Zone de acces

&

s-au extins spaţiile de depozitare ale animalelor ţinute în cuşti

şi zona mea de acces s-a curbat / a devenit

o elipsă sau o frânghie pe care îmi înşir controlabil

emoţiile

//

curăţenie necesară în fiecare dimineaţă ca să nu se piardă

conturul perfect al creierului / câtă teamă

te ţin de mână

descrie-mi în zece cuvinte ceea ce poate fi o posibilă alegere

am un vis în care pierd permanent sânge

am un vis în care pierd permanent încredere

am un vis în care mă izbesc cu un lift de tavan

am un vis în care îmi educ copilul să bea 2 litri de apă

am un vis în care pur şi simplu cad

am nevoie de mai mult spaţiu/ priveşte pe fereastră a început să ningă

e tot ce trebuie ca visul să înceapă să curgă

//

în inimile noastre pline de sânge bolnav e tot timpul curat

o curăţenie perfectă întreţinută de medicamente/ aşa sunt îndopate toate animalele de faţa pământului ca să fie sănătoase şi fericite

acum că mi-am extins teritoriul sunt gata

să mă caţăr pe gratii şi să urlu / ştiind că nimic nu mă va mai deranja în zona mea de

acces & confort.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile de primăvară

am nevoie de masă trombocitară / corpul meu văzut
de deasupra norilor pare că se subţiază încet

în poveştile lui andersen a încetat să ningă semn că ceva e greşit pe lumea asta

//sunt singură în această primăvară cu picioarele amputate//

am nevoile de flori de primăvară care să iasă de sub pământul gras
să mă învelească într-o plapumă în care nimic nu e ce pare a fi

dependenţele noastre s-au accentuat
ne apar elementele rare în vise/ visul ia foc

visele noastre de argon, xenon, neon şi mai ales heliu

am nevoie de sânge curat pur / ca să privesc din nou florile de primăvară
cum îşi lasă capetele în jos/ în bătaia vântului solar

las cutterul din mână sa cadă pe parchet

// sunt singură în această primăvară cu mâinile amputate//

dar mă mişc liber

când deodată în poveştile lui andersen începe să ningă din nou/ mă cheamă jojo şi am nevoie de florile de primăvară pe care să mi le prind în păr / când mă vor duce în racla de cleştar / înspre o pădure frumoasă / să mă conserv

mă numesc jojo si privesc seara cum oamenii ies din azile şi unii din morminte/ de aici de la fereastra mea /cu toate florile de primăvară ce le poartă oamenii bolnavi în mâini / încă nu a venit primăvara.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C'est fini

E un timp al terorii şi al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morţii tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
şi se lasă o linişte veche, o ceaţă
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără şi totuşi undeva,
o senzaţie de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste graniţe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
şi mici răfuieli
între cerşetori.
Sfâşie-mă un pic,
provoacă-mă. E un mecanism al urii
care vrea să se declanşeze.
Dar tot ce găsesc e tandreţe,
câteva haine
aruncate pe lângă pat,
câteva farfurii lăsate-n chiuvetă.
Pe tine nu te pot urî. Micile tale defecte
sunt o continuă mirare,
cântecele tale
ruseşti, întotdeauna terapie.
Sânge negru, sânge tehnicolor,
pe străzi revoltă,
te ţin de mână
şi adorm.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta ne omoară pe toţi: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduţ. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt munceşti, lupţi şi visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferinţă de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simţi că totul este bine, că nu doare nimic şi lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred şi să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten. Zona de confort este sirenă ce te ademeneşte cu cântecul ei şi apoi te trage la fundul mării unde te îneacă. Zona de confort este calul troian pentru care spargi singur zidurile cetăţii tale şi pentru care inviţi distrugerea ta de bunăvoie şi nesilit de nimeni.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fereastră nu mai am

tu eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranţe deşarte
şi vrei să cred în ele

prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură ca între pereţi
nicio fereastră nu mai am
tu mă priveşti în ochi
eu te urăsc
şi fiecare suntem rămaşi fără cuvinte
în alt fel.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câtă suferinţă o fi nevoie pentru ca omul să iasă din zona de confort şi să treacă la acţiune? Cred că fiecare are limita lui de toleranţă şi, mai devreme sau mai târziu, viaţa ne scoate pe toţi din zona de confort dacă nu o facem noi în mod voluntar şi conştient.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

ceva ce îmi blochează emoţiile

răsăritul de soare iar eu într-o rochie albastră

cu toate tumorile mele maligne sub ea

pielea de conturul africii pe care zburdă

antilopele

o creştere a dorinţei de viaţă în direcţia drumurilor pe care

pleci şi nu te mai întorci

intrarea în transă:

soarele învelit în rigips / ca un perete de care te izbeşti încontinuu

albul zăpezii în acest holocaust al durerii

//

înfig în perete un cuţit şi varul cade pe jos

rochia mea albastră tremură

sunt aproape de tine / un milimetru de dorinţă vie şi pură

cu organele mele pline de prea multă apă pe care o beau

când visez/ merg drept şi mă simt învelita în ghips

lumina îşi întoarce capul către mine / de fiecare dată

suntem noi într-un deşert neputând înfrunta vântul

//

ieşirea din transă/ amesteci toate culorile cu sânge şi mergi mai departe.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta ne omoară pe toţi: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduţ. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt munceşti, lupţi şi visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferinţă de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simţi că totul este bine, că nu doare nimic şi lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred şi să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când magia începutului unei relaţii este pe sfârşite, fiecare dintre parteneri caută să îşi protejeze zona de confort, teritoriul. Cu cât instinctul de supravieţuire al partenerului sau al tău este mai mare, cu atât apare şi tendinţa de a-l domina pe celălalt. Ai nevoie şi de timpul lui şi de gândurile lui şi de banii lui şi de partea lui de pernă etc. Devii posesiv şi ataşat. Ai nevoie ca partenerul să respire şi să îţi dea ţie şi ultima picătură de sânge. Dar nu uita că şi partenerul vrea exact la fel. Apare un "război" ascuns între voi care va continua până ce AMBII parteneri vor fi destul de maturi să se accepte şi respecte reciproc.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epidemie

iar această încredere falsă pe care o avem în
zilele scurte de iarnă / ca o respiraţie simplă şi vie

când suntem în cutia craniană a acestui oraş
care ne scuipă de pe trotuarele lui de parcă am fi

un ficat plin de alcool / o carne albă şi moale

din care nu mai curge sânge/ doar inerţie
în drumurile noastre înspre soare şi înapoi

permutarea a avut loc/ un loc gol umplut
cu maşini şi noi pe banchetele din spate

în visele noastre
marile corporaţii au dat faliment
oraşul salivează rugina pielii mele

// rămânem în urma fricilor noastre
ca nişte rozătoare care nu mai au ce să roadă//

.

totul se întâmplă într-o secundă în care nu ştim să ne mai minţim
migraţia noastră continuă înspre zonele de acces

în care suntem puri şi lipsiţi de voinţă
ca să putem merge mai departe

ne aşezăm pe scaunele înalte de bar / lumea îşi contractă plămânii
mângâindu-ne cu braţele sale lungi / screen shot / acum

un pătrat pe ecran în care încăpem toţi / o arhivă zip
care ne descarcă pe străzi în orice moment în care
părem că nu mai suntem vii - noi şi o epidemie de frică ce urcă
pe coapsele oraşului spre gurile noastre deschise

aşteptând hrana.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiubescurile noastre adormite

Sunt dimineţi în care te iubescul se aşază liniştit lângă micul dejun iar noi zâmbim ca doi copii bosumflaţi.

Sunt după-amiezi în care te iubescul ia foc şi nu ştim nimic de noi. Naivul dinăuntru joacă piese de teatru cu sufletul la gură.

Sunt seri în care te iubescurile se pierd în paturile noastre reci care înmormântează oameni.

Sunt te iubescuri care încep să cadă precum nişte petale dintr-o floare care se ofileşte, iar noi strângem din dinţii pe care nu îi mai avem.

Un soldat stătea mizilic la marginea te iubescului
îşi încălzea degetele degerate şi repeta.

Te iubesc că un străjer care nu se întreabă de ce.

Te iubesc simplu, curat, nădăjduit.

Te iubesc desculţ.

poezie de Gabriel Nicolae Mihăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermitent

lumina pe intermitent
sistemul meu nervos periferic funcţionează perfect

la intrarea în oraş pare linişte.

toamna a răpus mişcarea involuntară a oamenilor
merg pe străzi necunoscute pentru prima dată

şi e atât de pustiu
e frig şi e ceaţă ca-n poemele lui bacovia.

tu pe bancheta din spate încă zâmbeşti
suntem singurii care am rămas în zona asta
curăţată de deratizatori.

nu simt nici furnicături în degete nici vreo amorţeală
doar un sentiment de eliberare.

apoi simt teama că nu vom putea supravieţui singuri.
oraşul e plin de şobolani
îi vedem cum încearcă să se urce pe capota maşinii
pe geamuri

şi ştim
asta e imaginea lumii care a fost exterminată.
mii de animale abandonate în cuşti.

semafoarele merg în gol
şi la fel şi noi după ce trecem de ele

ne izbim de un zid care apare brusc în faţa noastră
şi ne trezeşte la realitate.

cineva scrie în creierele noastre cu markere roşii
ceea ce trebuie să simţim mai departe.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta poeziei

Ca să faci o poezie bună
Ai nevoie de o muză care
La ureche-n taină să îţi spună
Despre ce să scrii cu-nflăcărare.

Şi-ţi mai trebuie un suflet darnic
Gata permanent să împărtăşească
Şi un cuget liniştit şi harnic
Care zi de zi să te slujească.

Dar să ştii că mai presus de toate
Ai nevoie de acea trăire
Care te împinge de la spate
Şi pe care o numim iubire.

poezie de Octavian Cocoş (23 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E util să ne comparăm cu animalele. Toţi avem sentimentul fricii pentru soarta urmaşilor noştri, teama de fenomenele naturii, de duşmanul care e înarmat. E o trăsătură pe care o împărtăşesc toate fiinţele vii. Există, însă, un tip de frică tipic umană: ne temem de şefii noştri, de închisoare, de autoritate, de constructe sociale. Asta nu e specific animalelor. Binele şi răul sunt aici în impas. Lingviştii au descoperit că în Groelanda sunt 23 de cuvinte pentru zăpadă - e un material cu care ei au un contact permanent. Binele şi răul, cu care ne întâlnim în permanenţă, nu au atâtea nuanţe, dar nu sunt nici concepte total opuse.

citat din Ludmila Uliţkaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este o convingere limitativă. Oriunde crezi că e capătul, adevărul absolut sau ultima opţiune, descoperi că dincolo e o întreagă lume ce aşteaptă să fie descoperită. Gândirea care te-a ajutat să atingi rezultatele de până acum este cea care acum te împedică să evoluezi şi te ţine în zona de confort. Mişcă-te continuu, trage de mintea ta permanent şi extinde-ţi orizontul. Caută provocările. Orice ai şi vezi acum în viaţa ta, nu este decât o convingere limitativă. Cere mai mult. Ţinteşte mai departe. Poţi avea totul.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zona de confort distruge: Încrederea în tine, pentru că neavând curaj să greşeşti, nu ai cum să îţi dezvolţi abilităţi. Inteligenţa emoţională, pentru că netrăind experienţe emoţionale, bune şi rele, nu te maturizezi. Personalitatea, pentru că neavând curaj să te exprimi şi să fii tu însuţi, rămâi doar o clonă, o imitaţie ieftină, o felie mică din ceea ce eşti cu adevărat. Relaţiile de iubire, pentru că nimic nu distruge mai rapid relaţiile dintre oameni decât rutina. Iubirea este intensă iar zonei de confort îi place să nu simtă nimic. Şansa de a avea bani, pentru că a face bani e un lucru ce necesită acţiune, iar zona de confort vrea pasivitate şi lene. Prieteniile, pentru că în prietenii şi relaţii sociale trebuie să te implici însă zona de confort te vrea doar pentru ea. Vocaţia, pentru că atunci când ai vocaţie sufletul tău arde mai tare ca oricând, iar zona de confort nu vrea flăcări şi nici măcar fum. Zonei de confort îi place doar cenuşa în care se bălăceşte ca un porc în propria-i mizerie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

Mi-am pierdut inspiraţia!
Tocmai ce-o găsisem!
Acum mă pierd în gânduri,
Printre rime, printre muze!

Mi-am pierdut iubirea!
Tocmai ce-o-ntânlisem!
Acum mă pierd în lacrimi,
Printre scrieri şi visări!

Mi-am pierdut visul!
Tocmai ce-l visasem!
Acum mă pierd în deşteptare,
Printre razele de soare!

Mi-am pierdut timpul!
Tocmai ce venise!
Acum mă pierd în infinit,
În tot ce-am asteptat şi...

Şi n-a mai revenit de mult!
Poate c-am să uit..., îmi zic,
În vieţile ce vor urma,
În înc-o toamnă fără Ea!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni de o curăţenie perfectă, care locuiesc în case mizerabile. Există oameni de o curăţenie mizerabilă, care locuiesc în case perfecte. Restul lumii se află pe undeva la mijloc.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timelapse

au aprins chibriturile / au dat foc mării de petrol

flăcările s-au extins peste pământul reavăn

raportul de forţe între dragoste şi frică s-a echilibrat

un gondolier împreună cu iubita lui au ars / dar ce este asta decât o ardere încontinuu

ploaia n-a putut stinge focul

noi doi am rămas aproape unul de celălalt

muream încet aproape unul de celălalt

/

dar ce e moartea decât o dansatoare prin pădurile siberiei

care a început şi ea să ardă

în retrovizoare vedeam animalele speriate traversând autostrăzile

rugându-se să nu se apese frânele

muream încetul cu încetul cu încetul

dar ce era mai frumos decât flăcările acelea orbitoare care ne înconjurau din toate părţile

pentru că noi trăiam pentru frumuseţe

şi frumuseţea a venit sub forma unui timelapse continuu

ei aprinzând chibriturile
noi stingându-le / noi trăind în robie / într-un somn din care nu mai puteam ieşi

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să ştii să-ţi foloseşti computerul personal cu care te-ai născut şi pe care îl ai la îndemână şi e gratuit pentru tine, astfel încât să câştigi mai mulţi bani, să te dezvolţi mai mult? Trebuie să îţi fie foarte clar că rolul conştientului, a minţii tale raţionale în dezvoltarea vieţii tale financiare nu are foarte mare impact. Cu alte cuvinte, dacă vrei să treci de la şomer la un simplu angajat, da, mintea raţională te ajută deoarece pentru a obţine asta ai nevoie de câteva cunoştinţe de bază (scris, citit etc). Mintea raţională te poate duce de la 0 către o stare de supravieţuire, de mediocritate. Trebuie să ieşim din zona minţii raţionale pentru că pentru a avea o viaţă extraordinară, pentru a fi un om cu adevărat de succes, tu trebuie să fii inovativ. Oamenii care câştigă cel mai mult sunt oamenii care au venit de fiecare dată cu câte o idee nouă.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

ai scris o mulţime de poeme pentru sacha
şi niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghiţirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca şi
mâine să fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele oraşului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

şi sângele tău,
şi sângele lui sacha.

dar oraşul nu ştie nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, aşteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
ştie de la început că nimic
nu va mai ieşi viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanţă care-şi deschide brusc uşile.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!