Suntem produsul viziunilor noastre

de la vârsta de 15 ani colec ționez
viziuni am ca hilde gard von bingen
demonul meu personal negru/ ponegru/
șarpe de dudău/ șteblă de spin rău mi
-a intrat sub piele până în plămâni
îl aud cum mușcă din cuvinte și scui
pă oasele pe jos lumina arzândă nu îl
mai vânează apa sfințită nu îl mai im
presionează nu îl mai sperie nici caii
apocalipsei care îmi nechează pe piept
fix la 7 dimineața când să-mi beau ca
feaua demonul își aprinde un pall mall
și sorbind din ceașca mea scrie versuri
despre iubirea lui pentru un sucub negru/
ponegru/ șarpe de dudău/ șteplă de spin
rău și uite așa în camera mea de cămin
țigările se fumează singure cărțile se
scriu singure și mereu apar pe pereți
întrebări pe care eu nu mi le pun de ce
au oamenii aripile pe dinăuntru de ce
iubirea care este o formă de paranoia e
cântată de toți treptat ne-am obișnuit
unul cu altul el nu mai poate adormi fă
ră să-i citesc din doctor faustus eu fă
ră să îmi arate cum se bea stalinskaya
până ce pământul se învârte în sensul
opus am ajuns de nedespărțit iar de când
și-a lăsat mustață și plete lumea ne con
fundă și strigă pe străzi uite-l pe cărtă
rescu și umbra lui care merge în mâini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rumi

Sensul Iubirii

Atât lumina cât și umbra sunt dansul Iubirii,
Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul și iubirea sunt inseparabili și atemporali.

Deși am încercat să descriu Iubirea,
Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.

Deși am încercat să scriu despre Iubire,
Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt și foile au alunecat.

În acel loc inefabil în care iubitul,
Iubirea și obiectul iubit sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin lumina Iubirii.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineața

m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată și
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului și
și-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută și neconsolată mi-am
spus din care nu mai știi cât
este plastic și cât imaginație
ești bădăran a șoptit doamna
care îmi citea gândurile și o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius
în celula lui până s-a sesizat
cineva că prea ușor se trece
de paznici și pe fir a intrat
DNA dar uite că doamna filosofia
încă mai are sex-appeal și încă
mai stoarce de vlagă tinerii
poeți post moderniști care se
plimbă cu liftul între două uni
versuri paralele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Vladimir Potlog

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură și univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet și din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea țară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Și despre-a bunicilor casă,

Despre părinți uitați de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi și vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să știe
Că sunt și eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Până la malul opus

Frânghia care ne leagă unul de altul s-a rupt,
am tras tot timpul fiecare în partea sa,
s-a mers prea departe pe drumuri inexistente
și a venit furtuna.

Prins între fulgere și vânt năprasnic am intrat în panică,
cu respirația tăiată caut un adăpost
în care să-mi las trecutul,
prezentul să-l fardez
și să merg pe sârmă în echilibru
până la malul opus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În închisoarea mea cu pereți de hârtie

se aude cum cineva sapă în zid poate-i
abatele faria îmi zic sau poate vântul
care aduce dinspre pustie părinții mei
de cenușă ori poate e dincolo de ușă
nevăzutul neștiutul demonul care-mi
strecoară noaptea sub frunte poeme ca
niște bombe artizanale cu ele mă arunc
în aer exact atunci când vine acasă iubita
mea moartă și mereu înviată căutând sub
leandri cheia ruginită demult am adunat
argintul viu din oglinzi și la flacăra
lumânării am distilat aceste cuvinte care
nu țin de foame dar mă țin în viață cât
caut ieșirea din labirint cu detectorul de
metale rare dau în loc de d-zeu peste tatăl
meu în salopeta lui proletară îmi promite că
o să-mi sudeze aripi minunate aripi de fontă
în formă de m m de la mir stația orbitală pe
care d-zeu e un cosmonaut uitat și bătrân în
mâni are un ciocan și o seceră în cealaltă
mână un ochean cu care citește pe buze cuvintele
ce compun închisoarea noastrăcu pereți de hârtie
timid mă apropii și privesc prin ocheanul întors
transformat în vizor dincolo nu sunt decât eu
deghizat într-o lumină sfioasă ca de neon și
parcă pe umărul transparent am o sclipire de coasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un pic mai în aer

Văd prea bine că stepele noastre
s-au transformat în munții cei mai
obraznici față de timpul ce nici
măcar nu ne cunună;
și mai observ că noi n-am simțit
absolut nimic până acum, nici
măcar seismele curioase,
lascive, pofticioase
care anunță mereu apocalipse
ce nu se lasă până nu mângâie
copiii noilor popoare sau nu
unesc mâinile care doar
au atins pereți.

Ochii să-i deschidem! Nu mai poate
lumea să rămână la fel!
Să simțim mișcările astea ale
Pământului care ne iubesc mai
mult decât proprii noștri părinți,
făcând să iasă din noi și dintre noi
cuvinte în formă de minereuri
sau, chiar mai sfidător,
vorbe în război cu niște
culori ce nu s-au mai pomenit până
acum pe Terra, din acelea care nu
au nevoie de flori ori fulgere pentru
a zâmbi, dansa, dezmierda sau a se
urca până la Dumnezeu cu
argint de prin gunoi.

Tot mai sus, așa trebuie să se întâmple!
Trebuie ținute în mâini și auzite
prin liniile de palme ridicările
astea de munți, tangoul ăsta sarcastic
și totodată risipitor între micimile
harnice și fortărețele care trebuie să moară
pentru noi,

acestea din urmă ajungând
să silească istoria lumii a ne arata
din ea doar
canistrele goale din care se nasc
sufletele care simt cu adevărat
ce înseamnă a sili iubirea să nu
țină cont de nații,
învățându-ne și versurile să se
dea cu pauzele de pereți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De fiecare dată când, escaladând un munte, văd cum soarele răsare, cu tot procesul său imperturbabil de la tonuri de negru la tonuri de verde, apoi roșietice, până la primele raze ce apar pe cer și tot coboară până îți ating chipul cu acel strop de căldură care transformă totul, care te luminează și te fac să te simți viu, o clipă trecătoare, dar de neprețuit, trebuie să recunosc că întotdeauna simt că momentul este unul special, magic, că în acest proces e ceva ce nu reușesc să descifrez și care mă face să-mi ies din minți, și -poate și din cauza asta- să revin mereu în munți, iar și iar, pentru a încerca să descopăr forța aceea necunoscută care scoate din adâncul inimii mele aceste sentimente de plenitudine.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Frontiera invizibila" de Kilian Jornet este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.96- 19.99 lei.

Acelui poet

acelui poet
pe care l-am iubit
aș vrea să îi spun
îmi e dor
tăcerea mușcă din omoplați
ca un șarpe al înțelepciunii
încolăcit pe pragul de-acasă
a fost prea devreme
întotdeauna va fi
trimite-mi o scrisoare din rai
în fiecare dimineață
când îmi beau cafeaua
din ceașca albastră
singurul adevăr
în care mai cred
de atunci

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu demonul poeziei

o fiară spăimoasă
cu dinți de pucioasă
și limbă hleioasă coboară din înaltul ceriului întrebând în stânga și-n dreapta de copilul din tine ăla închis în cămară și uitat acolo trei ani la rând ce greu e să te lupți cu sinele în acest spațiu strâmt când balaurul îți cunoaște toate cotloanele ființei și știe că în apărarea ta nu ai decât un paloș decupat din povești nemuritoare și mai ai un cal răpciugos cu aripa despicată
cu copita ferecată pe când demonul are solzi de târâtor
ochi de răpitor
ghiare de zgripțor plus o centură căptușită cu dinamită pe sub tricoul cu lozinca poeme din toate țările uniți-vă de frică nu mai ai timp să te întrebi dacă ești treaz sau visezi între voi cuvintele mănâncă pop-corn și strigă ca la o gală de wrestling te lupți cu zmeul zi de vară
până-n seară până ce d-zeu îți face semn și arunci prosopul între voi se ridică un zid chinezesc abia de îți tragi sufletul că fiara scoate trâm bița apocalipsei și totul în jur se prăbușește ca un perete de chirpici atunci arunci piep tenul care se face pădure dar nici pădurea nu mai e ce a fost în fine arunci peste umăr o foaie albă și ea se trans formă în nisip mișcător abia ai timp să te prinzi de singura certitudine din viața ta iubita imaginară dulce ca o țigară mentolată ea îți întinde o mână pe care vezi tatuată o siluetă de balaur iar sub ea mare citeț într-o inimă albastră numele tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sufletul într-o amforă

Să pui streașină singurătății,
să stai lângă zid, să nu te uzi,
apoi să așezi pe masă cărțile și să le joci
în cuvinte până la ultima filă.

Să te minți singur că nu ești tu
ci un altul ce așteaptă flămând lângă colț,
iată mânia în care se scaldă nervii
de care trupul vrea să-și elibereze teama.

Se zbate s-ajungă la masa providenței
unde mai mult se vorbește decât se mănâncă.

Sufletul se golește într-o amforă de uleiul gros
și așteaptă să fie umplut cu miere,
c-un cuțit se taie dintr-o dată umbra
de-ți pare rău că n-ai ajuns la liman.

Tăcerea nu mai are loc în cuvinte
ele vorbesc singure și se scriu dezinvolt
lăsându-se pradă mâinii ispititoare
ce uită de sine și de târziul nopții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patruzeci de zile

Obiectele au ochi de jar, mai ales cărțile, cum spunea o prietenă.
Când privesc cum s-au demodat, prizoniere în imitații ieftine de piele,
în cartoane căptușite cu burete, în haină de supracopertă,
mi se tulbură ochii de milă, ca pentru niște copii.

Nu toate femeile scot cărțile la aer o dată pe an, la fel cum
tot ele nu curăță tocul ferestrelor, ci doar geamul,
geamul păcătos care ne inundă cu razele maculate cu praful gărilor și
așteptărilor, cu praful celor muribunde, cu file palide și litere
ce-și pierd identitatea, atrase în hârtie precum frunzele toamnei în pământ.

Povestitorul scrie, scrie tot mai repede.
Scrie, scrie tot mai la fel, până când ele nu mai au titluri.
Abia ce mă prind cu dinții de liana unei jungle, că imediat jungla
devine deșert, liana șarpe și eu călcâiul Evei mușcat de șarpe.
Eu scriu despre apă, apoi despre fântână, apoi despre găleată,
el scrie invers: găleata se varsă în fântână, fântâna seacă și apa se tulbură.

Nu toate femeile își scutură hainele de praf, și atunci
praful razelor dimineții în casa lor e doar praful anticarilor și bibliotecilor,
peste genele lor frumoase și închise, când stau de veghe și de rugă
pentru copiii lor buni și fără de noroc. Acest pământ, ținut în lumină.
Povestitorul scrie mai departe, cărți noi și fără de noroc.

Numai noaptea, peste pietrele din curtea bisericii, peste lespezile scrise,
cad raze de lună ca în grădina Ghetsimani. Raze curate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina din nord

unde ne sunt zeii puternici de
pin și stejar din care morții
noștri ciopleau porți cerului
tu duh al pământului lasă-i să
mă găsească să mă ridice din praf
și iar șarpe tânăr să fiu căutând
printre crengi cuibul luminii
din nord lumina ce lasă pământul
transparent o dată la o mie de
ani mai fă-mă cântecul lor sălbatic
să-l cânt prin focuri să sar și
ieșind din mine curat ca un prunc
să privesc cu dispreț la cel care
am fost când mergând în genunchi
credeam că am aripi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Leonard Bernstein a fost unul dintre oamenii care m-au format și de la care am învățat enorm. În primul rând, pentru că el era un muzician și un profesor foarte bun. Folosea metoda socratică, adică punea întrebări mereu. Nu spunea: "Uite, tu ești mic și prost, eu sunt Bernstein, îți arăt eu cum merg lucrurile". Vorbea despre un subiect, o lucrare, o partitură, după care te invita să-ți spui ideile tale și încerca să înțeleagă mereu de ce gândești în felul acela. Plecam acasă și meditam la ce mă întreba până când ajungeam la o concluzie care era personală.

în interviu (2 mai 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Sterian

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.

Copile, tu nu știi mai nimic despre viața
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Milan Kundera

Două ființe care se iubesc, singure, rupte de lume - da, e sublim. Dar despre ce ar putea să discute când rămân singure? Oricât de odioasă ar fi lumea, au nevoie de ea ca să-și poată vorbi.

în Identitatea
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Slowness" de Milan Kundera este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.00- 24.99 lei.
Lucille Clifton

Unui Moise negru

Tu ești cel pentru care
m-am aprins.
vino cu toiagul tău
care se răsucește
și care este un șarpe.
Eu sunt tufișul.
Eu ard.
Și nu-s epuizabilă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Everett Anderson's Goodbye Paperback" de Lucille Clifton este disponibilă pentru comandă online la 36.99 lei.
Petru Daniel Văcăreanu

Demon ronin iubirii

Și vă zic vouă măști oglindă
Ce pe lângă mine se perindă...
Ce mi-ati arătat ce am dorit
Și-n vortex ascuns subit

Mi-ați smuls culori de zenit
Să vă recolorați prea amăgit...
Credeti voi oare că ati reușit
Să îmblânziti demonul ivit!

Din abisul fără de sfârșit
Cu o cădere de sunet târșit..
Unde-ți răsari mugur de aripi
Pentru a iesi din nou să țipi...

Vă inselați cum vă înșelați
Cu amăgiri reflexii-ntre voi!
Eu sunt din infern cu trifoi
negru de acei-n veci damnați!

Ce voi nu puteți in veci
Să-i atârnati-n lilieci!
In turle de nisip vechi
Ce nu poti să-i deochii.

Căci demonul nebun, ronin
Nu are in efemer stăpân
El de iubeste nu decade
Cum poate îngerul în infinitate...

El viata și-o dă pentru ea
E singura care poate
Să-l albească în noapte
Și să-l albăstrească-n ea

Iubirea ce e hrana, apa
Totul aici... in cruda, casapa.
Lume de iaduri de lut
Cu urlete de umbre-n rut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

El și eu

Citesc într-un caiet din marmură
despre nimeni altul decât despre altul
ca mine
care și-a sădit în ochi plămânii aerului
și în degete respirația
și a tunat
și a fulgerat
și m-a trăsnit pe mine
să scriu despre el
când el nu a scris nimic despre mine.
Dar eu sunt viu și scriu
El este mort și citește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.

Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm să credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de (10 august 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
Viorel Muha

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează

telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?

noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook