Odă narciselor
Singur cutreieram ca un nor
Ce plutește pribeag peste plai,
Când numai ce zării un sobor
Al narciselor galben alai,
Pe-al lacului mal, colo-n crâng,
Fremătând și dănțuind în vânt.
Precum ale Căii Lactee stele
Ce-n noapte sclipesc necontenit,
Golful întreg păreau că-l străbat ele,
Întinzându-se la nesfârșit.
Zece mii văzui dintr-o privire,
Unduindu-se-n joc cu-nsuflețire.
Lacul dănțuia înspumat, dar ele
Îl întreceau prin a lor voioșie;
Cum să nu uiți de gândurile rele
Într-o asemenea tovărășie?
Le-am privit îndelung fără a bănui
Avuția pe care mi-o vor dărui.
Și azi, de stau întins pe canapea,
Copleșit de gânduri sau de plictis,
Cea mai dulce-i solitudinea
Când le văd scânteind iar în vis;
Atunci inima mi se-nveselește
Și cu narcisele dănțuiește.
poezie de William Wordsworth, traducere de Mihaela Tocuț-Addy
Adăugat de Mihaela Tocuț-Addy

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre narcise
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre galben
- poezii despre cadouri
Citate similare
Singur ca norul rătăceam
Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză și-n răcoare.
Și-așa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar
Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.
Și-adesea stând pe canapea
Gândind sau având mintea goală
Le văd sclipind în sinea mea
Și fericirea e totală;
Iar inima se-nviorează
Și cu narcisele dansează.
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre peisaje sau poezii despre nori

Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre seară sau poezii despre frunze

Gând stingher
Am luat
într-o noapte
oglinda cerului
și mi-am privit gândurile
rătăcind printre altele,
străine mie.
Erau,
acelea,
mai licărinde și mai vii,
dar clipoceau în culorile
altor curcubeie.
Le-am admirat îndelung,
apoi le-am adunat pe ale mele
într-unul singur,
stingher,
dar purtând culorile
curcubeului meu
prin oglinda cerului.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre culori sau poezii despre admirație

Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Flori de pelin
Numai tu culegi din stele
ale sufletului gânduri rele
și le arunci spre miazăzi
sperând să mai rămâi
încă-o noapte în al meu vis
încă-o noapte-n paradis
printre stele curgătoare
de dorințe arzătoare.
Iar când zorii stau să vină
culegi clipe într-o duzină
să aprinzi scânteii de foc
la un strop, la un potop
de întuneric, de pustiu
de-o rană de-un bisturiu.
Numai tu când zorii vin
te ascunzi în flori de pelin
și tânjești la a mea fereastră
la o iubirea pământească.
poezie de Adriana Monica Burtea (20 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre flori
Suspin
Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.
Ții minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma știu
Că scrisă mi-ai rămas în ei
Și de neșters.
Ții minte când șopteam sub tei
Un singur vers,
Că ești a mea de la-nceput
La nesfârșit
Și să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.
Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!
Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre ochi, poezii despre gură, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas

Presară-ți buzele...
Presară-ți buzele cu rouă de stele,
Cu miere pură din dulcele alint
Și vom trăi o noapte și o viață
Iubind cu prețuire în farmec nesfârșit.
Presară-mi cu săruturi inima din mine,
Revarsă-ți iubito plăcerile trupești
În sâni, în focul care arde-n noi
Și vom trăi sub stele minunile lumești.
Presară-ți buzele cu aripi de fluturi,
Mângâie-mi fruntea atinsă de vis,
Iubirea ți-o dărui, te rog să mi-o dărui
Cât flacăra vieții ușor ne-a cuprins.
Presară-ți buzele cu rima poeziei,
Cu flori, cu avioane, cu tot prin ce trăiești
Și nu uita c-o boală ne cuprinde:
Iubirea dăruită în cerul cu povești!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre sărut, poezii despre sâni sau poezii despre rouă
Bogata de Jos--Oveștene
Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai
Bogata apare
Chip din depărtare
Și Dintre Hotare
Pân" la Fântânele
Toată numai stele
Roiba vine-n urmă
Cu apa cea bună
De la Oveștene
Peste timp și vreme
Până în Rupturi
Să nu te mai saturi
Satu să-l privești
Ca să-ți amintești
Tot ce-i mai frumos
În Bogata de Jos
Apele să-ți spele
Gândurile rele
Valea Târgului apoi
Păscută de oi
Să ne înfășoare
Vara la răcoare
Pusta iată vine
Azi pentru oricine
Izvore la rând
Îmi stăruie-n gând
Iar Dălina apoi
Cu turma de oi
Ce o pășunam
Când copil eram
Șase oi sau zece
Prin ploaia cea rece
Când eu le pășteam
Pe când mic eram
Înspre Cărbunar
Iar mă uit și iar
Și pe-un spic de vânt
Iat-al meu cuvânt
Lornițu-l descrie
De pe culmea-i vie
Bogata o vezi
Plină de cirezi
De atâtea vite
Care pasc cuminte
Pe Imaș din sus
Unde azi s-au dus
Floare de mălin
Dâmburile vin
Podu Lacului apoi
Unde-am fost și noi
În copilărie
Toți dar ca să știe
Cum noi ne jucam
Oile pășteam
Citera privind
Zile-ntregi la rând
Apoi pe Stuptină
Am fost fără vină
Poiana din jos
Locul nost a fost
De unde bucate
Carele-ncărcate
Acasă veneau
Când ai mei trăiau
Ei părinții mei
Cum trecură ei
Acum la Bogata
Casa este alta
Nu e locuită
De mama iubită
Căci dîns-a plecat
Casa ne-a lăsat
Nu e focul viu
Ocolu-i pustiu
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre văi, poezii despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre oi
Cu inima mea curată
Cu inima mea curată, zi de zi te caut, Doamne.
Prin viscole, ploi și zloată, Te caut și-n veri și-n toamne.
Lucruri multe am a-ți spune, ce-n inimă le-am sechestrat.
Nu le-am împărtășit la lume, în suflet le-am ferecat.
Când o fi și-o fi să fie, în fața Ta fruntea să plec,
am să rup acea frânghie și inima mi-o dezleg.
Tot ce-am greșit pe pământ, Ție îți mărturisesc.
Ascultând al Tău cuvânt, păcatele îmi ispășesc.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre vară, poezii despre toamnă, poezii despre greșeli sau poezii despre curățenie
Când gândurile...
Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Și greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase și fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Și când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Ușor să-ți bată la fereastră,
Și când salcâmi sub clar de lună
Și-apleacă crengile ușor
Ale mele gânduri să îți spună
De tine cât îmi e de dor.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Lună, poezii despre visare sau poezii despre somn
Râul nopții
Din fantastice-amintiri
Rupta râu'-ntunecat,
Miile de clipociri
Și de stânci le-a sfărâmat.
Grele suferinți străbat
Printre unde-mbălsămate,
Care-n secole au cărat
Cânt, sudoare, sânge, gloate.
Într-o lume de mister
Raza lunii-n ape bate,
Stele de pe-ntunecatul cer
Din adâncuri ude scoate.
Vin fantasme din văzduh
Furioase peste unde,
Ca pe-al râului vechi duh
Iarăși noaptea să-l înfrunte.
Dar prin negura-nstelată,
Tulbure și înspumat
Pe câmpii se pierde-ndată,
Râul nopții deshumat.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre sânge, poezii despre stânci, poezii despre muzică sau poezii despre furie

Glossă pentru luna mai
În lucirea lunii-mi pare
Pom în floare, lumea toată.
Trece leneș pe cărare,
Printre băncile de piatră
Câte-o ramură ce-n vânturi
S-a încumetat să zboare.
Singur - fluture de noapte,
Val plăpând de-nsingurare.
În lucirea lunii-mi pare
Ochiul, sâmbure de sticlă,
Ce, gătit de sărbătoare,
Către stele se ridică.
Urc pe trepte de lumină,
Trec prin zări necunoscute
Și cu dor privesc pământul.
Visul, flacara erupe.
Pom în floare, lumea toată
Sub sclipirea lunii-mi pare.
Colț de Rai care-și arată
Spicu-n mierea din ogoare.
Curg în râuri maci și lacrimi,
Vin în ploi de tânguire,
Plânge-n noi și plânge-n ceruri
Un crâmpei de fericire.
Trece leneș pe cărare
Frângând ramura-n cuvinte,
Ca un cârd de căprioare
Sânul lumii să-l alinte,
O copilă. Și aleea
Își ascunde chipu-n umbre
Și de lacul din privire
Lumea mea deodat' se umple.
Printre băncile de piatră
Alte umbre stau culcate
Sub umbrele de lumină
Și sfios se-ascund în noapte.
Tremură sub brațe lucii
De tăcere, lumea toată
Și în vis coboară pruncii,
Gând cu gând, treaptă cu treaptă.
Câte-o ramură ce-n vânturi
Furișată se ascunde
Spre-a cutreiera în gânduri
Frământările crescânde,
Ne cuprinde-n legănare
Glossa lunii mai - un cântec,
Clopot mut și-un colț de soare
Din copilărescul zâmbet.
S-a încumetat să zboare
O secundă peste noi -
O atingere duioasă
Peste umeri încă goi.
Și în jur e-atâta pace,
Numai brațele de lună
Se aud mișcând prin ramuri
Ca un semn de "noapte bună".
Singur - fluture de noapte,
Scormonesc necunoscutul
Și atâta de departe
Azi îmi pare începutul!
Trec prin vise și regrete,
Singur - fluture de noapte...
De iubire-mi este sete,
De lumină și de șoapte.
Val plăpând de-nsingurare,
Mort îndoliat de moarte,
Mă ascund în resemnare
Și mă pierd.... mă pierd în noapte.
În abaua argintată
Mă arunc. Alungă-mi Doamne
Plânsul, dorul și tăcerea!
Numai Tu știi cât mă doare...
Val plăpând de-nsingurare,
Singur - fluture de noapte
S-a incumetat să zboare
Ca o ramura ce-n vânturi,
Printre băncile de piatră,
Trece leneș pe cărare.
Pom în floare, lumea toată,
Sub lucirea lunii-mi pare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre început sau poezii despre zâmbet
Umbre de lacrimi
Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.
Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.
Și-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.
Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.
Și-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.
Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Și în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.
Cine va mai știi vreodată
De ce luna se prelinse
Și ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?
Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc și-nalt,
Fără nuferi și culoare
Taina lunii l-a lăsat.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre negru, poezii despre verde sau poezii despre plâns

Stele ard lemnul cosmic
Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze ce acoperă somnul așteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.
Stele ard lemnul cosmic fără flacără.
Ursitele stau în jilț cu nervii întinși
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,
tot ce se naște este ursit.
Urcă prin mine izvoarele moștenite
în inima cui nu vor fi limpezi?
În suflet înfloresc mugurii speranței,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.
Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.
Din timp în timp soarele-și ridică ochii
și sărută cu dragoste pământul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere

Pe brâul neuitării
Stă clipa agățată între gânduri
cu amintiri din vraja renăscută
în apele ieșite de sub prunduri
pe cântecul vrăjit dintr-o lăută.
Și în infimul clipei trecătoare
minunile din apa revărsată
ajung în pragul vechilor hotare
cu neuitarea-n visuri adunată.
Pe brâul neuitării regăsite
stau dorurile toate încurcate
cu tolbele umplute de ispite
din gândurile pline cu păcate.
Le-am adunat în oazele rebele
din visurile prinse câte două
pe marginile unui roi de stele
văzute-n picăturile de rouă.
Sau poate-n picături de elixir
care cădeau la nesfârșit în oază
să ne adoarmă conștiița trează
când ne iubeam pe margini de delir.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oaze, poezii despre graniță sau poezii despre dor

Într-o zi...
Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre pași mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, își întrec al lor tors.
Dar, privesc visătoare și-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalță de ani,
Tropotește-nsoțită de-un alai de șamani.
Și mi-s tălpile goale și-mi par toate mai reci,
Îți ascult îndârjirea, viață, grabnic mai treci,
Dărnicia ți-e scumpă când cerșind primăveri
Vicleșug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.
Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun și pornesc
Prin desișul de frunze, printre vânturi și ploi,
Recunosc... e ușor... când zăpezi dăm în doi.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vestimentație sau poezii despre primăvară
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp sau poezii despre păsări

Deplinătatea iubirii aproapelui înseamnă să fii pur și simplu în stare să îl întrebi: "Care îți este chinul?" înseamnă să știi că nenorocitul există, nu ca o unitate într-o colecție, nu ca un exemplar al categoriei sociale etichetate "nenorociți", ci ca om, exact asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire și în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru asta e de ajuns, dar indispensabil, să știi să îndrepți asupra nenorocitului o anume privire. O privire care este înainte de toate privire atentă, în care sufletul se golește de orice conținut propriu pentru a primi în sine ființa pe care o privește așa cum este ea, în adevărul ei întreg. Numai cel capabil de atenție e capabil de o asemenea privire.
Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre iubire, citate despre existență, citate despre colecționare sau citate despre adevăr

Respirația din zori
O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respirația mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbușeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simțea tremurul teribil
A unei respirații infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respirație, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respirație, gândul diafan
Al zorilor...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare

Din pat pot vedea până și Big Bangul
de altfel am un întreg univers pe tavan
mai ales atunci când răvășesc oile albastre
ca pe un caier de galaxii
apoi mă tot întreb cum doamne-iartă-mă să le botez
că nu-mi ajung numerele
iar cu ridicatul la puterea zece la a zecea
mă cam doare spatele
așa e când îmbătrânesc
uit cum s-ar rezolva în stilul smuls
toate aceste ridicări
doar prin scrierea de mii și mii de nimicuri ovale
fără să-mi mai rup gândurile
iar prăpădidele acestea de lacrimi
mai că se cred stele
pe tavanul meu încăpător
de unde îmi tot cad meteoric
pe obraji
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre botez sau poezii despre albastru