Tablou de toamnă
cred în mine cred că-mi surâde norocul
să mă înalț pe aripi de îngeraș
să zbor spre soare să-i înțeleg jocul
care arde veșnic cu-al luminii făgaș.
când zâmbesc sau cu lacrimi pe față
sufletul meu spre azur se îndreaptă
mă las călăuzită de zori de dimineață
ei cern peste mine lumina înțeleaptă.
mă dezvelesc de arămia maramă
mă dezbar de gânduri ce au putrezit
norii din suflet în ploaie se destramă
curcubeul din chakre s-a limpezit.
beau elixirul toamnei într-o cramă
mă-nfrățesc cu arborii care s-au desfrunzit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.