Privea acoperişul casei, câmpia, pădurile, munţii misterioşi, şi îi venea un gând: "răzbunarea, ce lucru inutil!"

citat din Dino Buzzati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin mai încolo de singurătatea ta e persoana pe care o iubeşti.

citat clasic din Dino Buzzati
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e scrisă pe nişte table, dintr-o substanţă necunoscută, faţă de care granitul e ca untul. Nu ne ajunge o veşnicie ca să o ştergem.

citat din Dino Buzzati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vântul, era vijelia toamnei, era disperarea, era dragostea. O urzeală lentă de vise, o osteneală molatică, o tăcere, un vag freamăt de viaţă în depărtare, fuga gândurilor părăsite înăuntru prin tainiţele trecutului în noaptea caldă de iunie.

Dino Buzzati în O dragoste -Dino Buzzati
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii verzi sunt irezistibili ca pralinele cu mentă şi fistic, fermecători ca smaraldele şi misterioşi ca pădurile de conifere...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii sunt puternici, periculoşi, frumoşi, nobili şi misterioşi.

citat din Robert Genn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune un secret unui prost, el îl va striga de pe acoperişul casei.

proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Sunt uriaşii din vechime,
În vechi scrieri pomeniţi
Ei, cei dintâi la înălţime
Peste vremuri neclintiţi

Privesc munţii cu nesaţiu,
Ancoraţi în timp şi spaţiu
Pentru mine munţii-s sfinţi
Îmi sunt fraţi, dar şi părinţi

Sunt falnici şi misterioşi
Îmi sunt dragi dar şi strămoşi
Tainici, majestuoşi sau duri
Ascund enigme prin păduri

Deţin, comori adânci şi reci
Prin codri, peşteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orişicare perspectivă

Acolo-n munţi, trăiesc iţanii
Popor robust, bătrân de zile,
Fraţi de cruce cu ciobanii,
Chiar şi-n condiţii dificile

În lumina aştrilor stelari
Admir, munţii milenari
Am o patimă şi un crez,
Deapururi, cu munţii votez.

poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

clopotul bate -
acoperişul casei
smuls de tornadă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Energia Divină a pus Universul în mişcare, toate astrele şi stelele, toate mările şi pădurile, toate văile şi toţi munţii au putut să ia parte la Creaţie. Şi acelaşi lucru s-a întâmplat cu toţi oamenii.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Munca şi ofranda"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe acoperişul casei
două berze
îşi construiesc
cuib trainic
pentru familia lor fidelă

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul vindecă bolile, nu moartea; el e ca acoperişul casei care te apără de ploaie, nu de trăsnete.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de roşu, fără sonor

se lăsa o pâclă peste munţii mei
nu ţin minte să fi iubit atât de mult pădurea

zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urşi oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperişul blocului
cântam din u2 ne luam de gât

săream cu ochii deschişi ne transformam
într-o altă viaţă în avioane de război
venea salvarea şi totul era atât de minunat
atât de roşu fără sonor
atunci înţelegeam de ce ne mai iubeam
eu şi cu vulturul eu şi cu tigrul eu şi cu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa mea

A sosit ziua.
Apusul meu, începutul tău.
Mintea este un lucru fragil;
Trebuie să-înving, nu să eşuez inutil.
Nu pot pleca în felul acesta,
Cred că nimeni nu poate.
M-am gândit la căderea mea,
Ea îmi învăluie mintea.
Mai vreau doar să-mi găsesc comoara.
Mintea este un lucru fragil,
Iar eu ştiu că pot eşua inutil.

poezie de William Spychalski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată! E inutil să fugi de singurul gând care te urmăreşte; e inutil să cauţi uitarea în mici jocuri imbecile. Până la urmă va trebui să-l priveşti în faţă, să-l accepţi.

Mihail Sebastian în Accidentul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privea

cu un surâs stânjenit în jur
oare dorea ca să-i iert măritişul?
mi-a spus că i-a spus
că am scris o carte
dar nu vorbea cu ochii
mişca numai buzele ei
frumoase şi senzuale pe care-ţi venea
să le duci acasă şi să le săruţi
o viaţă întreagă
m-a informat că nu apucase
să-mi citească cartea - ea nu citea romane -
era un fel de dezvinovăţire

privea undeva departe de mine
am întâlnit-o din nou
şi credeam că joacă pe ascuns
un rol important în viaţa mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii, materie esenţă
Privind de milenii câmpia
Ca un bătrân copilăria...
Sacrificiu şi consecvenţă!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia aprinsă

Izlaz uscat
spice frânte de grâu -
fără somn
păstoresc risipite
albe pietre de râu

deschideţi
oare cine-şi adapă calul nebun
pe câmpia aprinsă

gând împietrit
izlaz uscat

golgota mea întinsă.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l
izbâvească-ne cuvântul

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare în spini

Privea in stânga, privea in dreapta
Mirată, ce era ea..
Albine, fluturi o atingeau
Era o ciudăţenie, un monstru

Cerul deasupra se-negură
Speriată se ghemui
Nori cu stropi de găleată
Udau câmpia însetată

In jurul ei se adună apă
Se privi uimită intr-o baltă
Nu semăna cu nici o surată alăturată
Se inroşi ruşinată

Toţi maci au fost albi odată
In lanurile galbene
Se inroşesc privind in apă
Nu te uita in jur, cea mai frumoasă floare

Nu creşte in grădini
E cea crescută în spini

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă soldatului căzut în genunchi

Tăcerea mea-i legată de-ntreaga omenire,
Se-agaţă ca o cruce de trupuri de martire
Şi plumbul se topeşte până-n călcâiul drept,
Pe buza mea-nfloreşte sfârşitul înţelept.

Cu apele din lacuri aş plânge moartea mea,
Cu munţii şi câmpia, firesc, aş cerceta
Cum blocuri de granit pot înverzi şi-apoi
Furiile alpine să curgă în puhoi.

Aş cerceta câmpia, deschisă şi-nflorită,
De focul verii arsă, secată, mistuită,
Aş cerceta cum păsări se-ndreaptă liniştit,
În fiecare toamnă, spre ţări în asfinţit.

Dar liniştea mă toarce ca lâna în fuior;
Se-aude ramul veşted ori pasărea în zbor,
Se-aude gândul singur, m-aud şi eu în gând,
Cu ochii larg deschişi, aproape lăcrimând.

Copiii noştri iară vor patrula cu arme
Prin ţările străine, căci ochiul care doarme
Se va deschide-ntocmai ca poarta dinspre Rai,
Dar prea târziu, se pare, fără divinul grai.

O casă, două, trei, cu sutele de mii,
Vor ţine adăpost părinţilor stafii,
Iar vântul ce va bate pe munţii de-nceput
Se va rosti-n ecoul a tot ce am pierdut.

(pentru Ziua Armatei Române)

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!