Îndoială
Mă ocolesc miresme violete
Din florile mărețului apus,
Zbor clipele ce munții au supus,
În pulbere, mușcând pe îndelete.
S-au destrămat amurgurile caste
Ce tainele iubirii au ascuns,
Cuvântul, cu vibrări de nepătruns
E scufundat în apele albastre.
Nisipuri reci se pogorăsc agale
Din gâtul de clepsidră însetat,
Zbor suflete în zbor imaculat,
Și se cobor statui din piedestale.
Se zbat rănite aripi de sonet,
Când coarda-i ruptă, cupa este goală,
Iubirea mea se zbate-n îndoială,
Iubirea mea, în tot ce-i violet.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.