Pietre şi flori

sunt raiduri masive de
nori până la capătul zării

cheamă-mă Maria să te întâlnesc la
confluenţa dintre noapte şi zi

îmi deschid inima floare creştetul pâlnie
când mă curge râul din cer
cu mâinile două pietre de moară
macin întunericul şi-l vărs în magma din centrul
adâncului

se defineşte treptat o cărăruie ce duce
spre vârf şi
totul e verde punctat
cu alb şi roz

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăruia...

cu pietre de pe creste de Olimp
rostogolite lin pe depărtări
pavat-am cărăruie între timp
ce duce din nimic în nicăieri

cu ochii în orbite adânciţi
cu pumnii încleştaţi ca două zări
petrec pe cărăruie osândiţi
la veşnicul nimic din nicăieri...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeala

Până şi apa greşeşte când curge la vale
şi spală de îngeri pontoanele goale
până şi cerul greşeşte
când se împiedică de pragul de nori
şi de-naltul din cale!
Greşeşte
până şi peştele când prins nu vorbeşte în plasă
şi-l lasă pe om să greşească
când îl duce acasă
copilul să-şi crească
şi să nu-i mai vorbească
deşi îşi doreşte...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sens

"Cărăruie, cărăruie",
merg pe tine şi zâmbesc,
pe-al tău drum curgând subţire
şi-ntr-un capăt mă opresc!

Trec oraşe prăfuite
şi privesc locurile,
cu balcoane adormite
în care sunt florile!

Drumul duce nu ştiu unde
şi eu merg pe el de zor,
"cărăruie, cărăruie"
unde mergi, unde cobor!?

Spune-mi, dragă "cărăruie",
de ce m-ai purtat pe-aici,
poate ştii vreo lungii - tură
sau mai bine cum tu zici!

"Cărăruie... cărăruie",
poate ştii că-s obosit,
încă merg pe ce te suie
înspre marele abis!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cărare îngustă duce spre vârf, unde este capătul şi ţinta vieţii noastre. Către acel vârf unde se află fericirea, noi suntem pelerini.

citat clasic din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăruie, du-mă iar

E noapte iar şi trist ca niciodată
Ca un hoinar pornesc ca altă dată
Şi cât aş vrea s-ajung la ea odată
Dar nici o stea nu-mi luminează calea mea

Cărăruie du-mă iar
Spre femeia ce iubesc
Şi-o caut în zadar
Dar n-o mai regăsesc

Au început să cadă
Din nou fulgi de zăpadă
Şi mi-e dorul rătăcit
Pe drumul ei cel trist

Cărăruie du-mă iar
Ca în alte vremi la ea
S-o văd o clipă doar
S-alin durerea mea

Sunt singur viaţa-ntreagă
Şi plâng că mi-este dragă
Ai milă scumpă cărăruie
Şi du-mă iar la ea

Cărăruie du-mă iar
Ca în alte vremi la ea
S-o văd o clipă doar
S-alin durerea mea

Sunt singur viaţa-ntreagă
Şi plâng că mi-este dragă
Ai milă scumpă cărăruie
Şi du-mă iar la ea.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul care curge spre apus

La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,
cine spune că nimeni nu mai poate fi iarăşi tânăr?
Până şi râul din faţa uşii curge spre apus –
de ce n-ar putea un om cu părul alb cânta dimineaţa aidoma unui cocoş tânăr?

poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e un înger

fulgerele nopţii sfâşie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foşnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o uşă
după uşă aşteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te aşteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colţul adâncului

Doamne porunceşte să
fie lumină

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre vârf

Pentru funcţii, când se suie,
I se face cărăruie,
Iar înapoi, când coboară,
Cade uşurel sau "zboară".

epigramă de Mircea Rămoiu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ar fi muntele de înalt, tot există o cărăruie până în vârf.

proverbe afgane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge întunericul

curge întunericul peste ţară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă şi beau
stau de vorbă cu mine şi mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristeţe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia paşilor uitaţi
acum vin cu petarde urâte
să dea foc în piaţă
unui pur ideal
sunt suflet agonic şi trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge şiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu
în astă tristă noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela sunt

Acela sunt ce pierde totul
sunt câinele care-şi întinde
spre râul de răcoare botul
şi-l simte că se-aprinde.

epigramă de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

Sunt conştient că într-o zi se va sfârşi.
Declar: acest dig va fi o parte din moştenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata păşind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara de vis

Când vreau să scriu, mă-nalţ, uşor, spre nori
cu ochii-nchişi, cu sufletul tăcut,
cu paşi treptat grăbiţi, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.

Şi mi se pare că acolo, sus,
e-o viaţă care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
şi-o port mereu, ascunsă într-un gând.

Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.

Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
şi recitesc ce, printre nori, am scris.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti tăciune

de ziua înălţării Mele tu te scalzi
în apele adâncului
vino să ne judecăm dacă eşti tăciune te
pot face rouă pe crini
nu căuta înţelepciunea şi puterea pe
înălţimile închinate
universurilor
înguste
sunt cărările Mele mergi pe mijloc
fără să deviezi nici la dreapta unde
dacă vrei să fi (SĂ FII) prea bun
ai putea crede că eşti ca Mine
pe acolo au trecut paşii celui căzut dintre
luceferi nici
la stânga unde o lume colorată cu opusul
poruncilor Mele
îşi deschide fălcile să te înghită

în centru e calea împăraţilor acolo
Sunt
tu doar crede în Mine
aceasta e lucrarea ta

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tăcerii

Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.

Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieţii,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neaşteptate.

Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.

Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noştri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima...

Nu-i doar ce în piept îţi bate şi pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ţine-n viaţă până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanţă, este dragoste şi ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viaţă, primul simţământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunţire, de la răsărit la apus;
Poţi cu inima să darui, poţi cu inima să iei,
Poţi în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poţi cu inima să mângâi şi să-i antrenezi acţiune,
O jonglezi în consecinţă, dar să pui şi-nţelepciune!...
Inima te defineşte şi îţi dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieţii îl dă de-a dura
Şi nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima...

Nu-i doar ce în piept îţi bate şi pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ţine-n viaţă până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanţă, este dragoste şi ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viaţă, primul simţământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunţire, de la răsărit la apus;
Poţi cu inima să darui, poţi cu inima să iei,
Poţi în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poţi cu inima să mângâi şi să-i antrenezi acţiune,
O jonglezi în consecinţă, dar să pui şi-nţelepciune!...
Inima te defineşte şi îţi dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieţii îl dă de-a dura
Şi nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară

Soarele-i la asfinţit,
Cerul peste noi coboară.
Satu-întreg a adormit,
Nicio pasăre nu zboară.
Întunericul de smoală
stăpâneşte-întreg pământul.
Dintre munţi luna se scoală
şi ne luminează gândul.
Noaptea ca un sfetnic bun
mintea noastră linişteşte.
Nu mai e nimeni pe drum,
totul în sat odihneşte.
Zorii zilei se arată.
În curând se luminează.
Bolta nu mai e-înstelată,
toată lumea este trează.
Munca la câmp iar începe.
Curge sudoarea pe frunte.
Viaţa parcă e mai verde,
poţi să trăieşti cât un munte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întâlnesc

Voi râde-n raza de soare
Carul pe cer aleargă în zori
Zboară ducându-ne în visare
Drum liber tu îmi faci prin nori

Si râsul meu răsună-n curcubeu
Te cânt în ploaie fericire
Sufletu mi te cheamă mereu
Te întâlnesc în vis iubire

Mă îmbraci în poleială selenă
Mă amesteci pe bolta cu stele
Îngerii prin suflet îmi toarnă
Licoarea vie ce curge în gamele

Îngenuncheat sunt de iubire
Si gaj eu pun a mea aripă
Imi umpli inima de fericire
De-ar fi să mai trăiesc o clipă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia poemului în doi

Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopţile
la semafor
o fantomă aşteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
mă grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopţii
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!