Efemer

visul.
depărtarea se repede, jivină hămesită ce mestecă totul
aruncându-mă printre măsele nesăţioase
împreună cu toate visele şi speranţele.
dorul.
este etalonul distanţei dintre ani
cu care sau fără de care, vezi sau nu vezi timpul
unicul curent împotriva căruia nu ai cum să lupţi oricât te-ai zbate
tabloul.
nu e altceva decât moartea culorilor
când limpedele se usucă pe picioare fără să poată plânge
eternitatea necuprinsă
identitatea
este doar ideea de a te fixă între limite
iar nebunia este poarta de acces în necunoscut
întrebarea pluteşte asemeni cuvântului
încotro?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

Ai învăţat să gândeşti timpul
ca pe o plantă
pe care tu
- grădinarul imaginar -
o poţi cultiva
în mii de soiuri posibile

te-ai obişnuit să mă cunoşti aceeaşi
- fără început, fără sfârşit -
- o frază a cuvântului
în care tu să poţi pune
toate semnele de punctuaţie
şi încă mai crezi
că dincolo de golul cuvintelor
vezi procreând întreaga materie,

în timp ce eu
am presat timpul
între coperţi de memorie.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznădejde

Deznădejde
în aer pluteşte.
Ca ceaţa de dimineaţă...
tăcută, umedă şi rece.
În mlaştină nu poţi înota.
De eşti cu cineva,
te urci pe el
şi îl omori.
Să te salvezi.
Vezi???
Cât de mârşavă
e-a omului
fire.
Fără picătură de
iubire,
bunătate,
înţelegere....
Sunt toate ferecate
în a răului cetate.
Te-ai lăsa, TU!, muşcat de şarpe?
Să-ţi salvezi al tău aproape...?
În agonia morţii să nu vezi cum se zbate!!
Cineva, zici, de sus trage sorţii!
Cine?? Cum?? Când?? Crezi??
Hmmm...
De-ai putea să vezi!
Eşti singurul vinovat
De mlaştina în care
s-a-necat!

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Este greu să ieşi din minciună
În care trăieşti de atâta timp,
Dacă nu vezi gratiile.
Însă este şi mai greu să le vezi
Dacă eşti legat la ochi.
Sa încerci să ieşi din închisoare
Fără să-ţi fi eliberat ochii
Şi a înţelege locul în care te afli
Va avea întotdeauna acelaşi rezultat:
Te întorci de unde ai plecat.
Pentru a ieşi din cuşcă
Este necesar ca înainte de toate
Să devii onest cu tine însuţi.
Onestitatea este primul pas
Prin care te poţi elibera.
Al doilea,
Este să vezi lucrurile aşa cum sunt,
Fără să judeci ceea ce apare.
Iar al treilea,
Să treci dincolo de alegeri,
Acceptând totul aşa cum este,
Fără proiecţii şi aşteptări.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te poţi opri în orice secundă. Trebuie să îţi fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie să fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine şi pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar şi moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minţii. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât şi iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru că toate aceste idei te pun în aşteptare. Ele spun că tu nu eşti, dar tu eşti deja Sinele. Tot ceea ce trebuie să faci este să vezi că niciuna din ideile pe care mintea ţi le serveşte ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele eşti în eroare. Doar rămâi în Liniştea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus "că ştii", deja te-ai asociat gândului cunoaşterii. Rămâi Liniştea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniştea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, să alegi între tine şi Dumnezeu, pe cine ai alege?

Atmaji Maharaj în Te poţi opri în orice secundă - Discuţie cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inadecvat

un oraş fără identitate, un om fără identitate, o idee fără identitate
oraşul moare încet, încet, fără zbatere, ca un miel de sacrificiu
omul caută mereu ceea ce nu a pierdut niciodată
şi ideea se lasă furată, o sabină în valurile isteriei umane
nimic nou printre litere, aceleaşi simboluri care se încheagă-n silabe
şi aceleaşi cuvinte terne, greu de rostit şi de ţinut minte
un om fără identitate devine invizibil, se dezintegrează
un oraş fără identitate moare, intră-n pământ şi-n uitare
o idee fără identitate este o idee fără conţinut
o formă fără fond, o semnătură indescifrabilă pe cerul cuvântului
pentru că...
orice idee se conţine pe ea însăşi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un urlet este viaţa

(viaţa... file de poveste)

când te naşti eşti bătut şi urli
îţi treci timpul plângând de ciudă, urlând de durere
şi întrebându-te: la ce bun Doamne?

dar răspunsul nu îl capeţi decât târziu
mult prea târziu ca să mai aibă rost
dar totuşi îl primeşti, e ultimul lucru primit

încotro Doamne? încotro
de ce ne laşi să urlăm la tine cu disperare
când ne-ai putea lua la sănu-ţi dulce

ce altceva sunt vorbele când nu ai cui să le spui
decât un urlet prelung, poticnit,
în care se-împletesc şi doruri şi durere

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai dus repede

n-ai apucat să vezi
cum scriu litera a
sau
b, iar eu
uite, am venit cu fiul meu
aici
pentru ca el să nu se simtă singur
fără apărare
aşa sunt scriitorii (?!) seamănă
cu un copac - copacul
e nevoit să răzbată şi să trăiască
singur să lupte împotriva vântului
împotriva secetei
împotriva viermilor care-i rod rădăcinile
fiul meu e scriitor
şi e
neputincios, nu ştiu - o să devină copac (?!)
te-ai dus prea repede

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este, pentru mulţi dintre noi, trecerea în nefiinţă. Inima nu mai bate, corpul nu mai e viu. Ce este timpul irosit? Ce este timpul înecat sub glia neroditoare? Ce este viaţa fără libertate? Ce este omul fără caracter şi fără personalitate? Ce este omul hrănit de disperare? Ce este setea de perfecţiune? Ce este arşiţa agonisirii materiale nesfârşite? Ce este omul pansat în minciunile celor care conduc o ţară? Ce este părintele care vede cum fiul şi fiica lui nu au nici un viitor într-un sistem stropit de promisiuni deşarte şi udat de impotenţă? Mintea mă poate ajuta să înşir sute de pagini, un şir nesfârşit de întrebări. Aceasta este moartea pentru mine. Aceasta este moartea, faptul că viu fiind trebuie să lupt cu moartea când scopul vieţii este acela de a trăi viaţa.

Claudiu-Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte fără rezerve

Într-o lume în care
ura este la putere
fii devastat de ură
şi iubeşte intens,
iubeşte fără să aştepţi
ceva în schimb.
Cine te arde în interior
este cea mai mare
recompensă a ta.
Iubeşte fără rezerve
pentru că dragostea
te îmbogăţeşte pe tine.
Celor ce le place
să te rănească
nu le raspunde la fel.
Dragostea, are toate formele sale,
iubirea fără limite
şi aşa poţi cunoaşte infinitul.
Iubeşte nebunia
şi scapă de nebunia lumii.
Unora le place durerea,
le place să provoace
şi sădesc răutate
în inima ta.
Iubeşte mai mult decât
te-au iubit vreodată ei pe tine.

poezie de Eugenia Calancea (17 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pe pieptul tău

Vezi tu,
Te-ai gândit vreodată
Că atunci când îmi apropii obrazul de sânii tăi
Mă învăluie tot freamătul lumii?
Vezi tu,
Te-ai găndit vreodată
Că timpul încremeneşte în loc, pur şi simplu,
Între mine şi tine, când ne iubim?
Vezi tu,
Te-ai gândit vreodată
Că atunci când strălucesc lacrimi pe pieptul tău,
S-ar putea să plâng şi eu, temător,
Printre genele tale?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între buzele tale se ascunde viaţa mea

porţile Paradisului s-au surpat odată cu naşterea ta
şi tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului

asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să ştiu că adevărul mă aştepta într-un sărut

dar nimeni nu înţelege când ajunge în viaţă dacă nu este pălmuit
şi dacă nu-şi urlă durerea. să se ştie, să se audă

trăiam fără să ştiu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-şi viaţa
şi viaţa te căuta, aşa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască

şi a fost vremea poveştilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
şi buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărţea aşa cum despărţea ziua de noapte
şi lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi şi sudoare.
şi era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând să treacă de Poarta Sărutului

copilul se vrea legănat iar şi iar, susurul poveştilor îşi jeleşte sleirea
unda lacului se tulbură privind asfinţitul
şi noapte aşteaptă doar un suspin
ca să se prăvale, avalanşă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrei să vezi

tu nu vrei să vezi
înlăuntrul tău este zidit altceva
la temelie cu alte valori
ce-şi valorifică trecutul-n fiecare prezent
nu poţi decât să depăşeşti limitele
care se luptă pe metereze
să deschidă porţi şi unde nu sunt

împingi moartea ce niciodată nu se predă
dincolo de bariera ei activă
atât de statică

se stinge fără stăpân lumina
nu şi cine o produce

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu fii cel de azi
nu suspina pentru trecut
nu-ţi dori să fii cel de mâine
fă din tine
fiinţa fără limite de timp
vezi viaţa ta
în tot ceea ce naşte
în toate existenţele
în toate morţile
şi vei şti
că aşa ai fost şi eşti
pentru totdeauna
nu-ţi marca drumul
el se continuă singur
e eternitatea ta
şi eternitatea eşti tu.

poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprinde ochiul la aragaz, pune palma pe plita încă rece şi vezi cât rezişti. Cu siguranţă, atunci când va fi suficient de fierbinte, vei lua palma instant, fără să te intereseze nimic altceva decât să scapi de durere. Exact la fel este şi cu suferinţa, pe care spui că nu o mai suporţi, dar încă stai în ea. Dacă încă stai, e clar că nu te frige suficient. Când vei depăşi gradul maxim de toleranţă, vei fugi încotro vei vedea cu ochii, fără să te mai intereseze nimic.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce depinde de timp, sau ia timp este Maya, iluzia. Dacă vine şi pleacă chiar un milion de ani de ar rămâne este iluzoriu. Iluzia este doar o vrajă care ţi se pare reală, dar nu e. Exact cum vezi un număr de iluzionism la circ, tot aşa fără realitate este această lume. Când priveşti un film şi te identifici cu acţiunea, personajele de pe ecran par reale, dar în fapt sunt doar imaginare. Exact cum spune IIsus când afirmă: "Umbră şi vis este lumea acesta, deşertăciune a tuturor deşertăciunilor!" Iar Buddha spune: "Absolut totul este iluzie!" Ceea ce nu are permanenţă, ceea ce se schimbă, se transformă, ceea ce ia timp aşa cum sunt toate practicile sau aşa-zisele căi spirituale, religii, absolut toate acestea sunt iluzorii, după cum întreaga manifestare este iluzie. Singurul care este Real fiind atemporal este Sinele, Este Dumnezeu, este Supremul. Fiind veşnic necreat nenăscut, mai înainte de toţi veci El este adevărata noastră fiinţă. Noi suntem Dumnezeu cel veşnic fără formă dar ne credem o formă muritoare şi de aici rezultă întreaga suferinţă umană. Nu vedem că tot ceea ce este născut este iluzie, este vis şi că noi în fapt nu am fost născuţi vreodată, ci doar mintea visează asta. Tot ceea ce este efemer chiar şi milioane de ani de ar rămâne este iluzie, după cum ceea ce este etern este fără formă şi este unicul Real!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea fără de somn

fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranţele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorinţe
ca un beţiv care-şi cheltuieşte banii
ca să guste noroiul din şanţ

,, cea fără de somn''
aşa cum o numeşte un pictor
când îşi amestecă toate culorile
şi se plânge de timp
că absoarbe ca un burete
tot albul pânzei
cea fără de lumină
îngenuncheată în faţa destinului
caută cu lăcomie să mestece
începutul unui poem
despre care
nicio inimă nu îşi va aminti

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în zori

vezi
fluturii sunt liberi
mi-i arătai cu o frunză
deasupra unei iluzii de-o vară

trăiesc o zi cât o iubire
fără sfârşit

vezi
fluturii sunt mai vii decât noi
îmi arătai purpura unor maci
pe o câmpie târzie

îmbrăţişarea lor este ca sângele
în aer

vezi
fluturii zboară mai înalt
decât visele dezlănţuite
în arşiţa nopţii

îmi arătai coapsele
şi nişte trepte pe cer

vezi tu
fluturii se iubesc mai acut
decât oamenii
atunci când îşi leapădă aripile
în zori

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dorul
este precum deşertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofileşte
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
şi bate din ce în ce mai încet
în aşteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii şi goi
fără prezenţa ta...
iar
mâinile încep să crape
în aşteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mare diferenţa între dorinţă şi voinţă: dorinţa care pluteşte cu moliciune pe nori; voinţa care aleargă pe picioare prin pietre; una care aşteaptă totul de la întâmplare, alta care nu cere nimic decât de la ea însăşi.

citat din Edmond About
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!