
Viață lipsă
În colțul stâng, din Universul mare,
Împărțim Universul nostru mic,
În care-omorâm, zilnic, câte-o floare
Ce-a risipit parfum, cerând... nimic...
În fiece petală-avea IUBIRE,
Adusă-n vis, din Universul mare,
Pe aripe de îngeri și-amintire,
Păstrată-n Raiul din Soare Răsare.
De-am fi-nțeles visul ce a crescut-o,
Toți am fi devenit un câmp de flori,
Dar moartea-i crudă ce am hotărât-o
Ne-a condamnat la viața de sub nori.
Pretinse prețioase împliniri,
Sub mari orgolii ce sufocă duhul,
Ne-au adormit curatele trăiri
Și-au otrăvit cu ură-ntreg văzduhul.
Din lacrimi, amărâte de durere,
Ne inventăm virtuți nebănuite.
Sub clopote ce sfârșesc o părere,
Trecem la liturghii vieți chinuite.
În flacăra curat-a lumânării,
Ne amintim de ultima suflare,
Cerșindu-i morții chipul îndurării,
Încă o clipă-n timp sau amânare.
Blestemul florii în zadar ucise
Ne-aruncă-n întunericul fierbinte...
Etern coșmar, născut din moarte vise
Ce nu-și aduc nicicând de flori aminte...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre flori
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cântec pe roata olarului
îi voi plăti morții tributul generos
am să-i las trupul să-l îngroape în lut
dar sufletul meu liber va pluti-n absolut
în universul cuvântului melodios.
în viitor să fiu cântec pe roata olarului
regretele să putrezească în țărâna
să nu mă simt niciodată străină
să înviez scânteie din chipul amnarului.
ploaia să îmi spele și ultimul păcat
căci am iubit intens cu fantezie
pe alei de vis plămădind poezie
nicicând nu am ajuns pe un drum înfundat.
să crească flori din mine cu parfum minunat
să mă mângâie fluturi cu mare frenezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre plată
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire

Aurul unui fulger
Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Și-n clipa aceea, urma i-am luat
Pășind în universul lui cu gândul.
Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Și-n întunericul din nori țesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Și viata mi-a părut mai minunată.
Sub curcubeu încă pășesc și-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranțe, flori și cântec
Și de dorință mă trezesc în zare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre Soare, poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Florii
Sărbătoarea florilor
în privirea ochilor,
verzi, albaștri și căprui
în lumina Domnului.
Soarele-i ascuns de nori
orb de razele din flori,
se înălță către cer
dragi parfumuri de mister.
Peste câmp surâde viața
braț la braț cu dimineața,
se aud cântând de sus
cor de îngeri ca răspuns.
Se prind zânele în horă
și se joacă-n sens de-o oră,
floare zână, zână floare...
sau e invers sau... se pare?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre sărbători, poezii despre ochi verzi sau poezii despre ochi
Cu toate că universul pare aproximativ la fel pretutindeni în spațiu, cu siguranță se schimbă în timp. Acest fapt a fost înțeles abia la începutul secolului XX. Până atunci se considera că universul e în esență constant în timp. El ar fi putut exista de un timp infinit, dar aceasta părea să conducă la concluzii absurde. Dacă stelele ar fi radiat de un timp infinit, ele ar fi încălzit universul până la temperatura lor. Chiar și noaptea, întreg cerul ar străluci ca Soarele în orice direcție am privi, am întâlni fie o stea, fie un nor de praf, care ar fi devenit, prin încălzire, la fel de fierbinte ca stelele.
Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre început, citate despre temperatură, citate despre spațiu și timp, citate despre schimbare, citate despre noapte, citate despre infinit, citate despre existență sau citate despre devenire
Emoții de Mai
mă învălui cu miresme subtile de garoafe
contemplu universul dintr-un unghi de rai
izvoarele iubirii se scurg în carafe
saturând orgolii oriunde pe plai.
pletele nopții-s prinse cu aurii agrafe
stelele rezonează cu simfonii de nai
mă învălui cu miresme subtile de garoafe
contemplu universul dintr-un unghi de rai.
fluturi pe flori sunt țesuți pe eșarfe
natura jubilează cu minuni de Mai
orele plutesc pe corzile de harfe
ori tanspun în slove sentimente corai.
mă învălui cu miresme subtile de garoafe
contemplu universul dintr-un unghi de rai.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre ore, poezii despre natură, poezii despre garoafe sau poezii despre fluturi
Cea mai frumoasa floare
« Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare? »
O întrebă în șoapte într-o zi.
« Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi »
Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchiși și mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri și strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolăciți de flori.
Pe țărm stau doua fete-n așteptare:
« Ce ți-ai dorit ca dar în acest an? »
« Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare
Cea mai frumoasă scoică din ocean »...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre seară, poezii despre pești, poezii despre ocean sau poezii despre marină
Cea mai frumoasă floare
"Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare?"
O întrebă în șoapte într-o zi.
"Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi."
Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchiși și mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri și strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolăciți de flori.
Pe țărm stau doua fete-n așteptare:
"Ce ți-ai dorit ca dar în acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare
Cea mai frumoasă scoică din ocean"...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre insule

Universu-i totul sau nimic
Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.
Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaștri
Ce pune în față bucata de tort
Provenită din versuri și aștri.
Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre scrisori, poezii despre ochi albaștri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Glossa oglinzilor
Oglinzi întru lumină vie,
Un univers cu flori și vis,
Viața un cânt, o poezie,
Etern, o clipă-n paradis.
Un albatros dansând pe cer
O pasăre de foc și ceară,
Cu aripi frânte în echer,
În valuri pregătit să moară.
Oglinzi întru lumină vie...
Ne cheamă viața la altar,
În rugăciuni și reverie,
Să fiu tămâie și amnar.
Reflexia, în noi, deodată,
Ne naște puri, ne naște noi.
Ne fie viața minunată!
Fi-i-vom frunze-n pomii goi...
Un univers de ploi și vis,
Cristaluri și sidef, iubire,
Ninge sub floare de cais
Și tuturor ne dă de știre
Că treceri ne-au descumpănit...
Clepsidra parcă-i spartă-n două
Și toți cei care ne-au iubit,
Pier precum boabele de rouă.
Viața un cânt, o poezie,
Cupa în care valuri pier,
Șampania vulcan, oceanul,
Alesul vieții giuvaer.
Viața o mare sărbătoare,
Firescul relativ și grav,
Altar lăsat spre închinare
Acelui timp uitat, concav...
Etern, o viață-n paradis,
Cu îngeri chipul oglindindu-și
În blândul, argintatul vis...
Cât pământenii risipindu-și
Și ierni și stele, troienind,
În gând purtând albe morminte,
Își lasă sufletul pierind
Și se întorc spre cer, cuminte...
Un albatros dansând pe cer
Îmbrățișare cu neantul,
Fântâni de vis plesnind de ger,
Ducându-și zborul spre înaltul
Atâtor gheizere de plâns
Spre care transcendent ne cheamă,
Suav, ca ultimul surâs,
Un ciob pe cerul de aramă.
O pasăre de foc și ceară,
Pe cerul putred și convex,
Pătând pământu-n fapt de seară,
În spațiul cast și retrovers.
Ninsori pe cerul de oglindă,
Ninsori ascunse în fântâni,
Oglinzi sub pâinea aburindă,
Pierind în cioburi de furtuni.
Cu aripi frânte în echer,
Oglindă sângerândă-n noapte,
Se risipește în eter,
În vise de uitare sparte.
Oglinzi în fulgerări de cânt,
Oglinzi-speranțe... La altar,
Prin jurăminte și cuvânt,
Ni se oferă iar în dar.
În valuri pregătit să moară,
În singurul poem-mormânt,
Cuvânt, spre fiecare seară,
A mai lăsat un jurământ.
Oricât de-nalt vă fie zborul,
E timpul a muri odată.
Și prea departe-i ajutorul,
Iar moarte-i crudă, nu te iartă...
În valuri pregătit să moară,
Cu aripi frânte în echer,
O pasăre de foc și ceară
Un albatros dansând pe cer...
Etern, o clipă-n paradis,
Viața un cânt, o poezie,
Un univers de flori și vis,
Oglinzi întru lumină vie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre ninsoare sau poezii despre spațiu și timp
Noi, pământenii...
Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,
plămădeală divină, cu suflu viu nevăzut,
în gemete și repezi transformări...
iubirea, scânteia vieții pe planeta Pământ
să o slăvim, să o salvăm,
nu în picioarele prostiei s-o călcăm.
Din praf de stele ne-am născut,
viața în universul viu să o perpetuam,
miracolul iubirii nicicând să nu-l uităm,
căci altfel viața în calvar o transformăm...
și raiul ei va fi definitiv pierdut.
Din praf de stele ne-am născut,
într-un rai verde cu ochi plini de lumină și culoare,
mai frumos ca orice moft modern din lumea mare;
ce altă iubire să ne mai dea Dumnezeu?
puterea conștiinței noastre
când il va înțelege oare?
Dar, se pare,
că de ce ne este frică nu scăpăm,
majoritatea celor răi ne împresoară,
spiritul vieții și scopurile ei...
se scaldă în grave anemii,
mesajele Abecedarului divin
de multă vreme nu le luăm în seamă...
de mult nu le înțelegem.
Unde e calitatea viselor omenești?
raiul lor în ce il transformăm?
cu lacrimi de îngrijorare,
ar trebui cu toți să ne întrebăm,
"Je suis Charlie?"
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre prostie
Din culisele sufletului
n-a mai rămas nimic din tinerețe
cearcăne și riduri invadează chipul
viața nu e plină de justețe
dar cinstesc cum se cuvine timpul.
un loc în veșnicie vreau să cumpăr
sunt miliardară în vise și idei
universul slovei nu aș vrea să-l supăr
cu lacrimile negre scurse din condei.
pe credința sfântă pun mare accent
mă confesez la sfinți cu ei mă sfătuiesc
concentrată zilnic pe avânt transcendent
un palat de versuri am să construiesc.
venerez demiurgul în toate prezent
din culisele sufletului emoții țâșnesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre tinerețe sau poezii despre supărare
Povestea unei iubiri imposibile
Cerul plânge lacrimi grele
Peste-o lume în visare.
Soarele-ncântat de stele
Stă căzut în contemplare.
Și murind de dor fierbinte
Pentru Astrul de lumină,
Luna blândă și cuminte
Îl așteaptă să revină.
Un timp bătrân ce e uitat,
Poveste tristă ne-a lăsat...
Că Luna și Soare-mpărat,
Pe veci, iubire și-au jurat.
Se iubeau în disperare
Plimbându-se îmbrățișați,
Stelele în admirare
Cu nuntă-i și vedeau luați.
Soarta însă le-a fost crudă,
Că zeii-n cer s-au tot certat
Și-au tăiat cerul cu ciudă,
În alb și negru, separat.
Noaptea cea bătută-n stele,
Azi, luni-i este drept palat
Și-nsoțită doar de iele
Își poartă chipu-nnourat.
Iar pe partea luminată,
E stăpân Soare împărat.
Mantie, lumina-și poartă,
Dar e trist și îngândurat.
Crunt le-a hotărât destinul,
Fiecare să domnească,
Înmulțindu-le greu chinul,
Că nu pot să se-ntâlnească.
Cu durere infinită
Pentru soarta hărăzită,
Dimineața, ca prin sită,
Se zăresc pe cea orbită.
Unul pleacă, altul vine,
Soare trist și prea cuminte,
Din mănunchi de raze fine,
Tiară lunii îi trimite.
.
Și împărățind tot cerul,
În ani grei ce înconjoară,
Au păstrat încă misterul
Și-o iubire siderală.
Rar, se oglindesc în mare,
Patima cea adunată
Face-n ei o transformare:
El, un tânăr, ea, o fată.
Trupuri, unduite în vânt,
Pași, pe nisipul sclipitor,
Dispărute-s cer, pământ,
Iubirea-i Universul lor.
poezie de Rodica Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre vânt sau poezii despre plâns

Pământul
Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.
Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.
Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.
Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.
Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.
Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.
Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!
Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.
Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.
Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură

Dilema unui gol
Doamne, iartă-ne dilema:
Universul văzut de aici
Pare un gol imens
Interminabil și inexplicabil
Compus dintr-o infinitate
De goluri extensibile
Doamne de câtă inspirație
Avem nevoie noi acum
Ca să umplem universul
Asta rămâne misiune scrisă
Misiune de tip apostolică
Pentru generațiile viitoare
Să populeze universul
Cu poeme și cu flori
Și mai ales cu ființe umane
În viața cea de toate clipele
Doamne ajută-i permanent
Pe cei deciși să deschidă
Cu sau fără amendamente
Calea veșniciei peste ere
În virtutea virtuții tale divine
Trimite-ne îngeri în ajutor.
poezie de David Boia (7 august 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de David Boia despre viață, citate de David Boia despre poezie sau poezii despre ajutor
Venerat fii pe vecie!
Mare-i Dumnezeu și tare,
Mare e din veșnicii!
Să-i cânte orișice suflare:
Stele, astre, galaxii...
Suveran Etern și Sfânt,
Suveran din veșnicii!
Creator prin Sfânt Cuvânt:
Ai zis, înfăptuit și ții!
Ce ochiul vede - e miracol,
Creat de-o Mână Ziditoare.
Nimic n-a fost și nu-i obstacol,
În calea Veșnicului Soare!
Să-înalțe slavă universul!
Orice genunchi să i se-nchine!
De-a pururi ne veghează mersul,
Cuvântul Său, etern rămâne!
Din neant - minunăție...
Din neant - un vis și-o lume!
Mare-Ți este vrednicia
Și-o milă mare ai de hume!
-------------------------------
Tu, podoaba creaturii,
Suflare, duh din Dumnezeu,
N-ai fost decât "nimic" al zgurii,
Prin El respiri! - E-Olarul tău!
El ți-a dat suflare vieții!
Pe Sine Însuși, Dar s-a dat,
Ca tu, cununa frumuseții,
Să-i spui: "În veci fii venerat!"
poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre obstacole

Clipe flexibile
Clipe bune clipe rele
Universul cu bretele
Se întinde printre stele
Clipe tari clipe de piatră
Universul cu cravată
Tot crește și se dilată
Clipe limpezi clipe vagi
Universul cu nădragi
Se pretează la cei dragi
Clipe dulci clipe eon
Universul cu palton
Se extinde de bonton
Clipe vechi clipe ecou
Universul cu sacou
Se transformă în erou
Clipe noi clipe hai hui
Universul cu pistrui
Se consacră-n voia lui.
poezie de David Boia (17 februarie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism sau poezii despre creștere
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre istorie
De n-ar fi
De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-așterne,
calea către existență
și credința-n Providență.
OMUL supune natura,
cucerește alte spații.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre păsări sau poezii despre frunze

Pentru încă o zi, aș da...
Gândul, as-zburator, pleacă noaptea si-n zori, la tine...
Asteptând ca un cerșetor, sa-i dai ceva, pentru mine.
.
Si se-ntoarce cu brațele pline de flori si mult dor!
De o iubire mare, umbrită de, plumbul unui nor
.
Dar si luminata de soare, când in cânt de izvoare,
Fluturii dansau, in invazia de parfum si culoare-
.
Ii, îmbrăcate de flori, in zile de sărbătoare!
Iti amintesti, oare, de raiul pe care l-am trăit?
.
Trandafirii parcă s-au vorbit si toți au înflorit,
La fel lalele, viorele si "mamă mă mărit",
.
In lumina candelabrelor de la castani, multi ani
Am trait frumos si sfânt, cum rar e, pe acest pamant...
.
Si eu aș da, din viata mea, câți ani aș mai avea, pentru
Incă o zi, luminată de castani, sau ultima.. din mai!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre trandafiri

De dragul tău
Când ai simțit că-n lanțuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!
Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...
Și vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...
De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbați spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopți, când mă gândesc la tine!
De dragul tău, mi- aduc aminte
Că omul este minunat!
De dragul tău, pun în cuvinte
Trăiri din sufletu-mi curat!
De dragul tău, viața e cântec
Și lumea-mi pare mai frumoasă,
Tot răul fuge, ca-n descântec,
Când îmi apari în prag, acasă!
Prind fluturi din parfum de floare,
Când mă săruți cu nemurire...
Ți-i dăruiesc, Rază de soare,
Ce mă răsfeți cu fericire!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre răsfăț, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie