Voi ierta
M-ai îngenuncheat tristețe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politețe,
Deși mi-aș urla rărunchii
Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă
Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare
Crezi că ai învins tristețe?
Nu poți... ești doar temporară,
Mă ridic, îți dau binețe
Și-am să râd cu poftă iară!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adi Conțu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.