Îndoială

Mă ocolesc miresme violete
Din florile măreţului apus,
Zbor clipele ce munţii au supus,
În pulbere, muşcând pe îndelete.

S-au destrămat amurgurile caste
Ce tainele iubirii au ascuns,
Cuvântul, cu vibrări de nepătruns
E scufundat în apele albastre.

Nisipuri reci se pogorăsc agale
Din gâtul de clepsidră însetat,
Zbor suflete în zbor imaculat,
Şi se cobor statui din piedestale.

Se zbat rănite aripi de sonet,
Când coarda-i ruptă, cupa este goală,
Iubirea mea se zbate-n îndoială,
Iubirea mea, în tot ce-i violet.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Merg lin pe pământ..
as vrea sa mai scriu câteva floricele de iubire
şi pe aici..
Dar aripile trag de mine..
vor să mă arunce în zbor
Sfărâma pietre
şi ingenuncheaza ţărâna..
Doamne.. ce se frământă in mine!
se alinta ca nişte copii capricioşi..
mă leagănă..
mă zdruncina..
Vor să mă smulgă din pământ..
E pământ veşnic însetat..
Caruia nu. i poate potoli setea
decât Cerul.. şi Iubirea..
Iubirea are aripi...
Iubirea vrea zbor..
Iubirea vrea înalt...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Îndoială" de Valentin David

Şi clipele-astea nu mai au ce face,
Decât să muşte violent din munţi,
Nu din cei tineri, ci din cei cărunţi
Când violetul în apusuri zace?

Amurgul nesătul, iubiri ascunde,
Ne gelozeşte înghiţind cuvânt.
Din mări albastre, eu am să-i descânt,
Dar, el cu insolenţă îmi răspunde.

Şi peste toate astea, timpu-i rege,
Înghite clipele ca un nebun,
Să nu apuc, ce n-am putut, să-ţi spun
Şi de ţi-aş spune, tot n-ai înţelege,

Că, aripi nu mai am să zbor cu tine
Şi nici vioară să îţi cânt cochet.
A mai rămas un scâncet violet
Şi-un gol imens la mine-n intestine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să zbor

Cand ne-am întâlnit s-a declanşat jocul seducţiei
Amândoi fulgeram priviri fugare,
Roteam oglinzi caleidoscopice,
Ipostaze noi ale dragostei
Salturi cu boltă şi arc în spirală
Animale sensibile la amirosit
Şi zei în căutare de iubire.
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Aripi de zbor ne cresc din coapse
Ganduri, spaime
Cuvinte, sinapse
Aripi de azur şi violacee zbateri
E mereu imprevizibil drumul dragostei
Şi eu cad, oh, cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Învăţ să zbor
Învăţ să zbor
Tu mă porţi în sus
Învăţ să zbor
Să zbor
Să zbor

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor al iubirii

Am împletit un simplu şnur
Fir de argint norul alb opac
Cu o rază de la soare-n jur
Şi fir subţire de la roşul mac

Îţi dăruiesc simbol un fluturaş
În prima zi de primăvară
Şi toate florile de pe imaş
E luna Martie o lună princiară

Un glob de aur e pământul
Şi inima un zbor din aripi
Iubirea mea o poartă vântul
Martişorul iubirii să nu scapi

Cu ochii minţii să -l primeşti
Gândul meu la tine-ajunge
Este de-ajuns dacă iubeşti
Iubirea nimeni nu-o -nfrânge

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de avatar

Citeşti aceeaşi carte, iar şi iar,
Ştiind că te vei pierde printre rânduri
Ce vor intra în lumea ta de gânduri,
În care ţi-ai creat un avatar.

Şi se întâmplă ca închipuirea
C-un zbor înalt, pe aripi îngereşti,
Să îţi transforme lumea-n care eşti
În cea în care îţi găseşti iubirea,

O lume-n care nopţile albastre
Alungă demonii ce le străbat
Când îţi aleg tăcerea ca sabat
Şi dănţuiesc pe ringul dintre astre.

Acolo, tu, în zbor de avatar,
Petreci un timp ce trece liniştit
Prin amintiri în care ai iubit...
Citind aceleaşi rânduri, iar şi iar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre înapoi

Aş vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Şi clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.

Aş vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.

Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eşuat, sunt dus de-al vieţii val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aş vrea să mă strecor de jos în sus.

Şi cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Şi agăţat atârn de secundar.

Din ceas se varsă-al clipelor şuvoi
Şi-aş vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aş vrea să trec în zbor spre înapoi.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea târzie

Fluturi în piept,
Lauri de dor,
Florile-mi pun
Aripi să zbor.

Pot fi albină
Sau rouă curată,
Pot fi o iubire
În sânge turnată.

Lauri de dor,
Marele hoţ
Fură iubirea,
O dă la nepoţi.

Rămân c-o petală,
Mă bucur nespus,
Iubirea târzie
N-are apus!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi cânt iubirea

Îţi cânt iubirea pe-o aripă de vânt,
Pe curcubeul ce se vede-n zare,
Şi am s-o cânt cât voi fi pe pământ
Căci e iubire pură-nălţătoare.

Îţi cânt iubirea prin jocul fulgilor de nea
Care brodează-n iarnă voal alb, imaculat,
Şi printre florile multicolore din grădina mea,
Pe zborul păsărilor ce-n toamnă au plecat.

Îţi cânt iubirea printe valurile înspumate
Ce scaldă plaja-ntinsă, netedă şi aurie
Sau printre poezii încă neterminate
Ce-aşteaptă a iubirii dulce poezie.

Îţi cânt iubirea zi şi noapte,
Căci m-a vrăjit şi nu o pot uita.
Ecoul cântecului ei, ca nişte şoapte
Se-ntipăreşte adânc în mintea mea.

Îţi cânt iubirea pe-un nor,
Prin viaţa încărcată cu poveşti,
Şi îţi trimit vibraţia în zbor
Spre strălucirea aştrilor cereşti.

Şi printre stele-ţi voi cânta iubirea
Când eu voi fi o mică stea,
Şi cât va fi să ţină veşnicia
Eu am să-ţi cânt mereu iubirea ta.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii

Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăţ şi eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost şi cine sunt...
Da, aţi ghicit, cuvântul e IUBIREA!

IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieţi,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfaţă-n blânde dimineţi,
Şi ştiu că-ntotdeauna te-am dorit!

Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposeşti, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieţii care stă la pândă.

Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Şi-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zbor din iubire

Fluturi o floare
Pământ roditor
O adiere de vară
Un soare orbitor

Un gând satanic
Vise destamate
Un ceas nemernic
Te-a luat departe

Vreau să fiu fluture
Să zbor în neant
Un zbor din iubire
Din drum nu te abat

Fluture nevinovat
Aripi transparente
Te veghez pe însetat
C-un sărut pe frunte

Când zorii vor veni
Voi fi cine stie unde
Rătăcită printre ierni
Dorul mă ascunde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a Icar

Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.

Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ ¬
O, ce-am mai zburat!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pasărea (Unei păsări)

- Ce-ai, pasăre, de ţipi în zbor?
Ţi-o fi fiind şi ţie dor,
Ţi-o fi de cuib, ţi-o fi de pui
Sau ai rămas a nimănui?

- Mie mi-e dor numai de zbor,
Zise măiastra către mine,
Iar dacă zbor, ţip şi mi-e bine;
Ţie, pe-acolo, cum îţi vine?

- Ce-i drept, în loc de zbor mi-e dor,
Dar când mi-e dor, fac tot ca tine.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (5 septembrie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea fericirii

Se deschid petale, aripile-n zbor,
Inima-n legănare-i pătrunsă de dor,
În grădina amuşind a tinereţe
Un fluture-şi ia zbor din penitenţe.

Îl prinzi în palme, torţă aprinsă,
Îi vrei iubirea în veşnicii cuprinsă,
Eu să fiu fluture, tu inimă toată,
Copacii în juru-ne copii pe o roată.

Să se-nvârtă cu braţele-n zbor,
Unul doar, în unghi de cocor,
S-aducă din stele religia iubirii,
În decolteul vieţii floarea fericirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deşi nu asta mi-am propus...

În fiecare zi, puţin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!

El, vântul, mi-a făcut traseul
Şi zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!

Şi, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!

De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi mă dezmierzi

Dintotdeauna mi-am dorit să zbor,
să mă înalţ zâmbind pe raze nevăzute,
călcând peste uitarea din timpuri neştiute,
dar, să plutesc cu aripi, pe vântul călător.

Atât de mult visez să mă înalţ din doruri,
plutind, atât de mult să simt că te iubesc,
cu fiece-nălţare, iubind să mă-nrobesc
apusului de soare, în mii şi mii de tonuri.

Ajută-mă să zbor, privindu-mi ochii verzi,
mai spune-mi dragul meu, că sunt atât de sus,
că doar printr-o privire toţi norii s-au supus,
mai spune-mi că pe aripi tandru mă dezmierzi!

poezie de Sorina Hăloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă supun

Eu, şoimul fără de frică
La ceruri înalte mă închin
Acum când viaţa este mică
Îţi cer iertare, mă înclin

Să zbor pe cerul infinit
Plutesc, te port în gând
Sufletul îmi este rănit
Străbat zorile strigând

Caut locul de cuib liniştit
În aripi port mereu iubirea
Cuibul ce noi l-am construit
În el stă liniştea şi unirea

Glasu-mi este ecoul răguşit
Te-am strigat zburând în vânt
În inimă un foc arde mocnit
Zgură şi jar cade pe pământ

Îndrept rana ce ţi-am făcut
Eu am plecat fără să-ţi spun
Să explorez un necunoscut
Acum iubirii tale mă supun

Zbor în noapte, nu obosesc
Cu ochii deschişi te visez
Într-o zi am să te găsesc
Zburând, iubirea o descifrez

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simţiri
Pe aripi de nor
Şi zborul din interior...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!