satul meu natal –
copleşit de mărăcini
şi oameni oacheşi

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

spre satul natal -
de negăsit cărarea
printre mărăcini

haiku de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La pieţele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.

Din satul meu natal toţi tinerii plecară.
Poeţii săi cei mulţi s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând şi cei bătrâni se cară,
Doar cerul e acelaşi... şi stelele şi sorii!

Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Şi am s-o caut, până-mi vine rândul
Să plec în moarte, din ultimul popas!

Şi-acela eu aş vrea să fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul îngerilor: satul natal al poeţilor de pretutindeni.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (24 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIMFONIA CIOFULUI...

Nu vreau cedrii din Liban,
Nici să mă scald în Nil,
Vreau răchiţi în satul meu natal,
Să mă simt din nou copil.

Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgătoare,
Cântând prin unde veşnicia,
Trimisă prin susur de izvoare.

Oare de ce de multe ori,
Mă cuprinde dor de casă,
De fânaţele cu flori,
Şi grădini cu iarba grasă?

Drumule să mă asculţi,
Revin în satul meu natal
Încălţat şi nu desculţ,
Cu două cârje de metal.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

oameni buni şi răi –
soarele luminează
la fel pentru toţi

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând

Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Şi o căsuţă părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulţi ani,
Părinţii mei, Dumnezeieşti ţărani...
Am ajuns acolo mai de dimineaţă,
Pe vecinii noştri nu i-am mai prins în viaţă,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinţii nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, adică în cer: în satul meu natal!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul natal

Fuioarele de fum, la ceasul înserării.

poezie de Letiţia Iubu din Inscripţii pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rai pe-un deal

Limba Română-i satul meu natal

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu natal este centrul lumii mele interioare.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (30 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă culc
pe o rogojină din stuf
să absorb mireasma
vegetaţiei virgine
din satul natal

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul natal e un loc de plecare de întoarcere şi de regăsire purtând pecetea nostalgiei.

David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ajuns cel mai bun din lume, dar sunt optimist: în satul meu natal nu mă cunoaşte nimeni!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul natal al lui Dio se află la o aruncătură de băţ ciobănesc de rai: taman în mijlocul iadului contemporan.

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, Satul natal ca intrigă a subiectului (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

pomii înfloriţi -
cu gândul dau o roată
prin satul natal

pe toate uliţele
presărate petale

tanka de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează mari schimbări pe plan mondial. Aşa că mă voi retrage în satul natal care este cu o sută de ani în urmă.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul şi-a început afacerea cu o cârciumă în satul natal. Apoi s-a extins. Azi, cârciuma lui se cheamă România.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire de familie

El a plecat în deplasare,
Iar soaţa-n satul ei natal
Şi s-au găsit, din întâmplare,
A doua zi pe litoral.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când a murit mama, satul natal, Tazlăul, s-a strămutat în amonte pe coastele Comarnicului. Şi nu mai ştiu cărarea spre el.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul nu poate fi decât rural

Paşii dorului m-au purtat spre satul natal, de curând.
La intrare, un şoşon zdrenţuit proptit într-un noroi;
Simţeam cum amintirile se prăbuşesc, rând pe rând,
Pe hotarul ţarinei, ce-arăta ca trecută prin război.

Cineva părând să fi făcut cu veşnicia legământ
– Un bătrânel aplecat în drept unghi – căra în spate,
Sub un soare cadaveric ce-i târa umbra pe pământ,
O legătură de vreascuri, mai mult verzi decât uscate.

În satul de coline cu nume rămuros de lângă drum,
Nu se mai vede niciun pom sau copac în picioare;
Toată dumbrava a fost trecută prin sărutul de scrum,
Spre osebire de bătrânel, nici umbră nu mai are!

Aproape-n totalitate, cătunul a dezertat din ţărani,
Năluci, par puţinele case în ceaţa lăptoasă de seară,
Viaţa-i un coşmar pentru mâna de oameni sărmani
Peste care s-a petrecut timpul ca o pasăre de ceară.

Cu scuze, mă rog să-mi fie curajul iertat!
În aserţiunea lui Blaga, fac o ingerinţă:
S-o fi născut veşnicia în pântece de sat,
Dar are faţa brăzdată de multă suferinţă!

Cu noduri în gât şi lacrimi în ochi şiroind,
Cu sufletul copleşit de-amintiri suferinde,
Am lăsat adevărul meu aplecat peste timp
În combinaţiile infinite ale gândurilor năvălinde.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!