Ce-mi oferi în schimbul unui suflet?

dragostea e o groapă de gunoi,
în fiecare zi găseşti lucruri sau, mă rog, persoane
care pur şi simplu trăiesc într-o continuă armonie
acolo în groapa de gunoi,
unde e cald,
mai cald decât în braţele unei societăţi profitoare,
mai cald decât în braţele celui care pretinde că te iubeşte
si ei o duc bine
acolo în gunoi,
unde e destul de cald
pentru ei.

nu există o bază eternă,
nici măcar viaţa nu se încadrează la capitolul ăsta.

femeile se satură atunci când găsesc ceva mai bun
şi bărbaţii beau tot din cauza asta,
nu avem nicio şansă,
suntem prizonierii aceleiaşi închisori.

şi nimeni nu-şi găseşte liniştea,
dar o ţin într-o căutare absurdă.

turnându-se în gropi,
afară din gropi
şi ieşind mai murdari ca niciodată.

dragostea acoperă suferinţa
şi dragostea caută
ceva mai mult
decât dragoste.

scrumierele pline,
paharele pline,
barurile pline,
mormintele pline,
nimic fără sens
plin.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur cu toată lumea

carnea înveleşte oasele
şi ei pun şi-o minte acolo
şi uneori şi-un suflet
şi femeile sparg vaze
de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-şi găseşte
perechea
dar o ţin tot într-o
căutare
târându-se în paturi
afară din paturi.
carnea înveleşte oasele
şi carnea caută
ceva mai mult decât
carnea.

n-avem nicio şansă:
suntem prizonierii
aceluiaşi scenariu.

nimeni nu-şi găseşte
perechea.

gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur cu ceilalţi

Carnea acoperă osul
şi mai e şi o minte acolo
şi uneori un suflet
şi femeile sparg
farfurii de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-l găseşte pe celălalt

Doar îl tot caută
târându-se-n sus şi-n jos prin paturi.

Carnea acoperă osul şi
carnea caută ceva mai mult decât carne.

Nu avem absolut nicio şansă:
suntem captivii aceleiaşi sorţi.

nimeni nu-l găseşte niciodată pe celălalt.

Ghenele oraşului sunt pline
parcurile de rable şi vechituri sunt pline
casele de nebuni sunt pline
spitalele sunt pline
cimitirele sunt pline

Nimic altceva nu-i deplin.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

singur
neavând pe nimeni care sa spună ceva
pe nimeni care să latre
orice cuvânt
cât ar fi el de simplu si neînsemnat
cât de minuscul
singur

si dragostea era undeva departe
tu voiai mai mult decât îti puteam eu oferi
poate din lipsa dragostei
sau nu stiu
niciodată nu am crezut în asta
ai vrut să mă distrugi
încet
fără ca nimeni sa ştie
singur

am trăit tot timpul cu gândul ăsta
la fel cum un bătrân îsi aşteaptă pensia
înaintea să îşi vadă sfârşitul

totul era plin,
iar eu mă simţeam în plus
singur
si nimeni suficient de deştept să mă înţeleagă

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoselele patriei - pline de gropi

Printre gropi ades călcăm,
Chiar maşina mi-am stricat-o.
Nu le umplem, le păstrăm,
Ca tranşee pentru NATO.

epigramă de Constantin Voinescu (2003)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din sufletul meu

E iarnă,
în sufletul meu este ger.
Ca într-o lume cu altfel de reguli,
mă încălzesc şi pier
asemeni fulgului de zăpadă.

Prea târziu să mai schimb ceva,
e iarnă şi atât.
E iarnă, dragostea mea,
şi afară e iarnă,
e prea mult pentru mine
şi tu te-ai cuibărit
în ultimul loc cald,
m-ai alungat din ultimul loc cald.
Când vei pleca,
se va răci şi acela.

poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuia să pescuiască peştele, dar acum merge la supermarket

Există un om _____
o inimă amară suferă-n singurătate
Adevărata iubire-a vieţii lui a fost un fel de uşă turnantă
intrau pe acolo atât de multe persoane pline de dorinţe
încât bietul om a fost prins de viu în capcana
tuturor suspiciunilor şi vicisitudinilor
care-înconjoară pe cineva-îndrăgostit de-o femeie
care-şi vinde iubirea pe bani...
Dragostea pe care-o simte în inima lui
tânjeşte pentru mai mult
realizează că are nevoie de mulţi bani
aşa că-şi încearcă norocul la loto
unde întotdeauna câştigă mai mult decât pierde
Totuşi... după ce în sfârşit ea l-a sunat
l-a lăsat şi fără bani şi fără demnitate
Şade oriunde găseşte un scaun şi-şi petrece viaţa
risipind lacrimi de bere şi de whisky
Consideră c-ar fi bine să plece pe unde-a venit
paşii îi sunt tremuraţi şi confuzi (probabil de la whisky)
viaţa lui n-are nici viitor, nici speranţă şi nici vreo promisiune
spirite demonice îi întunecă fiecare gând
îşi aminteşte culoarea buzelor ei
dar îi uită săruturile-încărcate de amărăciune...
Există un om......
care a devenit o insulă....
pe coasta dintre Canal Street şi Atlantic Bulevard...
Nu răspunde niciodată la telefon... aşa că
sper să primească-acest mesaj într-o sticlă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobanii fumau, aşezaţi pe nişte pietre. Era cald şi mirosea a răşină, a flori de vară, a singurătate. Şi mai era un miros, un miros care avea să-mi dea dependenţă, cea mai nasoală dependenţă din viaţa mea, una mult mai atroce decât alcoolul, decât drogurile, decât sexul, decât iubirea, decât narcisismul, decât orice. Dependenţa asta era cel mai greu de înţeles şi de acceptat de către oameni. Oamenii nu-şi doreau ceea ce-mi doream eu, ba chiar, dimpotrivă, dependenţa mea de mirosul ăsta era pentru ei cel mai teribil coşmar, fiindcă îi arunca într-un loc de unde trebuia să se descurce singuri, erau obligaţi să trăiască fără păpuşar, fără reguli impuse de alţii. Dependenţa asta mă împingea pe un drum pe care aveam să păşesc singur. Să sufăr, să mă reneg, să mă întorc înapoi, să mă ridic şi să pornesc din nou, să blestem, să îmi doresc să mor, să îmi doresc să trăiesc mai mult decât şi-a dorit-o vreodată o fiinţă umană. Acolo, sub luna mare şi galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum o voi apuca, mirosea a libertate.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea Mare Sfat al înţelepţilor defuncţi şi vii s-a ţinut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Şamani când depuseseră acolo Pietrele Preţioase. Înţelepţii beţi şi splendidele squaws s-au aşezat în cerc şi era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; şi era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; şi era mai multă speranţă decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti

Dacă ai şti
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai şti,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai şti
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai şti
Că zi şi noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai şti
Că-mi eşti în suflet şi dorul mă doboară,
Dacă ai şti
Că florile au chipul tău,
Dacă ai şti
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai şti
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai şti
Că eşti ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai şti
Că am întrebat despre tine vântul,
Dacă ai şti
Că ţi-am trimis ocrotitor gândul,
Dacă ai şti
Că te îmbrăţişez în fiecare ceas,
Dacă ai şti
Că vreau să fii fericit la fiecare pas,
Dacă ai şti
Că sufletul tău, sufletul mi-a atins,
Dacă ai şti
Că versuri de dragoste până acum nu am mai scris,
Dacă ai şti
Că versul în inimă mi s-a născut
Din simbol şi frumos la început,
Dacă ai şti
Că versu-mi a apus cândva,
Când viaţa carte şi scenă devenita,
Dacă ai şti,
Că versul a reînviat de dragul tău,
Dacă ai şti
Că e stângaci, dar scrie mereu,
Dacă ai şti
Ce frumos sărută vântul florile,
Dacă ai şti
Ce cald sărută soarele zorile,
Dacă ai şti
Ce pură e dragostea ce botează un suflet,
Dacă ai şti,
Că dragostea nu vrea nimic, decât să fii fericit,
Dacă ai şti,
Cât de mult eu te iubesc,
Dacă ai şti
Că-n fiecare clipă îţi vorbesc,
Dacă ai şti
Că nu-mi doresc decât să te ştiu fericit,
Dacă ai şti
Că m-am îndrăgostit de-un suflet cald,
Dacă ai şti
Că toate gândurile-mi spre tine sunt atât de pure,
Dacă ai şti
Că nimic întunecat nu poate atinge inocenţa,
Dacă ai şti
Poate ai opri clipa în loc,
Dacă ai şti
Veşnicia s-ar naşte ca-ntr-un joc,
Dacă ai şti
Poate ai vedea frumosul acolo unde el de fapt îşi are casa,
Dacă ai şti
Şi gândul tău spre mine ar veni,
Dacă ai şti.

poezie de Ana-Cristina Popescu (20 iulie 2022)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sari

în sus de bucurie să ştii
că eu sunt jos şi o să te prind
în braţe te voi strânge uşor
apoi vei intra uşor în suflet
e cald şi bine şi acolo e iubire

când sari să atingi norii şi luna
eu o să te aştept cu braţele
pline de trandafiri roşii
după revenirea pe pământ
îţi voi scrie cele mai frumoase poezii

când sari de fericire să nu uiţi
că rămân să te aştept
adu-mi şi mie o rază de soare
de la mii de kilometri
să-mi lumineze singurătatea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte mai pline de sens

Tu ai rămas în oglinda inimii
o fiinţi vie, voluptoasă
plecată-n fântânile cerului
să-ţi izvorăşti aspiraţiile pământene

Eu nu te-am părăsit niciodată
cum şi tu ai rămas înlăuntrul meu vie,
nimb care sângerează în lacrimi, cuvinte
mai pline de sens
decât însăşi viaţa care n-are margini,
ci mai degrabă linii spirale
care urcă lumina lângă lumină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ta mă vinde

M-ai îmbrăcat în gemete roşii
într-o Japonie atât de mică, încăpând
doar în libertatea din închisoarea inelelor,
în braţele mele de gheişă tăcută
si în patria aceea de iubire
furată.

Doar până la marginea ei aveam voie
să întind mâna;
dincolo de ea soarele cobora
cu poveştile noastre în pământ
şi rămâneau doar
dealurile pline de umbre
şi ochii mei plini
de tine.

Ţi-aş fi dus acolo, pe rugi, liniştea
să fim două singurătăţi adormind
în trupul aceleiaşi mame,
visând că zbuciumul vieţii se va sfârşi
şi vom trăi cu adevărat
înainte de a nu ne mai aduce niciodată aminte
cine am fost în braţele celuilalt
şi cum ne-am numit,
şi-aceste ore
care taie lemnul şi sângele
crucii mele
care eşti tu.

Vei înţelege cândva, dragule?
dincolo de ochi
e o apă în lanţuri
pe care încă n-am plâns-o
pentru că eu sunt cea care te iubeşte din ea,
pe singurătatea unui cearceaf anonim.

Uneori e atâta tăcere în dragostea noastră,
că aud sfâşiindu-se hainele,
rugina timpului macerând
fierul inimii în care n-am încăput,
vrăbiile ieşind
din streşini,
dealul dinaintea ochilor
crescând ierburi pe care noi doi
nu vom păşi nicicând
împreună.

Gheişele presară în urma noastră tăceri
un evantai roşu, patul alb,
Închide ochii şi nu uita nimic,
ţine-mă minte, ţine-mă minte!
luna noua va şterge totul curând,
dealurile intră cu vrăbii cu tot în pământ,
iar eu aud cum gândul tău mă vinde,
cu fiecare linişte,
altui bărbat.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci, lasă câinele afară; e destul de cald...
Lucian: Şi ce dacă-i cald, mamă? Aici e locul lui! Să nu-mi spui că toată săptămâna, cât am lipsit de acasă, l-ai lăsat să stea afară?
Diana: Păi, era cald şi n-a plouat deloc, în nici una dintre aceste zile.
Lucian: Mamă, Nero e bătrân, trebuie să stea aici, la locul lui, măcar noaptea, indiferent cât de cald e afară.
Diana: Dar are o cuşcă şi în curte.
Lucian: Şi ce dacă? Şi tu ce faci, băiete? Nu ştii să-ţi ceri şi să-ţi aperi drepturile? De ce te laşi izgonit de pe domeniul tău?
Diana: Nu exagera, Luci; nu l-a izgonit nimeni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unui frigider

Săracul frigider,
Era mare, alb, din fier.
De vroiai să bei ceva
Imediat iţi oferea.
Nimic cald, numai rece,
Ce să-ţi fac? Las' că-ţi trece.
De vrei cald şi n-ai de unde
Ia-ţi cuptor cu microunde.
Dar tot mai mult găseşti în el
Ca aşa e cu un frigider.
Dar când el s-a învechit
Imediat a ruginit.
Ce poţi face acum cu el?
Ce poţi face cu un frigider?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş duşmăni niciodată o femeie care îi propune bărbatului lânga care trăiesc o aventură de o zi sau de o viaţă, dar nu l-aş ierta pe cel care ar pângări dragostea şi legămintele noastre, pentru un ceas, o zi sau o lună de hiperexcitaţie, de trai periculos sau de viaţă dusă printre secrete ispititoare. Şi, în niciun caz, nu m-aş putea supăra pe o femeie care s-ar dovedi că merită profund şi cu adevărat dragostea bărbatului care lângă mine nu şi-a găsit nici tihna, nici lumina. Nu, nu pe femeile libere le acuz. Nu, nu pe bărbaţii care trăiesc cu femeile altora îi găsesc vinovaţi. Ci pe aceia care, deşi prinşi oficial şi de bună voie într-o relaţie, nu-şi recunosc nefericirile şi pornesc la dulcele, scabrosul sport al agăţatului pe furiş.

citat din Alice Năstase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizitarea unei gropi de gunoi este o experienţă de trezire. Acolo poţi vedea destinaţia finală a aproape tuturor lucrurilor pe care le dorim.

citat din Roger von Oech
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi ne vom aşeza toate la masa din colţ

vom fuma ţigară după ţigară
ne vom arunca hainele prin camera ta
vom zgâria mobila
vom asculta muzică zgomotoasă
vom sparge paharele
ca mai toate femeile îndrăgostite
da
într-o zi aşa ai să ne găseşti
în fumul gros de ţigară
cu mâinile pline de tuş
aşteptându-te
ca mai toate femeile îndrăgostite
să facem dezordine în mintea ta
să te pedepsim pentru toate tăcerile
şi mai ales pentru nopţile în care
te-ai învelit în singurătate
într-o zi asta vom face
îţi vom curăţa sângele de frică
şi ne vom arunca hainele pe fereastră
ca mai toate femeile ce îşi doresc
să petreacă măcar o noapte
în mintea ta

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este diferenţa dintre dragoste şi obsesie? Nu te-au făcut amândouă să stai treaz noaptea, să bântui pe străzi, o victimă a propriei tale imaginaţii, a propriei inimi? Nu te-ai scufundat în amândouă cu capul înainte, în nisipuri mişcătoare? Nu e fiecare bărbat îndrăgostit un prost şi fiecare femeie o sclavă? Dragostea e ca ploaia: se transformă în gheaţă sau dispare. Acum o vezi, acum nu o mai găseşti, indiferent cât de mult cauţi. Dragostea se evaporează. Obsesia este mai reală, doare, ca un ac în fund, o piatră în pantof. Nu dispare într-o clipă. Un telefon de dimineaţă plin de regrete. O scrisoare care spune "Dragă, la revedere din partea mea". Obsesia are un gust familiar. Ceva ce ştii de o viaţă. Se instalează şi stă la pândă, rămâne cu tine. O emoţie care ar trebui legată şi aruncată la gunoi, înlocuită cu gânduri mai serioase, mai puţin dureroase, mai pure...

Alice Hoffman în Regina de gheaţă
Adăugat de foxy
Comentează! | Votează! | Copiază!