
Ce dacă?
Ce dacă ninge-nvolburat
Și fulgi mi se topesc în pleoape?
În visul iernii cufundat
Zăpada poate să mă-ngroape.
Ce dacă viscolul împroașcă
Și-alicele-mi lovesc obrazul?
Când hainele mi-s ude fleașcă
Eu știu să îmi înfrunt necazul.
Ce dacă-i vitregită vreme
Și vântul suflă fără rost?
În scorbură la ea-mi așterne
O veveriță adăpost.
Ce dacă sabia-nvârtește
Și geru-n carne vie taie?
O vrăbiuță mă primește
În cuibușorul cald din paie.
Ce dac-afară este viscol
Și neaua-mi trece peste gard?
N-am să mă tem că nu-i pericol,
La mine-n suflet este cald.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre vestimentație
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre vrăbii
- poezii despre visare
- poezii despre veverițe
- poezii despre suflet
- poezii despre pericole
Citate similare

De nu ești tu...
- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriștea lor amară?
Grăbiți și-învolburați sunt norii,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul își repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
Ce dacă mugurul plesnește
Și ramura-înverzește iară?
La mine-i iarnă, viscolește,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
În raza soarelui mă scald,
Adie vântul blând pe-afară,
La mine-n suflet este cald:
-Bine-ai venit... E primăvară!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre primăvară, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre muguri sau poezii despre iarnă
Mi-s ochii fulgi
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.
Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.
Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Dacă ai ști
Dacă ai ști
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai ști,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai ști
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai ști
Că zi și noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai ști
Că-mi ești în suflet și dorul mă doboară,
Dacă ai ști
Că florile au chipul tău,
Dacă ai ști
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai ști
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai ști
Că ești ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai ști
Că am întrebat despre tine vântul,
Dacă ai ști
Că ți-am trimis ocrotitor gândul,
Dacă ai ști
Că te îmbrățișez în fiecare ceas,
Dacă ai ști
Că vreau să fii fericit la fiecare pas,
Dacă ai ști
Că sufletul tău, sufletul mi-a atins,
Dacă ai ști
Că versuri de dragoste până acum nu am mai scris,
Dacă ai ști
Că versul în inimă mi s-a născut
Din simbol și frumos la început,
Dacă ai ști
Că versu-mi a apus cândva,
Când viața carte și scenă devenita,
Dacă ai ști,
Că versul a reînviat de dragul tău,
Dacă ai ști
Că e stângaci, dar scrie mereu,
Dacă ai ști
Ce frumos sărută vântul florile,
Dacă ai ști
Ce cald sărută soarele zorile,
Dacă ai ști
Ce pură e dragostea ce botează un suflet,
Dacă ai ști,
Că dragostea nu vrea nimic, decât să fii fericit,
Dacă ai ști,
Cât de mult eu te iubesc,
Dacă ai ști
Că-n fiecare clipă îți vorbesc,
Dacă ai ști
Că nu-mi doresc decât să te știu fericit,
Dacă ai ști
Că m-am îndrăgostit de-un suflet cald,
Dacă ai ști
Că toate gândurile-mi spre tine sunt atât de pure,
Dacă ai ști
Că nimic întunecat nu poate atinge inocența,
Dacă ai ști
Poate ai opri clipa în loc,
Dacă ai ști
Veșnicia s-ar naște ca-ntr-un joc,
Dacă ai ști
Poate ai vedea frumosul acolo unde el de fapt își are casa,
Dacă ai ști
Și gândul tău spre mine ar veni,
Dacă ai ști.
poezie de Ana-Cristina Popescu (20 iulie 2022)
Adăugat de Elzumina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre naștere
- poezii despre frumusețe
- poezii despre întuneric
- poezii despre încredere
- poezii despre început
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Fulgi de speranță
Mă ninge... Pe-obrazul cald mă mângâie fulgul căzut,
Din lacrima iernii, din nori mi-așterne rece sărut,
Steluța-înghețată sfârșește în picuri topită,
Doar vântu-i mai știe taina prin ceruri rătăcită.
Mă ninge... Un fulg jucăuș mi se-așează pe creștet,
M-am plâns că-mi este dor, de-ar vrea să-mi spună fără preget
Dacă la vară ne-om întâlni în lanul plin de maci:
-N-ai vrut să-mi dai răspuns îndată, ai preferat să taci!
Mă ninge... Ninsoarea întețită doru-îmi răpune,
Îmi cresc dorințele și stratul mai gros se depune,
Se-arată și gerul, la geam încolțesc flori de gheață,
Mă ninge nostalgic... Mă ninge cu fulgi de speranță.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre sărut, poezii despre plâns, poezii despre gheață sau poezii despre flori de gheață
Tu nu uita, iubito...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost șoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta,
Cum pe pământ purtați de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...
Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Și zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre trecut sau poezii despre cuvinte

Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-împrăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase.
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-încărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează în noiane peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război

Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-mprăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase,
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-ncărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează prin noianuri peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te vreau
Unghiile au rămas în carne
căutând litere-
rădăcini telurice de suflet.
Dacă te vreau ploaie,
literele vor iubi,
pipăind aerul cu trupurile.
Dacă te vreau viscol,
am să mă așez la umbra
semnului de întrebare
cu obrazul mușcat de cerneală.
poezie de Alina Cristiana Sandu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre aer
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre prietenie, poezii despre perseverență sau poezii despre nuntă
Iubire albă
Atunci când te rugam să ningi,
Săruturile tale să mă-ngroape,
Ai început, de drag, să plângi...
Cu lacrimi de iubire de sub pleoape.
Când îți ceream să ningi săruturi,
Să mă acoperi cu un strat curat,
Din lacrimile tale ieșeau fluturi,
Emoții de bărbat adevărat!
Și dac-afară este primăvară
Și primprejur mustesc noi începuturi,
Noi parcă am iubi întâia oară,
Și vreau să ningi spre mine cu săruturi!
Și ca iubirea ta să nu mă frigă,
Să nu mă ardă cu căldura ei dogoritoare,
Doresc săruturi care să mă ningă,
Dar se topesc pe pielea-mi arzătoare.
Iubirea mea e pentru tine, nouă,
Am înțeles din felu-n care plângi,
Iar toamna-n care trebuia să plouă
Ai transformat-o-n sărutări și... ningi!
Să ningi mai tare, să mă răcorești,
Să ningi săruturi care să mă-ngroape,
Să ningi mereu, să ningi, să nu te-oprești,
Să simt răcoarea buzelor, aproape!
Nu-mi pasă cine o să vadă
Când buzele pe corp le treci,
Fulgi se topesc, căci eu sunt caldă
Iar tu săruți, ningând, pe veci...
Săruturile tale s-au prelins
Năvalnice, nebune, în cascadă!
Așa cum mi-am dorit a nins,
Cu o iubire albă, pură, de zăpadă!
Ai nins așa, cu sărutări nebune,
Și m-am pierdut în alba-ți reverie!
Ce simt? Aș vrea să pot a spune!
Este ceva, așa..., precum o poezie...
poezie de Florentina Mitrică (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre reverie
Iubire albă
Atunci când te rugam să ningi,
Săruturile tale să mă-ngroape,
Ai început, de drag, să plângi...,
Cu lacrimi de iubire, de sub pleoape.
Când îți ceream să ningi săruturi,
Să mă acoperi cu un strat curat,
Din lacrimile tale țâșneau fluturi,
Emoții de bărbat adevărat!
Și dac-afară este primăvară
Și primprejur mustesc noi începuturi,
Noi parcă am iubi întâia oară,
Și vreau să ningi spre mine cu săruturi!
Și ca iubirea ta să nu mă frigă,
Să nu mă ardă cu căldura ei dogoritoare,
Doresc săruturi care să mă ningă,
Dar se topesc pe pielea-mi arzătoare.
Iubirea mea e pentru tine, nouă,
Am înțeles din felu-n care plângi,
Iar toamna-n care trebuia să plouă
Ai transformat-o-n sărutări și... ningi!
Să ningi mai tare, să mă răcorești,
Să ningi săruturi care să mă-ngroape,
Să ningi mereu, să ningi, să nu te-oprești,
Să simt răcoarea buzelor, aproape!
Nu-mi pasă cine o să vadă
Când buzele pe corp le treci,
Fulgi se topesc, căci eu sunt caldă
Iar tu săruți, ningând, pe veci...
Săruturile tale s-au prelins
Năvalnice, nebune, în cascadă!
Așa cum mi-am dorit a nins,
Iubire albă, pură, de zăpadă!
Ai nins așa, cu sărutări nebune,
Și m-am pierdut în alba-ți reverie!
Ce simt? Aș vrea să pot a spune!
Este ceva, așa..., precum o poezie...
poezie de Florentina Mitrică (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptare
acum e cald și-mi pare
că n-am zăcut prea mult
în poezia asta
Isus a înnoptat
pe trei cuvinte
Doamne
și n-am crezut că poate
cu zâmbetu-i ceresc
să mă învețe iarăși
lumina de-nceput
e cald
e bine
Doamne
se naște-o altă lume
pe ziduri legendare
și nicio prăbușire
nu voi gusta de-acum
din unghiurile clare
eu voi iubi din nou
pământul
dar și cerul
și marea și oceanul
din pieptul unui înger
ce s-a plimbat o vreme
prin visul meu albastru
e cald și bine
Doamne
m-ai învățat să cânt
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre plimbare, poezii despre ocean, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Tratament pentru suflet...
Ați vrea să știți cum poate fi sufletul tratat
Oameni de știință de multe ori s-au întrebat
Dacă-i materie sau poate energie
Nici azi după atâta timp nu se mai știe
Cum să tratezi un suflet dacă nu-i organ
Cum să-l vezi dacă-i puțin peste gram
Și totuși un suflet de multe ori e în suferință
Cum își explică asta oamenii de știință
Cum am putea sufletul să îl tratăm
Unde se află, ce este, ne tot întrebăm
Cu siguranță el există și este de găsit
Dacă un suflet și azi mai poate fi rănit
Sunt răni ce ne-afectează sufletul
Se simt ca vuietul, se-aud ca urletul
Și dacă vrei să vindeci sufletul în rană
Atunci un antidot există, nu-ți fie teamă
Un singur tratament îl poate vindeca
Formula ideală este doar iubirea
Nu încercați s-o cumpărați din farmacie
Nici vreo formulă magică nu vrea să fie
Va trebui să luați în fiecare seară
O porție dintr-o substanță rară
De veți simți o nouă stare de trăire
Aveți un suflet vindecat doar prin iubire
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre suferință, poezii despre seară, poezii despre metrologie, poezii despre idealuri sau poezii despre greutate

Colind de lacrimi
Mamă, nu știu dacă vine
Iarna și în cer, la tine,
Dacă vin colindători,
Dacă-i cald de sărbători;
Că te știu cam friguroasă,
Mamă tristă și frumoasă,
Pătimită deseori,
Fericită rareori...
Mie, de Crăciun îmi vine,
Dor de noi și dor de tine,
Iar lacrimile-mi cuprind
Obrajii, ca un colind.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători, poezii despre mamă, citate de Marius Robu despre mamă, citate de Marius Robu despre frumusețe sau poezii despre fericire
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea ca omul
Se ducea și toca lemne desculță
Și nu era gaz deloc
Și ea povestea că fătase o oaie doi
Miei. Când au fost războaie,
Era și ger mare,
Și în 1913 și-n 1917 atât era zăpada de mare!
Și-o geruia.
"Că și timpul e cum își face omul veacul,
Dacă sunt
Pașnici, e cald, frumos, dacă se-ncaieră între ei,
Se pun niște potoape
Și iarna nu mai ieși din nămeți.
Eu când văd că e ger rău,
Ma gândesc unde s-o fi mai spart
Vreo bubă și mă-nchin
Să nu ajungă și răul ăla la noi,
Repede, repede cum vine necazul".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre zăpadă, citate de Marin Sorescu despre timp, poezii despre oi, citate de Marin Sorescu despre oi, citate de Marin Sorescu despre război, poezii despre lemn, citate de Marin Sorescu despre lemn, citate de Marin Sorescu despre iarnă sau citate de Marin Sorescu despre frumusețe

Rece, dar... trece!
Furtuna asta de zăpadă ne pustiește fără milă,
fură din suflet primăvara și o târăște în mocirlă.
Cu șfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cere impozit pe speranțe, nu ia în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viață roasă-n mii de scame,
ninse în zile irosite în mult prea multă cugetare.
Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e dușman
și suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n țurțuri, înjunghiindu-ne mișel,
(în împietrirea-i ucigașă, ăsta e singurul ei țel.)
Habar nu are că există... În sufletu-i încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace, ca spinul înghețat,
la margine de întuneric și bagă Soarele la apă,
să-i dăruiască nopții ceasuri... punând uitare-n orice groapă-
o casă pentr-un Trup de gheață, ce era cald până mai ieri
și-azi duce crucea peste moarte, dăruind VIAȚA-n primăveri...
Furtuna asta de zăpadă e fata vântului și-a iernii,
bunici i-s viscolul și ceața, ce smulg Credința din vecernii
și-o spulberă în depărtare, sperând că-i vor slăbi puterea,
dar primăvara o adună și-o-ncununează cu-NVIEREA...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre iarnă, citate de Iurie Osoianu despre vânt, citate de Iurie Osoianu despre ploaie, citate de Iurie Osoianu despre inimă, poezii despre alb, citate de Iurie Osoianu despre alb, poezii despre Soare sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
Și dacă
... și dacă n-ar fi fost așa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aș fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi
și dacă n-ar fi fost de sus să cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
aș fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi
și dacă n-ar fi fost așa cum este
și ar fi fost așa că nu mai ești
aș fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din povești.?!
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, citate de Iurie Osoianu despre toamnă, citate de Iurie Osoianu despre primăvară, poezii despre depășire sau poezii despre anotimpuri

Rece, dar... trece!
Furtuna asta de zăpadă ne pustiește pe-amândoi,
fură din suflet primăvara și o transformă în noroi.
Cu șfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cerând impozit pe speranțe, neluând în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viață roasă-n mii de scame
ninse în zile irosite de mult prea multă cugetare.
Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e dușman
și suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n țurțuri, înjunghiindu-ne mișel,
(în împietrirea-i ucigașă, ăsta e singurul ei țel.)
Habar nu are că există... Cu sufletul încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace ca spinul înghețat,
la margine de întuneric și bagă lumina la apă,
când nopții-i dăruiește ceasuri, punând uitare-n orice groapă...
o casă pentr-un Trup de gheață ce era cald până mai ieri,
azi, ducând crucea peste moarte, dăruind VIAȚA-n primăveri...
Furtuna asta de zăpadă e fata vântului și-a iernii,
bunici i-s viscolul și ceața, ce smulg Credința din vecernii
și-o spulberă în patru zări, sperând că-i vor slăbi puterea,
dar primăvara o adună și-o-ncoronează cu-NVIEREA...
poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!