Dansul anotimpurilor

În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
şi sânul toamnei
lipit de geamul minţii
îmi aminteşte că-n amurg
tristeţile ascunse ies la un five-o-clock
să depănăm iubiri trecute
la o cafea şi-aceeaşi ultimă ţigară

Aşa încărunţesc solfegii
scăldate-n solilocvii mute
şi în odihna iernii absolute
precum Dracula cel însângerat
cu dinţi hrăniţi din amintiri funeste
vom pune capul iar pe catafalc
şi eu
şi vara
primăvara
şi toamna solitară.

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul toamnei

Regretele ajunse în cumpăna de gânduri
mă răscolesc adesea cu false povestiri
găsite-n neuitarea ieşită dintre prunduri
când dorurile mute doinesc despre iubiri.

Afară frigul toamnei, venită fără teamă
pe aripa îngustă a unui vânt tăios,
din vara alungată îşi ia pretinsa vamă
a zilelor senine, întoarse-acum pe dos.

Prin parcurile goale scaieţii mor de ciudă
că movul din corole a devenit doar puf,
din care smulge vântul, cu aripa sa nudă,
ciudate şomoioage umplute cu năduf.

La ora insomniei aud cum toamna-mbracă
veşminte reci ţesute pe margini de fior,
cu amintiri furate din vara care pleacă,
pe-o cale nevăzută, spre alt tărâm, în zbor.

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec şi toamna...

dacă trec şi toamna asta
iar o toamnă ar sosi,
am deschis demult fereasta,
le primesc şi orice-ar fi...

cuibărită e în mine
şi pe alţii îi aşteaptă,
stă la pândă printre rime,
o vom scrie toţi odată

dacă trec şi toamna asta
chiar de-i vară pe afară,
voi paşi în fulgi de iarnă,
iarna rece, solitară

nu mă plâng, nu am regrete,
totul a fost prea frumos,
primăvara, vara, sete,
mi-a adus toamna pe jos

a venit încet, cu timpul,
care nu l-am drămuit,
acum îmi zâmbeşte chipul,
mi-amintesc cum am iubit

toamnă dulce, dulce toamnă,
doamne, sărut-mâna doamne,
am strâns doruri pentru iarnă
şi mă ard ca nişte toamne

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vara şi toamna
iarna şi primăvara –
toate doar trec trec

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara trece şi fiecare îşi aminteşte de propria inocenţă. Vara trece şi fiecare îşi aminteşte de propria exuberanţă. Toamna trece şi fiecare îşi aminteşte de propria adoraţie. Iarna trece şi fiecare îşi aminteşte de propria perseverenţă.

citat din Yoko Ono
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un animal în timpul iernii

Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute amintiri din Rai

Simt buze moi,
Simt sânul tău
Pe pieptul meu
Şi între noi
Timp nesfârşit,
Rai dăruit
De buze moi.

Ieri m-ai iubit,
Ieri ne iubeam,
Azi stau la geam
Căutând uimit
Năluci de dor,
Ce trec uşor
În asfinţit.

Iubesc trăind
Şi mor iubind,
Mi-e viaţa-moarte,
Moartea-trai,
Simt revenind,
De prea departe,
Trecute
Amintiri din Rai

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi toamna

Acelaşi farmec verde
Şi ochiul nostru viu
O primăvară verde
Şi-o toamnă-n arămiu.

Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveseleşte-n cântec de paseri neînvinse,
Şi toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne linişteşte-n taină cu umbrele ei stinse.

O veselie albă
Ce nu cunoaşte haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.

Inspiră fiecare o altă nostalgie
Şi-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunşi:
Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
De cele ale toamnei suntem mereu pătrunşi.

Dorinţa de ieşire
Adâncul cercetându-l;
Dar toamna, c-o privire,
Ne reculege gândul.

În fiecare lucru un farmec poate fi!
Aflându-l, omul ştie să fie mulţumit:
În primăvară simte nevoia de-a iubi,
Pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!

poezie celebră de Iulia Hasdeu (3 octombrie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de Adrian Cătălin Munteanu (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum vezi, toamna vine iar

Precum vezi, toamna vine iar,
şi omul s-ar culca bucuros...
Ia-ţi inelul cu smaraldul clar:
lumina verde va sclipi duios.

Vara ca un condamnat se-aşează
sub toporul toamnei sângeros şi greu -
dar noi în smarald vedem primăvară
în inel, pe-un deget al tău.

poezie clasică de Konstanty Ildefons Galczynski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşnetul toamnei

Foşneşte toamna din marama-i zdrenţuită,
Franjuri jerpeliţi, rupţi de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze îşi dau duhul... Grea povară...

Foşneşte toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuţă-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aş putea
Să trecem peste iarna rece împreună.

Foşneşte toamna şi frunzele la uşă-mi bat,
În odăiţa mea tristeţile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu ţi-aş aduce în suflet Primăvara,
Ţi-aş pune în cafea şi ghiocei
Iar la desert, ţi-aş servi Vara
Doar să priveşti adânc, în ochii mei!

De mână să mă iei, când vine Toamna
Să nu mă laşi singură prin vânt şi ploi,
Cu iubirea ta să mă înveleşti, când vine Iarna
Iubirea nu e simplă, dragul meu... şi se împarte la doi!

poezie de Elena Bulancea (24 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi toamna

Acelaşi farmec verde
Şi ochiul nostru viu
O primăvară verde
Şi-o toamnă-n arămiu.

Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveseleşte-n cântec de paseri neînvinse,
Şi toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne linişteşte-n taină cu umbrele ei stinse.

O veselie albă
Ce nu cunoaşte haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.
(...)

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In sunetul ploii de toamna

Din cand in cand cerul isi leagana stropii
reci, ca de gheata, scurgandu-se-n siroaie,
"Levantul" scutura de frunze tomnatice plopii
soptind in ecou angelic sub indolenta ploaie
Un nume rasunand de mult de dor si durere,
in suflet pastrat si scris in tacere.

Pe geamul udat cu lacrimi grele de plumb
stau scrijelite stramb, ard, litere de foc,
Ganduri ramase din vreme inca mai curg
strangandu-se toate, buluc, la un loc,
E-un haos total, numit cutia Pandorei
Si un parfum identic cu-al anemonei.

In aer plin de amintiri si suferinte trecute
se prelinge otrava picurata de-acel nume,
Rostind cuvinte de duh, surde si mute
Se pierde simtirea, se mistuie in lume...
E o balada a sufletului trist, uitata si veche
Scrisa pe-un pergament udat de Nepenthe.

poezie de Anca Mihai
Adăugat de Dia Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Şi lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Să conturăm apusul.

Oferă-mi, cer...
În toamnă crizanteme,
Când o să fiu
Un roi de diademe.

Pictează-mi, rog
Pe cuget crizanteme,
Când o să ştii
Culorile ce mă dizolv.

Îmbracă-mi, strig
Făptura-n crizanteme
Când toamna
Simt că mă îngrop...

Dezbracă-mi, chem
Frica de crizanteme
Când o să vezi
Că mă topesc de foc.

Şi lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Apusul să-l sufoc.

poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

vara se sfârşeşte în cântec de harpe
arborii au obosit de-atâta freamăt
toamna se iveşte în terne horoscoape
în codru de vise se stinge un geamăt.

rapsodia timpului ţine cugetul treaz
în vii struguri mustesc cu dulce licoare
lumina nostalgică se-aşează pe obraz
adânc în suflet vrea să se strecoare.

vântul îngenunchiază lângă crizanteme
să nu mai vuiască nebun ca o furtună
vesteşte ploaia blândă cu picături boeme
aprodul toamnei mele slove dragi adună.

mă umplu de emoţii indiferent de vreme
iubiri freamătă la nunţi cu raze în cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbaţi ca otrava pentru sufletul unei femei şi otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie şi iarna te muşcă... aduni răni. Şi apoi iar vine primăvara de te mângâie, şi rănile te ustură... vara te arde şi îţi curge sânge, toamna şi iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piruete cu fericirea

mă rotesc în jurul magicei iubiri
parcă aş dansa cu soarele un vals
în pieptul meu tresaltă amintiri
în viaţa mea nimic nu este fals.

strâng pe aripi parfum de crizanteme
să mă scald în lacrimi de melancolie
îngrop sub nuc spinoasele blesteme
din codru răzbate un cânt de ciocârlie.

mai am de împlinit atâtea vise
pentru ca fericirea să fie deplină
dulce precum pelteaua de caise
minunată că lumina lină.

emoţii de toamnă fac piruete-n piept
dansez cu fericirea la minuni m-aştept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia toamnei

toamna voluptoasă etalează recolte
festivalul vinului trezeşte pasiuni
extazuri lucide sub a cerului bolte
destramă ceaţa zămislesc minuni.

toamna elegantă în costum ruginiu
mă îmbie cu gutuie dulce amăruie
magiunul de prune e trecut în meniu
îndulceşte ziua palidă gălbuie.

codri seculari sunt plini de trufe
surprizele toamnei nu se sfârşesc
afine şi mure iar se coc pe tufe
printre crizanteme fericită păşesc.

nu am să rănesc a toamnei prestanţă
vibrează în sânge duioasă romanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie

Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorinţe
Agitaţi de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinţi
Căptuşite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezgheţată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuişoare
Coboară în plete brune scăldate...

poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
cum e şi sufletul meu
şi tot acum l-am înţeles pe Paler
când am intrat pe uşă tăcând
pentru că tu plecaseşi
lăsându-mi doar amintirile
şi-am mai ştiut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!