Hibernală
Iarna a nins din nou zburătăcindu-și fulgii
și ostoindu-și trupul străveziu,
s-a-ntins pe câmpuri să se odihnească
în așternutul moale, până mai târziu.
Vibrații iuți din vântul cel sălbatic
se-aud urlând prin vechile cotloane
și atârnând uitată pe o creangă
o frunză se izbește de obloane.
Totul e gri în cer și pe pământ
și parcă frigul a intrat și-n mine...
doar ceaiul cald, cu-aromă de lămâie,
mă face să zâmbesc, gândind la tine.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre ninsoare
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre ceai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.