Vremuri azurii

trăiam ancoraţi în tinereţile timpului nostru,
viaţa părea uşoară,
poate aşa şi era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puţin
şi oamenii chiar se iubeau,
duceam o viaţă boemă.

cartierul era liniştit,
oamenii prietenoşi,
aşteptam marile vacanţe, marile iubiri,
iar şcoala ni se părea o joacă,
duceam o viaţă boemă.

mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne ameţeau cu frumuseţea lor.

ne întâlneam la ceaiuri fierbinţi,
făceam propriile noastre filosofii
despre concret,
despre lume şi viaţă,
dar cui să-i povesteşti despre ziua de ieri?
duceam o viaţă boemă.

serile calde le lungeam până spre dimineaţă,
acordam chitarele în noaptea catifelată,
fetele ne priveau cu ochii de căprioară
şi învăţam primele acorduri ale dragostei.

pe atunci lumea avea alt parfum,
bătrâneţea era o noţiune abstractă,
era nevoie doar de o chitară şi un asfinţit
ca să străbaţi cu prietenii
infinitul.

timpurile acelea s-au stins,
au apus şi prietenii mei,
cine ar mai putea să înţeleagă?
cui să-i mai povesteşti despre acele
vremuri azurii?

duceam o viaţă
boemă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boemă

era târziu, treceam pe stradă,
o muzică de jazz străbate
la o fereastră luminată
alunecând uşor în noapte

presar în inimă arpegii
să fiu boemă o secundă
şi pribegind prin roata vremii
las fericirea-n val să curgă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din ziua de azi nu mai sunt atenţi la ce e lângă ei, nu îi interesează decât propriul lor buzunar, propriile lor păreri geniale despre viaţă şi despre moarte. Aşa încât, când există probleme adevărate, lumea discută de obicei despre altceva. Aşa se explică faptul că unul, în secunda în care cineva gândeşte cu voce tare, are de cântat la acordeon.

citat din Marius Stănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul şi nepoata la pescuit....

Mie şi bunicului ne place să pescuim.
Avem undiţe cu fir, cu plumb, cu plută şi cârlig.
Suntem doar noi în dimineaţa proaspătă
sub sălciile verzi, pe dig.
Bunicul mi-arată unde să-arunc firul
şi cum să pun momeala.
Toate le face liniştit şi împăcat.
Îmi vorbeşte, sub cerul ca sineala,
despre lume şi-mi înşiră poveşti vechi
despre pescari şi despre ape mari,
despre cum s-a petrecut prin viaţă,
zâmbind, cu ochii lui blânzi şi clari.
La asfinţit, când soarele-n apă se-afundă
să se culce, plecăm spre casă
cu găleţile pline de-amintiri
şi, uneori, cu câţiva peşti în plasă.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata înţelepciune vine la fiecare dintre noi atunci când realizăm cât de puţine lucruri înţelegem despre viaţă, despre noi şi despre lumea din jurul nostru.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama între boemă şi aristocraţie

Patru rânduri într-o temă,
Într-un gen de măreţie,
Epigrama e boemă
Cu fard de-aristocraţie.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca blestemul statisticilor să se prăbuşească peste omenire, duceam o viaţă fericită şi inocentă, plină de veselie, bazată pe o raţiune sănătoasă.

citat clasic din Hilaire Belloc
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau şi ei suflet din sufletul nostru, şi când venea toamna, îi petreceam, ne duceam şi noi cu sufletul până hăt departe, prin ţările calde. Iarna tânjeam fără dânşii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, şi când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânşii se întorceau şi sufletele noastre zbuciumate.

Ion Druţă în Păsările tinereţii noastre (1971)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare

De voi scrie vreun poem
Într-o viaţă de visare,
Eu m-aş declara boem,
Alţii mă vor arunca-n uitare.
De voi scrie vreo poveste
De citit la adormire,
Nimănui nu-i dau de veste
C-am visat-o la trezire.
Iar de nu voi vrea să scriu
Niciun vers, nicio poemă,
Gravez scurt, pe-al meu sicriu,
Dan pierdut viaţa boemă.
Mă semnez acum în viaţă,
Dan nicicând poet pe piaţă.

poezie de Dan Marci din Nedumeriri, Volumul 2, Capitolul 2 (2012)
Adăugat de Dan Marcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism aventurier

lui Lucian, Teodorei, Tatianei

prin pădurea de vise sunt aventurieră
mi-am unit destinul cu un curcubeu
din romantism poetic am făcut carieră
culori şi lumină am purtat pe drumul meu.

nu las chinul zilnic să-mi brăzdeze chipul
fardez mereu tristeţea cu tonuri aurii
sunt doar o boemă care străbate timpul
cu prietenii alături printre ore azurii.

bătătoresc în noapte drumul spre steaua mea
mă aşteaptă de-o viaţă cu sufletul pur
am băut credinţă dintr-o sfântă cişmea
sufletul mi-am bucurat cu minuni din jur.

muza îmi e aproape cu chip de zorea
îmi spune că triumful va prinde contur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi din nou

voi fi din nou
tot ce am fost odată
ba chiar mai mult
c-am adunat
în părul meu cărunt
atâtea gânduri
despre viaţă
despre minciuni şi adevăr
despre iubiri
despre trădări
despre puterea
de a construi o casă
sub streaşina şi podul ei
să vrei... să stii
să creşti copii
să dăruieşti
tot ce-i frumos!
voi fi din nou
sub soarele de iarnă
o caldă primăvară
pentru acei
ce mă-nconjoară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher Gardner: Chiar atunci am început să mă gândesc la Thomas Jefferson, la Declaraţia de Independenţă, şi la partea despre dreptul nostru la viaţă, despre libertate şi despre căutarea fericirii. Şi îmi amintesc că m-am gândit: cum a ştiut să pună partea cu "căutarea" acolo? Că poate fericirea e ceva ce doar putem căuta, şi că de fapt nu o putem avea niciodată cu adevărat. Indiferent ce s-ar întâmpla. Cum de a ştiut asta?

replici din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternă viaţă trecătoare

Credinţa mea-i nemuritoare
Iar cerul mi s-a revelat
Eternă viaţă trecătoare
Mai ai adepti de Iniţiat?

Eternă viaţă trecătoare
Cu lecţii grele de învatat
Efemeră şi apăsătoare
Ne socoteşti ce nu ţi-am dat.

Oamenii-n suflet deformaţi
Deşi traiesc ei par murinzi
Eternă viaţă trecătoare
Sunt oamenii doar animale?!

Eternă viaţă trecătoare
Ce mai rămâne de urmat?
O cale; singura alinare
Egoul mi l-am lepădat.

Eternă viaţă trecătoare
Cu lectii mari şi despre noi
Revino încă o dată, poate,
Reîncarnam din noi eroi.

poezie de Nicoleta Petre (12 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă duceam la teatru şi plecam acasă mai puternică. Cred că teatrul îţi dă un soi de încredere în viaţă... Nivelul de educaţie e foarte scăzut şi mi se pare că e nevoie ca publicul să se întâlnească cumva cu texte mari şi cu aspiraţii mari.

Ada Galeş în revista "Yorick" (noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint cuvinte

Sînt cuvinte
în care nu mai sper
... iar gîndul - parcă
altfel cuprins
lăuntric - mă îndeamnă
să-i caut - preajma
de ecouri
... ne-ajunse la capăt
în aceeaşi viaţă
în această viaţă

... viaţă - despre care
nu se ştie - al cui
cuprins cuprinzător
va fi:
al cuvintelor
al trăirilor

... al cuvintelor
ne-trăite - pînă la capăt
... al trăirilor
ce-mi vor fi - capătul(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare dezamăgire pentru omenire

Fireşte că am să plec şi eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toţi prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârşit dimineţile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogaţii care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaştii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama şi tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puţin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopţile mele-nstelate.
Oamenii, mai puţin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viaţă
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.

N-am învăţat nimic toată viaţa
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
şi m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate şi prea târziu lucid
şi-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Şi mi-e ruşine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s viaţă anii mei

Unde-s viaţă... anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune
Şi iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.

Unde-s viaţă... anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi-mbrăcaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deşarte,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.

Unde-s viaţă... anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu... cu ei,
În amurgul ce tot vine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duios Anastasia trecea

nu e despre filme sau actori, e despre viaţă şi despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
şi care se chinuie să înţeleagă viaţa cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
şi-atunci cuvântul se retrage
şi intră în ilegalitate
ca şi genul.
cândva eram şi eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
şi lumea mă credea
dar acum
nimic nu poate ţine istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om îţi aduce viaţa în cale, fii atent la ceea ce poţi să înveţi - despre tine, despre ceilalţi, despre viaţă. Nu te agăţa de relaţiile care te rănesc, ci învaţă şi însuşeşte-ţi lecţiile iar apoi mergi mai departe. Atunci când înţelegi că fiecare experienţă poartă în ea un sâmbure de înţelepciune, viaţa ta devine mult mai clară, mai simplă şi mai uşoară.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă şă vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!