Şeherezada încă spune poveşti pentru adulţi

trăieşte o mie de vieţi în o mie şi una de nopţi
zilele nu se pun decât probă martor la dosarul cu spiriduşi
de obicei au prea multă lumină
mult mai multă decât ar putea primi un suflet
înainte de marea călătorie
drept leac pentru absolut toate visele
şi cele color şi cele alb negru
cele gri au nevoie de un tratament cu plastelină în prealabil
oricum casele de sănătate nu decontează iluzii
poate doar dacă se lasă cu efect placebo
la urma urmei aspirina e un miracol
numai bun după beţiile repetate de la grădiniţă ale lui adam
acolo unde încă gânguresc tot felul de lighioane
în aşteptarea evei

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale

pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruţi
aşa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate şi dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia

ştiu sigur că dacă aş fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puţin să-ţi ofer în schimbul iubirii
poate că aş fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acţiunii şi reacţiunii
suferă de inerţie acută şi se lasă apăsat de gravitaţie

doar îngerii şi uneori cosmonauţii plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între da şi nu este loc de încă un univers

cu totul
de la prima explozie
până la ultimul fâs
cum să vă spun altfel
povestea lumii
decât prin pilde sofisticate
ca la un concurs stupid de ghicitori
de tip oracolul din delphi
totuşi
v-aţi întrebat vreodată
dacă dumnezeu e sofisticat
sau doar noi înflorim cuvintele
ca la carnaval
de nu mai ştie nimeni care e alfa
şi nici care mai e omega

poate că poezeala s-a născut doar aşa
dintr-o nevoie bolnavă de a ne agăţa de ceva
înainte de tăcerea veşnică

oricum ar fi
socotelile pământene
au damblaua certitudinilor
inclusiv cele de care fugim
precum diavolul de tămâie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cireşii înfloriţi sunt perfecţi

ca şi cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deşi între două războaie pierdute
câştigătoare este doar pacea
poate şi fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniştea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile

fericirea că în sfârşit nu mă mai doare nimic
precum şi sentimentul că între doi paşi de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naşte rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
şi cele care vin şi cele care pleacă

trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria e doar în lucrurile mărunte, cele care sunt distruse de marile filozofii ori de prea multă cunoaştere. Aşa cum nu mă pot bucura de cele mai multe discuţii pe care le aud, pentru ca am dobândit prea multă înţelepciune.

Anais Nin în Jurnal- Foc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă totul pare hazard

din păcate nu există decât scăpări de la regulă
un fel de ieşiri din sistem
uneori dintr-un accident nefericit
alteori din prea multă rigoare
şi foarte rar
aproape ca o excepţie excepţională
dintr-un fel de nesupunere
vecină cumva cu nebunia
.......................
orice lipsă este acolo unde trebuie
cum fiecare floare ştie înflorirea
.......................
să nu cauţi niciodată rezolvările
ele oricum sunt setate să se întâmple
oricât de mult te-ai strădui
să păstrezi pentru tine acel ceva excentric
ca o dovadă identitară

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De copil visam la flota mea

am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată

încă mai ştiu să fac crucişătoare
cuirasate şi tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranţa cu toate pânzele sus
şi pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouţe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băştinaşii
să le ofer câteva iluzii
despre viaţa de dincolo de moarte

tot de copil nu ştiam unde începe realitatea
şi nici acum nu mă interesează
ce a fost fluturele înainte de a fi aşa frumos
şi oricum nu aveam nevoie de un titanic
ca să aflu cât de adâncă e deznădejdea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praful stelelor căzătoare e tot praf

iar meteoriţii aştia nu cad niciodată ziua
ori e prea multă lumină ca să le văd durerea
rezultată din frecarea cu neînţelesul
până la risipirea între banal şi ilar

pe când întunericul transformă meteorii în minuni
numai buni de împlinit aberante dorinţe de îndrăgostiţi eterni
poate de aceea nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun
şi rup dimineaţa de restul zilei
apoi adaug paşii din plimbarea de seară
în jurul aceluiaşi trist şi inutil joben al poeziei
rostesc un doamne-ajută însoţit de o cruce între trei degete
cu ochii închişi de răsărit răscolesc apusul
şterg două iluzii
aş fi vrut să nu fie amare
apoi adun nenumăratele dorinţele neîmplinite
care încă se rostogolesc fierbinţi
precum două inimi în căutarea liniştii

uite aşa îmi mut visele
acolo unde risipa lor
ar putea părea minunată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp interior

În zilele de vară
căldura-mi învăluia trupul,
închideam ochii şi mă rugam soarelui.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de toamnă,
în lumina incendiară priveam florile,
miroseam parfumul şi mă rugam florilor.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de iarnă cu zăpezi nesfârşite,
pe străzi rătăceam,
un zeu al purităţii inventam
şi lui mă rugam!
În zilele de primăvară vântul ascultam
şi vântului mă rugam.
Din prea multă iubire mă rugam!
Toate aceste zile,
numai ele, vor putea spune
câte ceva despre mine
şi numai dacă vor mai avea amintiri.

poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Există şapte păcate de moarte. Le ştim pe cele mai grave... lăcomia, mândria, desfrânarea. Păcatul despre care nu auzim prea des este mânia. Poate din cauza faptului că acesta nu este la fel de grav, şi ne gândim că îl putem controla? Eu cred că îi oferim prea puţină importanţă, el fiind mult mai periculos decât ne imaginăm. La urma urmei este unul dintre cele şapte păcate de moarte.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o rază de lună mi-am scrântit inima

într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiţie
am deja cinci vieţi de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei paşi înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg aşa înainte
pe toţi viermii
care abia aşteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toţi dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viaţa asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineaţă de cuptor cu un ţipăt de trei margarete cel puţin
uite-aşa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proştilor ca mine"
apoi ca şi când aş fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner şi încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu şeful cel mare
că mă cam săturasem de nori şi verdeaţă
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
cu nu mai ştiu câte fecioare pe cap
că la urma urmei tot el e şi acolo şef
i-am promis că mă fac băiat cuminte
şi nu mai pun botul la toate poveştile cu zâne şi
mai ştiu eu câte o mie şi una de nopţi
dar entorsa asta mă face să înjur de toate apocalipsele
care nu au mai venit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine poate să vadă că sufletele cu blană au mai multă inteligenţă decât sufletele cu pene, iar uneori, chiar mai multă omenie decât cele cu haine!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinismul poetic lasă loc metaforei

cel puţin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot şi un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult decât indiferenţa
deşi oamenii se străduiesc să meargă mână în mână
ca dintr-o lipsă acută de orientare
sau poate este doar o nevoie ombilicală de a dansa
chiar şi atunci când îşi aleargă simţurile
ca pe nişte fluturi orbiţi de lumină
iar tu râzi ca o floarea-soarelui la lună
întotdeauna cu un milimetru mai mult
decât pot eu înţelege

oamenii se ascund mai tot timpul foarte bine
cel mai mult de propriul lor eu
iar faptul că uneori ne strângem mâinile
ca într-un sărut scăpat de acasă
e tot o formă de cinism romantic
între cântatul cocoşului
şi veşnica cotcodăceală de advertising

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic întâmplător. Noi ne naştem cu toate datele vieţii noastre şi nu numai cu cele ale acestei vieţi ci şi cu cele ale vieţii care va urma după ea, până la sfârşitul corecţiei sufletului nostru.

Michael Laitman în O mie de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă legea lui Arhimede este valabilă pentru orice corp

oamenii de zăpadă nu ar trebui scufundaţi într-un bazin cu apă fiartă
o observaţie logică ar fi că ar putea să se topească dar
măcar nu se vor opări la tălpi
nu pentru că s-a gândit cineva să le pună ghete
ci pur şi simplu că nu au aşa ceva
nici sistem nervos nici minte
(între noi fie vorba-nici nu au nevoie de prea multă )
poate de aceea zâmbesc aşa larg graşii aceştia simpatici
cu nasul lor roşu ca şi al moşului acela posesor de sanie cu reni
care cică împarte "ceva" moca (jucăriile nu mai sunt la modă)
copiilor frumoşi şi cuminţi ai celor cu dare de mână
(celor mulţi le cumpără părinţii câte ceva acolo
să nu se înveţe cu minunile de acum)

eu am un om din zăpadă artificială drept minune
pentru el nu e valabilă nici măcar legea acţiunii şi reacţiunii
suferă de inerţie acută şi se lasă apăsat de gravitaţie
doar îngerii şi uneori cosmonauţii plutesc în modul acela special
descoperit mai întâi de eva
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă

buzele tale aveau ceva din aroma merelor primordiale
pentru că trupul meu devenea imponderabil când mă sărutai
aşa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
poate că şi dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia
ştiu sigur că dacă aş fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puţin să-ţi ofer în schimbul iubirii
poate că aş fi fost dispus să-mi negociez tot universul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dai prea multă atenţie ambalajului în care soseşte darul, s-ar putea să nu-ţi dai seama că rugăciunile tale au primit răspuns. Unele dintre cele mai importante daruri vin foarte prost ambalate. Într-adevăr, la prima vedere, s-ar putea să pui sub semnul întrebării dacă ele sunt cu adevărat daruri. E mai bine să nu ceri darul, decât să fii ataşat de felul în care acesta vine la tine. Afirmaţia: "Cere şi ţi se va da" este adevărată, numai atunci când eşti complet deschis faţă de forma în care poate să apară darul...

citat din Paul Ferrini
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai multă înţelepciune găseşti în feţele cele urâte decât în cele frumoase.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alo alo tovarăşi

stigmatizaţii mei din rândul doi de zei
goliţi paharele şi râgâiţi a înalt
şapte stele de căciulă măcar
să văd palmele roşind
ca la primul dezbrăcat pe lumină
a evei a afroditei a mai ştiu eu cărei minuni
nu mai sunt demult doar şapte
cum să mai fie satisfăcute atâtea dorinţe de perfect
poate prin trecerea la o producţie de serie
cu livrare instantanee

pentru fericirea voastră şi o şchiopă de infinit verde
un ceva ceva dincolo de orice altceva
să fie un etalon axiomă pentru ceva-ul originar
sigur o să-i dau într-o zi un nume
ca şi vouă tovarăşi de cruci şi golgote
poate o să vă fac şi ceva temple
câte o piramidă de fiecare gând indecent
că doar nu sunt fluturii vinovaţi de urechile acului

alo alo
preafericiţii mei sterpi
la ce bun să vă îngrop adânc
oricum veţi învia cumva
la urma urmei infinitul se divide tot în infinituri
întotdeauna infinite
cum doamne-iartă-mă ar putea să fie altfel

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă nu am răstignit toţi fluturii

am presat totuşi o floarea de colţ lângă una de măr
şi de aatunci mă doare fiecare fir de iarbă de sub vis
cum sufăr de golul fiecărei scoici adusă de lună
la poalele mării
dar ştiu că port vina pentru toate dezastrele
mai ales pentru cele ratate
de fapt apocalipsele acestea sunt cele mai grele
îmi amână tăcerea şi nu-mi lasă loc de veşnicie

pentru că nu aş vrea să le ud cu uitare
înainte de a trece prin apa
care-mi va despărţi trupul de suferinţă
şi sufletul de apăsarea timpului
îmi voi sufleca amintirile
nu aş vrea să uit nimic din ce ţi-am promis
poate că o să am o eternitate
sau poate că o să fie doar o clipă
cât să-mi aleg o altă lume în care se te caut

oricâte blesteme mi-ar brăzda mintea
voi culege de fiecare dată mărul să-l împărţim
cum altfel să-mi caut sub tâmple cerul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreme ce decadenţele cele mai pricepute într-ale elocinţei nu ne lămuresc mai bine asupra nefericirii noastre decât bâiguielile unui păstor, de vreme ce, la urma urmei, există mai multă înţelepciune în rânjetul unui idiot decât în cercetările laboratoarelor - nu-i oare curată nebunie să urmăreşti adevărul pe cărările timpului sau în cărţi?

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a pleca la Viena, chiar în dimineaţa plecării, el a ars scrisorile matale. Ştiu sigur asta. Dar cele de la Viena, cele din călătorie, au rămas. Şi scrisoarea matale de pe Rin, n-a citit-o. Nu mai putea citi. Era un teanc de scrisori pe masă. A doua zi după catastrofă, nu mai era. Unde-s? Băiatul nu ştie nimic. În noaptea când dragul meu se odihnea pentru întâia oară, s-au scotocit, înainte de sosirea băiatului, toate saltarele, toate dulapurile. Ce-am putut salva eu înainte, a fost salvat. Restul...

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!