Dansul anotimpurilor
În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
și sânul toamnei
lipit de geamul minții
îmi amintește că-n amurg
tristețile ascunse ies la un five-o-clock
să depănăm iubiri trecute
la o cafea și-aceeași ultimă țigară
Așa încărunțesc solfegii
scăldate-n solilocvii mute
și în odihna iernii absolute
precum Dracula cel însângerat
cu dinți hrăniți din amintiri funeste
vom pune capul iar pe catafalc
și eu
și vara
primăvara
și toamna solitară.
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Crăciunescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre singurătate
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre primăvară
- poezii despre odihnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.