Freamăt matinal
m-am trezit în zorii albi de catifea
senzualitate câștigată dintr-un vis
care alunecă ușor prin aburi de cafea
limpede curat departe de abis.
ochii înseninați de lumina blândă
aer de chemare și de freamăt pur
chipul care zâmbește-n oglindă
amintiri hoinare cuprinzând azur.
infinit de motive viața s-o ador
înțelepciunea care mișcă gânduri
mândria dureroasă a fiecarui dor
deschidere spre taine slove și lieduri.
lume drumuri străbătute pe aripi de cocor
cântecul vieții care trece prin ziduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Odă vieții
admir ochii care au văzut de toate
care au plâns în slove printre suspine
privire larg deschisă cu senzualitate
asupra vieții plină de orizonturi fine.
respect inima ce poartă un freamăt subtil
sângele care dizolvă regrete și eșecuri
libertatea de gândire încadrată-n stil
aerul prieteniei perindat prin cercuri.
lumea obiectivă cu mii de întrebări
mândri gânditori care dezleagă taine
lumini îngerești care produc determinări
anotimpuri care poartă spectaculoase haine.
toate astea trec prin mine pentru iluminări
deschisă-s pentru viața cu întâmplări faine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recolta din gânduri
nori albi pufoși plutesc pe cer
în curând se vor așterne ploi
e toamnă blândă și încă mai sper
că nu o să aducă valuri de nevoi.
strânse-s în cămări recoltele de toamnă
și-s mii de nunți cu miri îndrăgostiți
e pace în lume și asta înseamnă
că oamenii sunt tot mai fericiți.
toamna e cochetă în costum pastelat
lauri ruginii poartă pe tâmple
lieduri răsună în lung și în lat
bucuriile vieții sunt tot mai multiple.
am strâns în suflet bogatele gânduri
se transformă-n slove rânduri rânduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetări senine
mă trezesc în zori cu chef nebun de viață
cafeaua cu miere dă startul zilei
lumina se așează cu zâmbet pe față
apoi se oprește pe albul pur al filei
sute de gânduri se avântă spre cer
ca un stol de păsări ordonat și cuminte
îmi trasează drumul prin azur și eter
mă-ndrept spre steaua mea cu fervoare fierbinte
cu intensitate simt pulsațiile vieții
îi port recunoștință bunului Dumnezeu
îl slăvesc în versuri cu zorii dimineții
care s-au oprit duios pe zâmbetul meu
chemările stelare alungă norii ceții
se-nseninează chipul și-așa va fi mereu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzualitate învinsă
senzualitate învinsă de tristețe și oboseală
aerul de chemare al unui vis pierdut
taine dezlegate de condei și cerneală
mândrie dureroasă... sunt al vieții recrut.
freamătul amintirilor finalizat în tremur
zâmbet resemat la picioare de vers
mult fond de ten mască pentru murmur
fantasmele din umbră în tablou pervers.
regretul sfâșiat ca o salată pe tarabă
frica de singurătate care mă bântuie mereu
cuvintele dilatate silabă cu silabă
cartea iluminărilor atinge-un apogeu.
respirație desferecată exercitată-n grabă
pâini de lumină coapte în vatra sufletului meu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri răscolitoare
exersez avântul spre văzduhul azur
n-am aripi doar dorința nebună de zbor
iubesc viața lucruri de jur împrejur
sunt universul meu multicolor
fulgerări neîntrerupte și nebănuite
mă țin în febra marilor căutări
vârtejul timpului prin zări infinite
fiorul devenirii prin ample mișcări
lumea sfinților când cerne mângâieri
când sublimul e atins cu dorințe absolute
reculegerea în peisajele cu palmieri
cu zefire care apropie depărtări definite
gânduri care răscolesc din răsputeri
toamnele bătrâneții vise desțelenite
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonia viselor firești
dimineața răzbate prin aburi de cafea
se trezesc gânduri din raiul gândirii
lumina coboară pe zări de catifea
cu sclipiri de cristal în raza privirii.
e cald și e bine și eu mai visez
întâlnirea cu muza, cu poeții iubiți
întâmplări frumoase veselă condeiez
sunt împăcată să-i văd fericiți.
mă visez însoțită de lună și stele
în călătoria mea prin lume
visez primăvara, armonii cu lalele
peste tot trecutul lasă urme.
strâng în rucsac amintirile mele
dragi experiențe din cartea cu nume.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături inefabile
stau cu fața spre potențialul vieții infinit
dar ochii mei se-ntorc spre începuturi
spre Cuvântul magic care m-a definit
și mi-a creat în lume sublime legături.
m-am legat de oameni cu voință de putere
în legea credinței m-am legat de sfinți
m-am legat de filozofii creatori de mistere
cu acces la luminișuri din codri cuminți.
leagăn al uitărilor îmi este Cuvântul
m-a trezit mereu din somnul rațiunii
creându-mi armonii, mi-a fost alintul
și iluminarea din emisfera lunii.
cândva voi părăși și eu pământul
dar azi mă leg de cer cu virtuale funii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de hârtie
slove de iubire pe raze am pecetluit
și mi-am ascuns tristețea sub stâncă
să nu mă știe munții că m-am jeluit
copil al cerului speranțe mai am încă.
aripi de hârtie versului i-am dat
să zboare ca vântul în lumea întreagă
ierni fermecate m-au pus pe colindat
cu steaua în frunte încălzită de bragă.
dorul l-am pus ca pe-o mărgea pe ață
lumina poeziei i-a dat strălucire
sunt mii de motive să mă bucur de viață
optimismul meu nu e o nălucire.
zbor prin univers cu aripi de vers
nu mă las oprită de înger pervers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândindu-l pe Eminescu
dorul mă aprinde ca o flacără vie
vrea să mă gătesc cu flori de agave
în bătaia inimii s- aud o rapsodie
timpul să mă umple cu emoții suave.
transform sufrageria într-o scenă
și mă închipui într-un rol fericit
ciudat scenariu îmi circulă prin venă
chipul lui Eminescu îmi zâmbește-n zenit.
pe urmele lui cu luceferi vorbesc
lumina iubirii crește-n sufletul meu
gânduri întunecate se risipesc
slove minunate voi găsi mereu.
pe pajiștea nopții vise păstoresc
versul cântă-n mine ca în Atheneu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
ard ca o torță, ca un artist
joc rolul meu atins de viciu
căci viața e un teatru trist
cu ziduri negre de ospiciu.
destin de poveste creat implacabil
am făcut din inima mea un altar
în iubire pe un țărm mirabil
mi-am construit castelul solitar.
cortina cade peste cântecul meu
peste toți anii care au trecut
mă simt un fluture atins de Orfeu
fur din infinit un nou început.
aripi de vers, lumini de corifeu
în sufletul meu mereu au încăput.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții frumoase
înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară
în inima s-au dezghețat izvoare de inspirații
raze mistificate adânc în mine se coboară
ca în condeiul mânuit de vaste motivații.
am însămânțat voioasă semințe de gânduri
un lan de floarea soarelui voi răsări setoasă
de lumina care zâmbind trece prin ziduri
și pune peste zile amprenta prețioasă.
poemul iubirii l-am umplut cu sevă
din mărul cunoașterii ocrotit de furtună
nu știe de revoltă de nebuloasă grevă
emoții frumoase în mine se adună.
glasul pământului se desprinde din lut
se urcă prin mine trece în absolut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morții la ospațul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai și, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credință pe care ți-l făcusem îmi cerea să astept și să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferințele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preț prea mare pentru viața pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunțării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; și faptul ca te-am cunoscut și te-am iubit m-a împăcat cu viața. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzație nelămurită de neliniște într-o conștiință arzătoare. Viața pe care am descoperit-o de când bucuriile și durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile și durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naștere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă și nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieții, care a crescut pe masură ce înțelegeam viața altora, căci pâna atunci, constiința dureroasă a înfațișării mele mă ținuse departe de ceilalți.
George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Silas Marner" de George Eliot este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cred
Cred că sunt un arc
pe care se sprijină stâlpii
și tu privești gânditor bolta,
are basoreliefuri și-n mijloc pictură
culorile curg peste tine,
te simți mai ușor în greutate, plutești.
Aerul nu-i rece ca singurătatea
în care lumina fuge din felinare noaptea
și cazi în conul de umbră
al norilor care nu lasă stelele să se mărite.
Eo bâjbâială pură
ochii își caută lumina,
pupilele se dilată tot mai clar
ca întunericul laș în ochii orbului.
Izvoarele uită să iese la suprafață
se plimbă prin adâncul pământului
ca un țipăt de pasăre în noapte
speriată de vise în somn
și un om plin de remușcări îi suge rărunchii.
Cred că sunt crucea,
singura pe care o duci
pe drumuri în glod cu picioarele goale
îngerii se vor închina la ea,
te vor răcori cu câte o aripă
să ispășești păcatul înainte de judecată,
ne vom cladi apoi o cabană
în păduri de zadă și de tisă.
Eu cred ca voi fi omul vântului
care nu țintește nimic
trage doar o săgeată în aer
pe sub o umbrelă de gânduri
sub care și zborul prin necontenitele ploi
alunecă lumina adevărului sub bolți
cu arcade sprijinite de pilaștri.
Tu, la judecată, vei fi lacrima
care se prelinge din ochii sfinților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram singur
Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!
Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veșinc aprins.
Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micșunele,
Tu cu măna ta gingașă
Trupul meu rece ai atins,
Și eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să fii o floare
De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineața,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viața,
Ai da și tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar și de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul
Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morților tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?
De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să șteargă de pe inimă toți norii?
Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ți va veni în viață,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori și ea-ntr-o dimineață!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditații optimiste
lumea izvorâtă din triumful asupra tristeții
deschide drumuri noi spre împlinire
îmi aduce sub pleoape calzi zorii dimineții
elanul muzicii cerești născut din psaltire.
când trecutul mă atacă la fiecare pas
doruri năvalnice și amintiri m-asediază
timpul curge ca izvorul prin ceas
primesc consolare de la îngerul rază.
iubesc vibrațiile născute după suspin
cu poftă de a respira aer muzical și poetic
renunț la teorie la mister și mă închin
la gânditorii lumii cu chip hristic.
ador fericirea izvorâtă din chin
cu esențele vieții transmise-n spațiu scriptic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-n floare de lotus
O să se tragă zăvoarele de lemn,
porțile o să suspine din încheieturi,
se va lumina dincolo de ziduri,
de vor năvăli fluturii pictați.
Aburi din pământ se ridică la ceruri
și ele au scările trase.
Asemenea unor sertare cu obiecte diverse
memoria mea se deschide încăpătoare,
rămâne fără margini.
Se decojește noaptea până la piele
atât cât să se poată iubi cu stelele
așteptând luceferii să coboare pe pământ,
zburători cu aripi reci prin visele femeilor.
Tu torni în mine mierea într-o amforă
și o așezi între pietre prețioase.
Se vor subția după ploi marginile
și-n freamăt vor aluneca printre noi,
să germineze mai departe din sâmbure
viața ce se deschide-n floare de lotus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă
cred în mine cred că-mi surâde norocul
să mă înalț pe aripi de îngeraș
să zbor spre soare să-i înțeleg jocul
care arde veșnic cu-al luminii făgaș.
când zâmbesc sau cu lacrimi pe față
sufletul meu spre azur se îndreaptă
mă las călăuzită de zori de dimineață
ei cern peste mine lumina înțeleaptă.
mă dezvelesc de arămia maramă
mă dezbar de gânduri ce au putrezit
norii din suflet în ploaie se destramă
curcubeul din chakre s-a limpezit.
beau elixirul toamnei într-o cramă
mă-nfrățesc cu arborii care s-au desfrunzit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt înaripat
ca un copac trăiesc cu viermi sub scoarță
în frunziș de gânduri cuiburi au răsărit
cântecul cheamă lumina cu gene de viață
veacul acesta este doar pentru iubit.
arbori de cristal au crescut în privire
codri de vise spre cer am înălțat
cu privighetoarea am o potrivire
rapsodia fericirii și eu am învățat.
torentul de emoții răsună în cascadă
prețuiesc viața că pe o comoară
steaua din mine nu vreau să decadă
măcinată de griji ca piatră de moară.
anotimpului iubirii îi fac o serenadă
prin ființa mea ca un flamingo zboară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Freamăt de șoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă și noapte,
Lună și soare...
Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.
Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.
Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.
Om visător,
De neînțeles;
Frumos, iubitor
Se scaldă în vers...
Erou ne-nfricat
De timpuri uitat;
Se avântă în zbor
Spre viitor...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!