Un timp al nimănui

Din celulele secundei
luminează
un timp al nimănui
oricând poţi întinde braţul stâng
să cuprinzi bătaia lunii prin halou cu cerul
soarele nu iartă nu bate
arde luminează înviază sau ucide fără milă
toate celulele secundei răsăritului
din noi

mai rămâne ceva ilizibil care
pentru noi
este foarte important să cuprindem
în propria bătaie cu secunda
acel ritm pe care
nimeni din rădăcini
nu l-a apucat
l-a trăit cu patimă şi durere
cu patimă şi bucurie
cu lacrimă în plâns sau în hohotul clovnului
sinele atât de ascuns printre noi
în noi
un sine unitar pe care
încercăm să-l definim
definindu-ne

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se străduiesc atât de tare să-şi depăşească toate patimile pă­mânteşti muncesc atât de din greu, încât s-ar putea spune că aceasta a de­venit pentru ei o patimă. Ei au o "patimă pentru Dumnezeu"; o patimă de a-L cunoaşte. Dar patima e patimă. Şi, a negocia una în schimbul alteia, nu o elimină.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnia

sunt insomnia propriului timp
chiar dacă
ilizibil fiind
sau poate chiar inexistent
lasă urme de ceară
pe crucea numelui meu
în care
literele alcătuiesc
geometria unui spin

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg femeia

Din astă lume plină cu de toate,
Aleg şi pun femeia-ntre poeme,
Ea-i universul... marilor păcate
Şi veşnicia... dincolo de vreme.

Dintre plăceri nebune şi himere,
O vreau a mea, eterică mireasă,
Rebel izvor de patimă... şi miere,
Clipa de dor... fecundă şi aleasă.

Din dezacorduri stranii şi ostile,
Doresc femeia... care mai şi iartă
Ce-şi face loc grăbită printre file
Cu-abilităţi mondene... şi cu artă.

Din lumea asta plină... de ispite,
Aleg femeia, descifrând misterul
Cuvintelor... şi-acum îndrăgostite
De ochii care... luminează cerul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea-ţi luminează mintea

Copile,
Cartea care-ţi stă în faţă
nu-i un maldăr de hârtii.
Este cea care te-învaţă,
lucruri multe ca să ştii.

Luna-ţi luminează puntea
ca să vezi unde păşeşti,
Cartea-ţi luminează mintea,
te-ajută să nu greşeşti.

Precum luna luminează
nopţile în întuneric,
La fel cartea luminează
universul tău feeric.

Prin imagini şi cuvinte
cartea-ţi dă învăţăminte.
Şi,
Ca să străluceşti ca luna,
cartea îţi întinde mâna.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleci în iubire

te oglindeşti în franjurii lunii
printre norii ce inghit gandurile mele
devii parte tacuta a noptii
şi ma imparti cu tine
în bolta ce demult m-a ascuns.

curgi asemeni lavei incinse prin mine
te zbati in orologiu pe puntea secundei ce ma ucide
cu pieptul vanjos strapungi clipa
în care am ramas sa-ti fiu privire
privindu-ma in tine.

mă vrei sa iti fiu in tampla vantului
să te pot saruta cu fiecare dimineata
te lupti cu profetii ce striga cu glasul
pasarilor mereu ca exist.

lancea iubirii o implanti fara teama
orbirii, muscandu-mi linistea ce ma tine
prizoniera in lumina lunii in care m-ai uitat.
pleci în iubire, te intorci in iubire
mă zidesti cu degetela tale
gustându-mi fiecare zbatere sub vesmantul in care
dormim amândoi fără să ne fim.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte ( *** )

ştergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...

... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foşnetul culorilor,
devenite brazi
şi cer,
şi ochi,
şi aură,
şi inimă,
în pieptul înfăţişărilor
ce dau viaţă veşniciei...
... căutărilor din oameni...

ascultă sunetul,
gândul meu,
când alerg suflet
printre miriardele de picături
din trup de albastru,
împletind bucuria
cu auriul cernut
din pocalul dărniciei Tale.

Părinte,
inima mea te caută mereu
în adâncurile pădurilor,
în care pulsează inimile gemene,
ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor,
Numele Tău.

Părinte,
uimitoare aşternere de viaţă
surâde răsăritului,
din palma fulgului
obosit să mai zboare...

aşternut cu tâmpla
pe inima unei frunze,
celulele râd şi îi cântă
cu Glasul Tău,
până când
îl văd strălucind,
până când
firele de iubire din el,
tresaltă a Dor...
de Zbor...

Copilă,
Tac.
las firul cuvintelor tale să curgă...

pietrele râului de foc freamătă
în sufletul tău...
Lumină din Lumină
cerne timpului tău, nisipul din care,
perla bucuriei de a fi Om
se va naşte,
va străluci Soarelui
cerul din adâncul inimii tale

aşteaptă.

ascultă.

uimeşte clipa.

taci.

iartă.

poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stima de sine este foarte legată de impactul pe care tu îl poţi avea în viaţa altor persoane. Încrederea pe care tu o ai în tine determină şi valoarea financiară a care tu poţi să ai acces. Oamenii care au o stimă de sine scăzută, îşi compensează această lipsă de valoare personală prin cheltuirea rapidă a banilor pe care i-au produs. Cu cât ai o mai mare lipsă de încredere în tine, cu atât vrei să compensezi acea lipsă, să umpli acel gol, cumpărând ceva. Cu cât o persoană are mai multă încredere în sine, cu atât îi este mai uşor să nu cheltuie bani.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai aproape de cer

de ceva timp, în fiecare dimineaţă mă trezesc cu senzaţia asta
e o chestiune pe care nu am cum s-o descriu, este ca şi cum ai privi un copac înfrunzit
şi pe care îl admiri cum o frunză pică ca o ultimă răsuflare
asta nu poţi să uiţi aşa cum şi eu nu uit primul sărut
pentru că, să-ţi spun ceva, nimic nu este mai suav decât amintirea primei atingeri
poţi să cuprinzi cu mâinile stelele, poţi să ai tot pământul în palme
nimic însă nu se compară cu asta

cine nu a fugit măcar o dată de acasă, cine nu s-a încălzit măcar o dată cu licărul suav al dimineţii
nu ştie cum este să ţii în pumni o picătură de lacrimă

am deschis o uşă şi nu m-am uitat înapoi
nu am trântit-o, nu am făcut zgomot, am luat hotărârea asta înainte să te privesc cum dormeai dezvelită
da. asta este imaginea, acel corp dumnezeiesc printre cearceafuri
şi eu, eu care fug. eu, cel care nu se mai uită la ceea ce a fost, dar care simte o pierdere

a pierde un obiect îţi este poate indiferent
dar să pierzi o clipă nu se compară cu nimic, pentru că nimic nu este mai important
decât acea primă scânteie
câte dimineţi poţi să cuprinzi într-un vis, în câte oglinzi poţi să vezi un surâs
şi asta nu este nimic pe lângă durerea pe care o simţi. dar
cine să înţeleagă ce este

după o noapte mă trezesc căzut pe asfalt singur în toată splendoarea cuvântului
singur pe asfalt, singur cu pustiul în carne

aşa mă simt
legat
ca şi cum aş fi
şi n-aş fi
în fiecare dimineaţă mă trezesc cu senzaţia asta
deschid uşa de la balcon şi am impresia că doamna e din ce în ce mai departe
aerul mi se pare uscat, marea nu mai urlă, cerul, deşi înnorat pare mai limpede
şi atât de aproape

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul uman e ca o lampă care luminează, care raţionează, care vede. Dar, la majoritatea oamenilor, lampa nu e bună, e o lumânare care nu luminează destul. Trebuie deci branşată la sursa inepuizabilă care îi va da toate posibilităţile, adică la plexul solar. De ce cei din vechime îl numeau "solar"? Pentru că e legat de soare şi soarele e inima universului nostru.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce face ca oamenii să strălucească nu este raza de soare care luminează şi încălzeşte afară, dar este lumina care luminează şi arde în interiorul lor.

citat din Corina Abdulahm-Negura
Adăugat de Sorana Lau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Acasă astăzi am rămas,
Mintea fuge fără declaraţii,
Te rog, spală-te pe mâini!
Am nevoie de soare,
Am nevoie de aer,
În somnul meu dansează tot felul de mingi...
Închisorile sunt cool,
Dacă de acolo ieşi destul
De tatuat...
Singurul meu tatuaj
Nu a apucat să fie desenat pe piele,
El se derulează mereu
Atunci când e nevoie:
"Dr Ming a spus odată
Că soarele îţi luminează faţa,
Cititul îţi luminează mintea,
Natura îţi luminează sufletul
Şi zâmbetul unui copil
Îţi luminează viaţa..."

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norul-gând al păcatului care a trecut prin faţa Soarelui, oare a afectat el Soarele? I-a făcut el karmă negativă Soarelui? Pur şi simplu îmi spui poveşti vânătoreşti de fiecare dată când te crezi o persoană păcătoasă sau virtuoasă. Dar persoana este despre circulaţia norilor prin faţa soarelui, nu este despre soare. Soarele rămâne intangibil. Tu eşti deja Sinele, doar încetează să mai dai crezare gândului personal de acum. Auzi, mai am o întrebare: "Dacă Sinele este oricum Sinele, eu de ce să-l mai caut?" Pentru că tu cumătra vulpe, eşti doar un gând şi trebuie să îl cauţi ca să mergi repede-repede, la propria ta înmormântare. Io-te, d-aia trebuie să-l cauţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul Acesta este un tărâm fără gânduri, fără cuvinte şi deci implicit; FĂRĂ CĂI. Orice cale e doar o capcană care te trimite de aici un pic mai încolo, la Sfântul Aşteaptă al minţii şi devenirea lui înlănţuitoare. A crede că mai ai nevoie de ceva, pentru a fi Sinele e cerşetorie, nu evoluţie. Tu poţi fi doar Sinele, doar Sinele e real, mintea şi toate creaţiile ei, inclusiv persoana DE ZI, care crezi că o eşti, sunt ireale. Atâta timp cât cauţi sau urmezi o cale, cauţi devenirea şi nu Sinele.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana la urma

Ziua,
fântâna îmi citeşte privirea.
Triste clipe
se adună
în jurul straturilor de piatră.
Furate bucăţi
rotund aşezate în trupul ei...
Ziduri.
Ziduri de piatră
ucisă, înviată de limpede apă
şi... eu.
Eu?
Un stei special
amenajat cu braţe
cerşind picături de viaţă,
uniform destrămate
în conice vase de lut.
Aspre lumini
varsă cerul
în conturul de piatră.
Şi piatră
rămâne cuvântul
în buza secundei.
Acelaşi sens.
Mereu acelaşi sens
jucat,
pe acoperişul de tablă
încins de apus.
Acelaşi joc.
Darabana minciunilor
dansând ritmul
învechitelor temeri...
O singurătate, a doua singurătate
şi poate,
regăsire...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos şi agaţă în forma lui
voinţa
un urlet de sine aşteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul şi ultimul cuvânt
cu o mică diferenţă purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulele organismelor pot fi foarte diferite ca talie (20 μ în ţesutul interstiţial; 200 μ în ţesuturile adipoase; 70 cm în celulele nervoase ale ganglionilor spinali etc.)

Eugen Popa în Unitatea lumii vii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul a înflorit

A înflorit liliacul, floarea florilor,
Ea este leacul pentru cei
Care iubesc cu multă
Patimă, dragoste şi dor.

Liliacul, frumoasă floare
Care înfloreşte pe meleagul meu,
El este ca un soare,
Care luminează chipul tău.

Mirosul lui îmbătător
E ca un vânt cald de primăvară.
El e ca un dulce fior
Care îţi face viaţa mai uşoară.

Liliacul din nou a înflorit
Şi s-a îmbrăcat în alb,
Parfumul lui s-a răspândit
Peste frumosul meu meleag.

poezie de Vladimir Potlog (2 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană cu adevărat non-violentă este cea care nu ucide pe nimeni şi care nu face rău nimănui, deoarece este împotriva faptului de a ucide, este împotriva faptului de a face rău. Ea se va împotrivi însă şi în situaţia în care altcineva încearcă să îi facă ei vreun rău. Dacă cineva încearcă să o ucidă, ea se va împotrivi şi în acest caz şi nu va permite ca acest lucru să se întâmple. Ea nu va iniţia nicio violenţă, însă dacă împotriva ei va fi îndreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai aşa oamenii non-violenţi pot rămâne independenţi; altfel vor fi sclavi, vor rămâne săraci şi vor fi întotdeauna exploataţi de alţii.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm secundei

Să dăm secundei viaţă pentru viaţă,
Să bea pământ luceferii înalţi.
Dacă destinul te aşează-n faţă,
Să nu se uite umbra celorlalţi.

epigramă de Damian Ureche din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

bang bing o iau înapoi odată cu inima
acelaşi trap la rădăcina culorilor
pe care ochii le reinventează
aceeaşi libertate între bing şi bang
picajul în sfera gândurilor
printre amfore cu o singură toartă
rămâne bing suspendat odată cu leagănul
de nucul unei copilării bogate
în care o singură mână mă adună
dintr-o clepsidră lăsându-mi luxul
de a fi şi de a rămâne om

cu bang la braţ răsucesc tălpile spre niciunde
într-o plimbare liniştită printre verbe

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!