Viaţa ca o tablă de şah

Regina-şi mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal îşi potoleşte goana
Iar regele este proscris.

În spatele cortinei tura
Urzeşte diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.

E-un balamuc în jocul minţii!
(Secunda se opreşte-n loc).
Regina-şi premiază sfinţii
Să intre, s-o ajute-n joc.

Înc-o mutare şi-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl aşeze-ncet în pat!

Înfuriată de-ntâmplare
(nebunu-i era preferat)
Propune marea adunare
Şi-şi cheamă slugile la sfat.

De astăzi, decretez o lege,
Nu o propun şi nu aştept
Să o aprobe fitecine
Că, n-are nimeni niciun drept!

Jocul de şah, ce-atât îmi place
Îl voi juca doar eu şi-atât.
Doar cu nebunul meu, în pace
Să-mi ţină, dragul, de urât.

Se duse vestea precum vântul
Până la regele-n exil;
Să fiu al dracu,-mi dau cuvântul,
Că mă voi strecura subtil,

Să îmi câştig din nou regina
Şi tot regatul ce-am pierdut.
Vai, rege prost, a cui e vina
Că n-ai sfârşit ce-ai început?

Aşa e-n viaţă, când femeia
Este deasupra peste tot;
Ea va deţine-n sine cheia,
Când are un bărbat netot...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul si regina

Jocul, imi place, fireste.
Ma mut in zig-zag inspre tron,
Nebunu-i acolo, pandeste...
Ma apara un ultim pion.

Nebunul ma vrea, se-ntelege!
Nu vreau sa-i cedez si ma tem,
M-apropii mai tare de rege,
Pionul, la dreapta, mi-l chem.

Doar pat, cu nebunul, nu vreau!?
In asta partida-i o miza..
Desi musc din mine, nu-l iau...
Astept sa-mi cerseasca remiza.

Atunci, ma sacrific-nadins..
Sperand ca pionul ajunge,
La timp sa transforme un VIS,
Cand ultima linie-atinge.

Stau si astept.. o minune,
Si totul devine un troc,
El vrea sa se joace cu mine,
Iar eu, sa renunte la joc!

poezie de Mariana Oprita
Adăugat de Mariana Oprita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah planetar

O tablă pătrată pe o masă pătrată,
Istorie, uitată, minţită, furată,
Pioni care ară doar câmpuri de oase,
Cu regi abdicanţi şi metrese frumoase,

Şah!, spuse negrul dar albul omoară,
Omoară şi roşu şi galben de ceară,
Omoară cu ură şi făr' de măsură,
Nebunul vorbeşte, e slobod la gură,

Şah!, pierde tura controlul pe flancuri,
Trimit escadrile de-avioane şi tancuri,
Peste o tablă alb negru şi goală,
Ideologică luptă, pur materială,

Şah! şi regina se-apleacă, suspină,
Sacrificată fiind fără de vină,
De-un rege despotic ce joacă la pat...
În spate pionii, sunt trei, e şah mat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de şah

Într-o lume-n nebunie,
Făr' o ordine deplină,
În dezmăţ şi-n extazìe,
Nimeni n-are nicio vină.

Un nebun de şah, departe,
Sparge ce e de prisos.
El în larga-i libertate
I-a slujit lui Dionysos.

Cel nebun de şah, călare
Merge numai înainte,
Inversând cu tura care
Ţinea linia cuminte.

De la cal ia săritura
În buiestru când aleargă,
Nebunul se dă de-a dura
Face-orice, jocul să spargă.

Sparge-astfel timp peste veacuri,
Praful strânge-n pumn, ţărână.
'ntr-un picior trasează arcuri,
Îngănă cumpeni de fântână.

...........................................

Din pământ culori cu viaţă
Flori frumoase în grădină...
Un nebun schimbat la faţă,
Sare gardul la... regină.

poezie de Mara Emerraldi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înfiinţează la palat.
Şi ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Leonidas: Ce să facă un rege pentru a salva lumea când însuşi legile pe care a jurat să le protezeje îl obligă să nu facă nimic?
Regina Gorgo: Nu este o întrebare pe care trebuie să şi-o pună un cetăţean al Spartei, niciun soţ şi niciun rege. În schimb, întrebă-te, dragul meu, ce ar trebui să facă un om liber.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şahul – poem diamant

Este
jocul minţii
pe tabla-n pătrăţele
piesele îşi ocupă locul
stând în faţă pionii apără
regele, caii, nebunii, turele
dar cea care
decide totu-i
regina!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞAH cu DUMNEZEU
- poetului gorjean Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Vrând să îmi ridici moralul,
Ia-mi nebunul, ia-mi regina,
Tura ia-mi, da' lasă-mi CALUL!

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de şah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mişcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă şah şi regele câştigă.

Tu eşti regina mea şi eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie şi scut,
Pioni pe tabla vieţii unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.

poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea neputinţei

... E un strigoi ce bântuie doar pe-unii
care susţin că-s doi, precum nebunii
şi nu pot piept să ţină frîu destinului...
N-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.

E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricât ai fi de cast şi orice-ai intreprinde...
E-un joc d-independenţă-ntâmplătoare
de-un pur noroc care când naşte, moare.

E-n fond nenorocirea, n-ai cum ajuta,
fiindcă menirea n-ai chiar şi de-ai încerca
şi doare suferinţa... a celui ce-l iubeşti
şi nu ştii să-i dai "fiinţa"-ţi... ce-i doreşti.

Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce şiroiesc tăcutul drept mărturisire,
cu-ntoarceri repezi la ce e credinţă
sperând minunea-leac la... "neputinţă".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgin

Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparenţe el îşi cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-şi va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topeşte păsări, maluri,
Poeţii vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în braţe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morţii, să-i oprim balansul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ sau cerşetor?

Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.

Bărbatul, pentru-a-nţelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!

Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:

"-Dacă cazi, să te ridici,
De eşti rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ţii în pământ, în tină!

Fă-ţi din viaţă un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De eşti rege, tu oferi!

Dragostea n-o ţii sub cheie,
De-o împarţi cu o femeie,
Vor ţâşni din crisalidă
Fluturaşi dintr-o omidă.

Însă dacă nu-ţi dai seama
O să îţi cadă coroana
Când din prinţ eşti cerşetor
Sub lumina stelelor.

De eşti rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.

Astăzi încă eşti voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ţi fure din putinţă
Rege, dacă n-ai ştiinţă!

Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "

31.05.2020

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Zădărnicie" de Valentin David

Şi dacă-a vrut să-i crească-aripa,
Cu braţul să despice norii
Şi să întreacă-n zbor cocorii,
Iar timpului să-i fure clipa,

Să-şi însuşească universuri
Şi luna s-o umple de vină,
Să fure soarelui lumină
Şi să-l pecetluiască-n versuri,

Şi dacă-a adunat avere
'N bijuterii şi-n alte bunuri,
Riscând şi apelând la tunuri,
La strategii şi revolvere,

A vrut să fie zeu şi rege
Şi nimeni altul să nu fie,
Stăpân pe-o-ntreagă geografie
Şi a-ncălcat oricare lege,

La ce i-a folosit tumultul,
Când zace-acum în somnul greu?
A vrut să fie Dumnezeu
Şi s-a ales doar cu mormântul...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prelins spre mutarea finală

ne-au prins zorii încurcaţi în jocul preferat al vieţii şah dat simţurilor în aşteptarea remizei

ameţite de propriul parfum lumânările ard
inegal şi nedrept calul nechează obosit
între diagonale privind prin fum de trabuc

şampania trezită rotundă în cupe curge peste sînii reginei rămasă pe marginea vieţii prinsă în joc

ai ales să fii Nebunul
saltimbanc de doi lei săritori prin cercul de foc
în mutarea precisă urăşti exactitatea
am ales să fiu regina pentru că niciodată
nu voi fi regină decât pe tabla de şah

rămasă sub duşul fierbinte al nopţii
te-aşteapt să-mi cureţi iluziile
pline de fardul minciunii
machiaj cu unghiile-nfipte
în timpul prelins spre mutarea finală
şah mat

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti la hotare...

Să calci pe ghiocei e ca o blasfemie, să plângi cu ochii mei e doar o simfonie
A lacrimii de jad ce-şi face loc loc prin dune, din irişii ce cad pe margini de genune...
Să dai cu pietre-n flori e un păcat de moarte, să-mi dai mereu fiori, când eşti tot mai departe
E doar un joc absurd, partidă fără miză, în care râd şi zburd într-un decor de criză...
Să râzi când eu jelesc în versuri fără rimă, e doar un gest prostesc, dacă nu chiar o crimă...
Să crezi că eşti mai bun, decât însăşi clemenţa, e semn că eşti nebun cu toată indulgenţa...
Să crezi că eşti stăpân pe verdele pădurii e o dovadă-n plus că eşti adeptul urii
Şi când din ţevi de tun, trimiţi mesaje dure, e semn că un taifun liniştea-o să ne fure...
Când mă ataci perfid, cu rictus fals sub mască, eu, cum să te desfid, când un mormânt se cască
Şi liniştea îmi furi, din toane de sminteală, că nu mai poţi să-nduri atâta picoteală...
Vrei nume de erou demonic fără milă, că de atâta pace ţi s-a făcut cam silă...
Şi parcă n-ai nimic şi vrei să ai o lume întreagă într-un dric, ca să o poţi supune...
Şi eu, cum să te-aştept cu pâine şi cu sare, când tu-mi trimiţi în piept ghiulele la hotare?
Păcat că ai uitat, că eşti la fel ca mine, cu Dumnezeu jurat, deloc nu-ţi va fi bine...
Nu eşti tu înţelept şi mai presus de lege, iar eu ştiu să aştept sfinţii să te renege...
Şi-ngenuncheat de răul propriei nebunii, chiar de te rogi, Satană, nicicând n-ai să învii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Viaţa ca o tablă de şah" de Violetta Petre

Regina, ce pe tablă şade,
Învăluită în mister,
Făcea, călare, escapade
Iubindu-se c-un ofiţer.

Suind în turn, îndrăgostiţi,
Simţind cum inima le arde,
Cu patos se iubeau, păziţi
De trei pioni cu halebarde.

Fiind dorinţa arzătoare
Şi totul transformat în scrum
Chemă regina-n graba mare
La ordin, celălalt nebun.

În timp ce timpul iute zboară
Şi-amorul fără de repriză,
Partida, şi a treia oară,
Părea că merge spre remiză.

Dar regele prinzând de veste
Veni urgent pornit pe sfadă
Şi-urmând pornirile-i funeste
Făcu degrabă o rocadă.

Au dat nebunii de năpastă
Şi turnul ce le-a fost complice
Iar calului, o vită proastă,
I-a dat pe spate niste bice!

Regina albă, trădătoare,
În fapt, surprinsă cu iubitul,
A implorat, plângând, iertare,
Dar riga i-a cerut gambitul.

Apoi se duse cu mânie
Grăbit, la mesele vecine
Căci în secreta sa cutie,
Avea-n rezervă TREI regine!

Căci şahu-i jocul asiatic
De care proştii toţi se tem
Iar regele, un tip pragmatic,
Prudent, ascunde un harem!

Aşa e-n viaţă, când femeia,
Uitând de unde a plecat,
Nebună după vorba-aceea,
Va pierde când ajunge-n pat...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porţi închise şi în rai...

Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ţi este greu,
Te-ajut, să-l scoţi iar la lumină din umbra-n care stau şi eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură şi altul stă să să-şi piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde şi uite, cade la pământ!

Tu poţi să-mi nemureşti poemul, doar aplecându-te, să-l vezi
Şi peste frunza-i veştejită, o mângâiere să aşezi.
Opreşte-te din goana vieţii, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieţii şi chiar de nu-s în drumul tău,

Lipeşte-ţi fruntea de ţărână şi-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu mă opresc şi cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjeşte trupul meu de dor,
Loveşte-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa să mor!

Iubirea-ţi este grea povară, când nu ai cui s-o dăruieşti
Atinge-mi fruntea şi-o sărută, să simt că-ţi sunt, să simţi că-mi eşti!

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aş aştepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Şi-aş lăcrima albastru peste marea

Ce-şi scutură un val doar pentru mine
La ţărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrăţişau săruturi orfeline
Şi înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aş fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îţi dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunţare.
Te caut prin cotloane clandestine
Şi-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

M-aş fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta şi peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul
Şi să-l trimit la tine să te-adape,
Că ţi-a secat, iubite, iar, cuvântul
Şi ţi-au rămas numai silabe şchioape.

Eu încă te aştept în miezul verii
Să-nsufleţim, din nou, masa tăcerii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pe tabla de şah

Sunt regele negru pe-o tablă de şah,
Păzit de oşteni ca un mândru rajah,
Am turnuri în jur, iar nebuni printre cai
Se mişcă-n zig-zag într-un jalnic alai.

Sunt singur acum, stau retras, umilit,
Căci, fără regina pierdută-n gambit,
Am slabe speranţe să pot câştiga
Partida pe viaţă ce, iată, e grea.

Şi, totuşi, sunt rege, aştept un răspuns,
Şi tot ce-am făcut pân-aici e de-ajuns
Ca dama de alb ce m-atacă mereu
Să pice-n capcană şi... jocul e-al meu!

Dar ea se fereşte, stăpână pe dans,
Se-nvârte în juru-mi, mă ţine-n suspans,
Ea crede că-i tare, mă vede în crah,
Şi zburdă, voioasă, pe tabla de şah.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Într-o joacă de copil
stai ascunsă şi zâmbeşti
toţi aplaudă când râzi
chiar de nu ştiu cine eşti.
Azi alergi în câmp de vise
din cireşe-ţi faci cercei
peste timp arunci povara
de a fi cu anii grei
umbra ţi-o aduci aproape
paşii tăi mărunţi pe ape
ce încă se mai aud
desenează curcubee
pe nisipul cald si ud.

Valurile înspumate
în care vei înota
azi îţi par doar stropi de soare
marea toată e a ta.

Într-o joacă de copil
te găsesc la ceas târziu
stai ascunsă într-un suflet
trist şi singur şi pustiu
zâmbetul pietrificat
pe un chip îmbătrânit
a mirare mai încearcă
să-nţeleagă ce-a păţit
viaţă asta răsturnată
ce-i aproape de sfârşit.
Te-a închis în nepăsare
a luat cheia şi-a fugit
tu încerci cu disperare
jocul din copilărie
când rădeai cu ochii-n soare
alergând pân l-a chindie
doar că astăzi bătrâneţea
din alt timp a prins teren
ascunzând iar inocenţa
de copil în somn peren
ce din vise îţi zâmbeşte:
‘'inca mai ai vlagă-n tine
hai la viaţă te trezeşte
vino joacă-te cu mine''.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă propun astăzi un joc colectiv care va fi Jocul Adevărului. Voi face în aşa fel încât secretul şi minciuna vor trebui să dispară de pe lume, căci de îndată ce-şi vor face apariţia, eu, Tozgrec, cel ce n-are nici început, nici sfârşit şi nicio identitate ca voi, eu voi fi acolo ca să dezvălui Adevărul.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!