebări, ci ea ne trece prin ele!

Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

iarna plânge şuvoi de sus
e seară...
un răzleţ mănunchi de picuri
îndrăzneşte
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăţei
în mantii albe curg
de sus...

alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheaţă
spaţiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheaţă
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
aşterni chipul tău
pe urmele lăsate de zăpadă
şi buzele tale le închipui paşi de fulg
în iarna ce se-ntoarce.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegia drumului

Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărţi despre polul sud.
Bătrânii nu mai ţin amintirile în acord
şi iarna citesc doar cărţi despre polul nord.

Fiorul pădurii caută un fierăstrău
şi munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.

În muzeu un tablou priveşte nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopţile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.

Vieţile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieţii mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.

poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

aş vrea să fiu un fulg
să fiu luat de vânt
apoi,
la uşa ta încet să cad
plutind
aş vrea să fiu şi ger
şi floare-n geam să-ngheţ
ca-n gănduri să mă vezi

aş vrea...
în nopţi când tu visezi
să mă citeşti plăngând
ştiind
...
că nu mai sunt
dacât
un fulg pierdut în vânt!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul

am vrut să fiu pisc înalt de vis în tăcere
m-am regăsit târziu rămas agăţat fără putere
în rădăcini ce nu mai vor sentimente
posed gânduri care curg cu multă durere
mi-am desfăcut în bucăţi simţurile mele
am rămas vorbă nerostită şi-n grea vreme
vreau să fiu învinuit de trecere prin lume
că nu am putut să dau cei mai bun din mine
simt gust amar de fiere şi nu ofer decât decădere

tălpile mele nu-şi mai au rostul
paşii mei prin viaţă şi-au pierdut firescul
cărările mele mi-au schimbat norocul
sunt fiară care nu respectă nici postul
de mult de om nebun ce sunt cu gândul
am ajuns să nu respect nici dialogul
nu cer iertare cer pedeapsă mare
timpule dacă exişti nu vreau îndurare

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleganţa este o îmbrăcăminte pe care nu oricine ştie să o îmbrace sau să o poarte!

Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta rătăcirii

Aş vrea să-ţi desenez acum
Harta rătăcirii mele.
În nord e un ocean 100% bio
Plin de pescari fără permis,
Ei prind mereu peştele cel mare
Chiar dacă este interzis.
La est lumina nu te arde,
Soarele meu e ştirb.
Zilele merg la coafor
Dacă nu plouă...
La sud deşertul te topeşte
Şi dacă vrea te şi îngheaţă.
Toţi papagalii spun: iubeşte!
Un beduin spune: învaţă!
La vest e drumul către vise,
Poate coşmaruri, uneori.
Noaptea nu crede în psihologi,
Cea mai bună perină eşti tu!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa poate fi un vultur pe cer, o furnică-n ţărână iubind totul cu zâmbetul la soare sau... o umbră nedefinită între cele două.

Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despletită-n mii de fire ...

De prin picuri adunate
Din pâraiele umflate,
Rătăcite în avaluri
Prinse-n menghină-ntre maluri,
Pic cu pic sporiră râul,
Ce se-nvârte ca şi brâul
Şi cu muget se prăvale
Peste pietre ancestrale.
Lovind, valuri după valuri,
Scurmă iute înspre maluri,-
Negăsind zăgazuri rupte
N-au putut să se înfrupte.
Nevoite-au fost, cu trudă,
Înfruntând natura crudă,
Să-şi croiască pe-ndelete
Alte drumuri deşuchete.
Vor răzbi într-o grăbire
Adunând ca suvenire,
Oameni, case, acareturi,
Ca în lupte pe afeturi.
De nu vor rătăci matca,
Încleştând de ciudă falca,
Ajunse la disperare
Vor părea mai răbdătoare,
Şi în undele-i tihnite
De raze însufletite,
Copii mulţi, cât pietre-n prunduri,
Se vor scălda rânduri, rânduri...
Când se vor buluci norii,
Apa trece-n scocul morii,
Mestecând cu dinţi de piatră,
Boabe de grâu, pentru vatră.
Şi-apoi trece mai departe
Între maluri se tot zbate,
Despletită-n mii de fire,
Are-n luncă întâlnire.
Mânioasă şi avidă,
E în stare să ucidă.
Târziu, poposeşte-n mare,
Trecând văi, călcând ponoare,
Răpusă de ostenire,
S-a dus în nemărginire...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are două feţe. Uită-te şi de pe cealaltă parte a ei şi te bucură. Prin aceaşi clipă nu vei mai trece niciodată.

Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritori

Mă dor ninsori,
Mă dor fiori,
De bucurie,
De fericire,
Ori de durere,
Când totul piere...
Şi râd, şi plâng,
Şi mă preling,
De întristare,
De încleştare,
Ori ezitare,
În clipele, când, infinitul moare...
Şi dac-aş crede,
Că totul trece,
Eu, primăvară, aş tot fi,
Cu soare în fiecare zi,
Cu verdele pe urme vii,
Şi roua, care m-ar trezi!
Ecou în cele patru zări,
Să mă auzi,
Să mă revezi,
Să-mi fii pe veci,
O inimă cu mii de vieti,
Iubirea mea, iubirea ta,
S-o retrăim, pe-un colţ de stea,
Nemuritori în Univers,
Nemuritori prin vers!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între buzele mele

iarna adoarme între buzele mele
crengi de brad îmi cad sub pleoape
eu le luminez cu lanterna
odată cu venirea dimineţii.
cafeaua are gust de nectar
zăpada are 300
de metri
de minute
de pagini
eu tot nu mă pot decide dacă trandafirul
îşi va pierde astăzi toate petalele
sau dacă va mai rezista câteva ierni
în aşteptarea supravieţuitorilor.
în jurul cănii
zboară gandurile poetului
aşteptând un cuvânt de împăcare
dar eul meu lăuntric a murit mai devreme
şi în urmă totul e gol
totul arde
lipsit de substanţă.

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

m-am strecurat în viaţa ta
încet pe nevăzute
eu cu tristeţea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima şi sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăţie de iubire
prin şoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieşit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi şi stejari
am pus poeţii ţie dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
şi...
am trudit pentru ele
am sculptat pictat şi desenat
prin cuvinte
chipul tău într-o mie de feţe
toate frumoase strălucitoare
cu mare răbdare şi nădejde
le vei primi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate simţurile mele

Toate simţurile mele - sufletul -
Le-am pus în vârful degetelor
Pe care prin părul tău le treceam.
De-atâta suflet, degetele îmi tremurau
Şi m-am oprit.
M-am prefăcut toată în vârfuri de degete
Ce-ţi netezeau părul.

poezie de Ada Amir-Pinkerfeld (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Şi vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.

Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia şi trăiesc un vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!