Frumuseţea care-ţi plânge

Sufletul îţi rătăceşte într-un trup sculptat, aparte,
Însă pentru mine este, doar o pagină de carte,
Te citesc, filă cu filă, înţeleg tot ce ascunzi
Culegând ce nu se vede cu-n sărut pe-obrajii uzi.

Stau sub zâmbet suferinţe, clipele de aşteptare,
Lipsa mângâierii care, vindecă tot ce mai doare,
Ştiu ce simţi, acea tristeţe, o simţim destui la fel
Îţi lipseşte o iubire, pentru ea... sau pentru el.

Te ascunzi sub pleoapa vieţii, însă timpul îţi clipeşte,
Îşi răsfiră evantaiul de secunde mişeleşte,
Adunând ce-i aparţine, niciodată nu-i ajunge,
Şi-ntr-un colţ de existenţă, frumuseţea ta îţi plânge.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesupus tristeţii

Nu am să mă supun decât iubirii,
De voia ei am să mă las purtat,
Pe căi nebănuite omenirii,
Din răsărit şi până-n înserat.

Îmi fie calea ei, ultima cale,
Pe drumul ce-i deschis spre infinit,
Să pot uita de clipele în care,
Nu am iubit şi nu am fost iubit.

Regrete n-am să am după tristeţe,
Deşi încearcă veşnic să mă ia,
O văd cum rătăceşte peste feţe,
Acolo unde este voia sa.

Am alungat-o fără nici o milă,
Spunându-i c-o iubesc, însă n-o vreau,
C-o înţeleg şi ştiu că e abilă,
Dar eu în preajma ei nu am să stau.

Nu am să mă supun nicicând tristeţii,
În vraja ei tenace n-oi cădea,
S-o proslăvesc prin lacrimi cu poeţii,
Ce în iubire nu mai pot să stea.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acum, cuvânt!

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi... îndulceşte-o, gândeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept!
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec mistic clipele prin mine

Trec mistic clipele prin mine
Şi mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparţine),
Ci doar în mai puţin frumos...

Iar eu le consemnez şi le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înţelepţesc...

Le pun într-un burduf imaginar
Şi zic: "acesta e trecutul meu"...
Şi este... îmi aparţine mie dar,
Stăpân pe el a fost şi este clar
Şi categoric Dumnezeu!

La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparţin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparţin,
Căci toate sunt din El şi pentru El!

Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeaţa din ţărână
Şi-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,

Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta şi ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinaţi risipei...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

ceafa pârjolită de soare se frânge sub sloiul de gheaţă al spaimei
dacă eu mă tem şi ei se tem de mine.
nu pentru că aş fi eu mai bun
nu pentru că aş fi eu mai puternic
ci doar pentru faptul că iubesc
şi ştiu că iubirea doare
lumea fuge de iubire şi se mulţumeşte cu surogate
da, nu e uşor să iubeşti sau să fii iubit
mai ales atunci când te arunci cu toată fiinţa
împrăştiindu-te-n bucăţi
ce cad şi se usucă.
nedorite.
dacă toată lumea ar putea fi doar iubire şi iertare
atunci răul s-ar strânge în hăuri
în hrube, în deşert
fugind fără să înţeleagă ce-l mână
iubirea e o rană ce nu se vindecă, o porţi ca pe-o plagă
la vedere căci nu poţi s-o ascunzi
ea se revarsă ca lumina, îmbrăcându-te
dar cine mai are nevoie de un suflet împlinit
când totul în jur se năruie?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!

Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori

Doar o simt, ştiu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe faţă,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineaţă

O voi aştepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Şi-mi vor alina oftatul

Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu

Să te rog... îmi e ruşine,
Sigur am să mai greşesc,
Însă, Doamne, fă-mă bine!
Să nu uit cum să iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar pe tine te-ai uitat

Eu te ştiu... poate mai bine decât vrei să îmi arăţi,
Nu eşti tot ceea ce pare, nu eşti tot ceea ce poţi,
Şi nu caut explicaţii, definiţii n-am să-ţi dau,
Cum să definesc frumosul lângă care vreau să stau?

Eşti doar tu, aceea care, zămisleşte tot ce-i pur
Fără tine frumuseţea n-ar mai exista în jur,
Nu ne-am naşte niciodată, făcătoare de minuni
Care ne veghează paşii, ca să devenim mai buni

Aş putea să-ţi spun iubire, aş putea să-ţi spun destin,
Eşti în toate şi eşti totul, eşti şi dragoste şi chin,
Lacrimile tale udă tot ce creşte-n jurul tău,
Eşti lumina infinită care vindecă ce-i rău

Noi suntem doar prunci pe care tu îi creşti şi îi păzeşti
De păcatele umane, de durerile lumeşti,
Fără tine nu-i trecutul, viitorul nu ar fi,
Suntem toţi bucăţi din tine, suntem toţi fiice şi fii

Eu te ştiu, te simt şi-n suflet te voi ţine talisman,
Să nu pot uita vreodată să iubesc frumos, uman,
Însă am o rugăminte, o şoptesc cu un oftat,
Ai grijă, te rog, de tine... mi se pare c-ai uitat...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul poeziei

Când trupul ce-i aşteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.

Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten şi nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.

Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Şi cu Femeia-n Poezie.

Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i aşteaptă versul...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e dulce fără sare

Într-o lume mult prea rece,
Se topesc cuburi de gheaţă,
Nepăsarea parcă trece
Când iubirea le dezgheaţă

Şi încet apar izvoare,
Curg albastre, cristaline,
Apa limpede nu doare,
Ci ne face foarte bine

Devenim perechi iubire,
Ce scurtăm chiar infinitul,
Ne găsim parcă menire
În iubita şi iubitul

Nu-i uşor, nici imposibil,
Căutări, decepţii, teamă,
Însă totu-i reversibil
Dacă dragostea ne cheamă

Mai curg lacrimi, gust de sare,
Însă cum să ştim ce-i dulce
Fără clipa ce ne doare
Şi iubire ne aduce?

Între picături tristeţe,
Doar iubirea mai învinge
Lacrima care pe feţe
Chiar în suflet ne atinge

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima mireasă

Ştiu că vii, dar mai aşteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deşi eu nu te-am cerut

Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îţi voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii

Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ţi voi face prunci

Vei purta o rochie albă,
Prima şi ultima oară
Dragostea îţi va fi oarbă,
Şi-mi vei fi prima fecioară

Am să-ţi fiu prima iubire,
Ştiu că n-ai avut niciuna,
Vei simţi a ei trăire
Şi mă vei dori întruna

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc întotdeauna pentru prezent. Accept acest risc. Nu îmi neg trecutul, însă este o filă care trebuie întoarsă.

citat din Juliette Binoche
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcută

Ascunsă-n gândurile tale,
Încerci să nu arăţi ce simţi,
În jurul tău, mii de petale,
Te roagă să iubeşti, s-alinţi.

Însă preferi singurătate,
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce eşti? De tot ce-ai vrea?

Te rog, de poţi, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îţi văd cumva nefericirea,
Pe care o ascunzi şi taci.

Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îţi simte,
Priveşte iar albastrul zării,
Unde iubirea nu te minte.

Ridică ochii, fii iubire,
Să fii tot ce ţi-e dat să fii,
Destul ai plâns, fii fericire,
Aşa cum numai tu o ştii.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcută

Ascunsă-n gândurile tale
Încerci să nu arăţi ce simţi
În jurul tău mii de petale
Te roagă să iubeşti, s-alinţi,

Însă preferi singurătate
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce eşti? De tot ce-ai vrea?

Te rog, de poţi, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îţi văd cumva nefericirea
Pe care o ascunzi şi taci

Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îţi simte
Priveşte iar albastrul zării
Unde iubirea nu te minte

Ridică ochii, fii iubire,
Să fii tot ce ţi-e dat să fii
Destul ai plâns, fii fericire,
Aşa cum numai tu o ştii

poezie de Adi Conţu (8 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea vieţii mele

Valurile mării se-agită şi se-înalţă,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihneşte,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pentru mine-acesta-i momentul
Să îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că ştiu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Chiar dacă apele se învolburează
Şi mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu ştiu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor linişti, de parcă nici n-au fost.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul să-îndrăzneşti, este timpul să fii tare.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă jos masca pe care ţi-ai pus-o ca să satisfaci aşteptările unei alte persoane şi încetează să te minţi. Atâta timp cât vei purta acea mască nu vei fi capabil să descifrezi cauzele ascunse care te-au determinat să te ascunzi în dosul ei. Nici nu vei putea ajunge la acea parte din tine care trebuie schimbată pentru a-ţi îmbunătăţi imaginea de sine. în momentul când vei lepăda masca, vei simţi că o mare povară ţi s-a luat de pe suflet.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup cu nume

Sunt singur şi în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit şi cine sunt nu ştiu.

Sunt foarte mulţi acei ce-mi dau bineţe,
La fel şi foarte mulţi ce nu îmi dau
Şi stau în bucurie sau tristeţe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăţi din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul motiv

Milion de motive-aş avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Eşti iubire pe viaţă, eşti tot ce-mi doresc

Îmi greşeşti repetat însă ştiu să te iert,
Te aştept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu eşti ceea ce eşti, chiar nu vreau să te schimbi,
Eşti marea-mi dorinţă ce-n emoţii te plimbi

Poţi să-mi zbori unde vrei, libertate poţi fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o ştii
Nu vreau aripi să-ţi tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut

Însă-ţi cer doar atât, nu-nceta să iubeşti,
Să exişti minunat şi duios să trăieşti,
Iar de vrei, dacă simţi, poţi să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aştept, pentru asta trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citesc o carte, în mare măsură o fac doar cu ochii. Din când în când însă, dau peste un pasaj, poate doar o frază, care capătă semnificaţie pentru mine şi care devine în timp o parte din mine.

citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune ambulatorie

Păcat prostia că nu doare
căci doctorii ar şti ce este
păcat că nu-i nici de vânzare
toţi ne-am îmbogăţi fără de veste

Cum doctorii nu ştiu ce este
eu stau la rând pentru consult
făcutu-m-am iar de poveste
un prost în minus nu-i prea mult

Mai stau la rând pentru consult
inteligenţa tot nu-i de vânzare
impersonal pe mine mă ascult
păcat prostia că nu doare

Că doctorii nu ştiu ce este
un pas când fac şi dau iar peste

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ierta

M-ai îngenuncheat tristeţe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politeţe,
Deşi mi-aş urla rărunchii

Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă

Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare

Crezi că ai învins tristeţe?
Nu poţi... eşti doar temporară,
Mă ridic, îţi dau bineţe
Şi-am să râd cu poftă iară!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!