Pe panza vremii

Grabite amintirile se-nghesuie-n prezent,
Iar visurile stau pe loc in miez de noapte,
Chiar infinitul e cuprins parca-n acest moment,
Cand pendula bate in surdina, ultimile soapte.

Pe panza vremii, un tablou a fost pictat,
Atat de diferit e pentru fiecare,
Pentru unii e alb-negru, gri sau foarte colorat,
Cu ploi si ceata sau... plin de lumina, cu mult soare.

Un ghiocel zambind la Primavara,
Fluturi dansand de bucurie-n zbor...
Luna trista si tacuta seara dupa seara,
Sperantele ascunse-n lacrimi care dor.

O floare-a vietii cu petale ce se frang,
Sau muguri insoriti pocnind in armonie
La capatul de drum, langa o piatra, ochi ce plang
In alta parte-un inceput, un gangurit, si veselie!

Cum o sa fie oare, maine-al meu tablou?
Cate culori?... sau voi avea un alt tablou in dar?
Vor fi nori negri si furtuna sau mult soare-n Anul Nou?
Orice-ar veni e numai Dragoste si Har!

Eu sunt doar panza veche pe acelasi sevalet,
Si nu pricep adesea multe, si mi-e greu...
Dar stiu c-al meu tablou va fi frumos... complet,
Caci Pictorul e insusi Dumnezeu!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (28 decembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou...

Tablou de gânduri şi de patimi,
Pictat în beznă cu savoare,
Prins pe perete uns de lacrimi
Ce doar tăcerea-i dă culoare...

Tablou pe pânza existenţei
Cu rama de pamânt sculptată,
Privit în ciuda competenţei
O frescă fără de stigmată...

Prin felurite sentimente
Legate strâns de un cavou,
Se trec atâtea-evenimente...
Şi peste-atâtea impendimente...
Noi, ne alegem cu-n tablou...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de seara

era încântat să urmărească
din ochi
silueta ei sălbatică sfidând
înserarea

în urma ei persista
un tablou de lumină
împletit
cu liliac proaspăt

şi târziu, foarte târziu
în noapte,
se născu
în ecoul de carne, în şoapte...

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

Tablou cu nuri în acolade
Din care curg fulgere moi
Cu dinţii de ieduţi de lapte
Născuţi în ierburi şi-n noroi.

Tablou cu vise răstignite
În cuie de lumini adânci
Pătrunse pe neocolite
În coastele ce stau pe brânci.

Tablou cu ţara şi cu tine,
Şuvoi ce curge stând în loc
Pe-ntins de lacrimi şi suspine
În liniştea fără noroc.

Tablou cu inima în groapa
Celor cu aripi de nisip
Jucându-se vârtos cu sapa
În ochiul meu, sculptându-ţi chip!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mic tablou

O zi nouă. O plajă de oameni
se vede prin fereastra mea,
ca un tablou de puzzle-uri bine potrivite.
Stau rezemată de parapet la limita
zonei de confort propriu şi mă întreb
dacă trebuie să mă cufund în acest tablou.

Mă tem să nu rămân în el,
Chiar dacă, cine ştie.

poezie de Marzena Mackojc din Femeile şi ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima Chemare

Pe cararea batatorita, praful tacerii se asterne-ncet, usor
Mai ieri era atata forfota si zgomot, zambete si veselie,
Azi, inghitit de-acest pustiu de lacrimi sunt cuprins de dor,
Si adapat de vise in nopti tarzii ma dezvelesc in poezie.

Oglizi crapate reflecta triste spuma din oceanul obosit,
Timpane sparte aud cum curge timpul in fiecare val ce moare,
Secunde ruginite, grabite alearga pe cadran spre infinit,
Culorile au adormit, pierdute parca-n fiecare floare.

S-a ofilit lumina. Razele noptii se topesc in intuneric,
Sperantele s-au deghizat in nuferi, pe lacurile-ndepartate,
Se risipeste ‘ncet acest taram ce nu de mult era feeric,
Din floarea vietii cad pe rand petalele de timp, uitate.

Mor putin cate putin, la orice pas, inaintand usor spre Viata,
Si dezbracat de umbra-mi, liber, in curand zbura-voi catre soare,
Spre rasarit, deschid ferestrele mai larg in fiecare dimineata,
Si plin de pace, fericit, ascult atent, Ultima Lui Chemare.

poezie de Marius Alexandru (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tasnesc din piepturi doruri sfinte

Culori si frunze stralucesc in soare
Si ploua, cu stropi calzi de fericire,
Cu inima-mbracata in cantare,
Ne pregatim de Marea Sarbatoare,
Tasnesc din piepturi doruri dupa Mire!

Covor de aur se asterne pe pamant
Si stelele in noapte ne zambesc de sus,
In jur e numai bucurie, cant
Iar Cerul e-n priviri si-n gand,
Tasnesc din piepturi doruri de Isus!

Toamna ruginie a sosit din nou,
Din an in an, tot mai frumoasa,
Un susur bland rasuna in ecou,
Impodobind acest unic tablou,
Tasnesc din piepturi doruri de Acasa!

Atata Har nemeritat aicea jos,
Iubirea-I fara margini e-un mister,
Atata dragoste ne da Hristos,
Preludiul e atat de glorios,
Tasnesc din piepturi doruri sfinte dupa Cer!

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mi-e dor de iernile copilariei,
De puritatea sufletelor de copii,
De lacrima cea calda a bucuriei,
De neaua stralucind pe-ntinsele campii.

Mi-e dor de ingeri cu-aripile albe,
Sa ninga peste-a noastra lume plumburie,
Mi-e dor de leru-i ler, florile-s dalbe,
De a colindelor divina armonie.

Mi-e dor de chipul de cires in floare,
De ghioceii aducand o veste buna,
Mi-e dor de primele raze de soare,
Dupa o lunga zi de ploaie si furtuna.

Mi-e dor de blandul susur de izvoare,
De muguri de cais, de primavara,
De glasul de privighetoare,
Mi-e dor de viata de-altadata, mai usoara.

Mi-e dor de Mures, Cris, de-o zi de vara,
De soapta si parfumul florilor de pe alei,
Mi-e dor de luna ce-mi zambea seara de seara,
De glasul si mirosul florilor de tei.

Mi-e dor de toamne enigmatice, tarzii
De stelele de pe pasunile celeste,
De vantul sarutand frunzele galben-aurii,
S-ascult sub cerul liber o poveste.

Mi-e dor de iernile copilariei,
De puritatea sufletelor de copii,
Ma-ntorc in timp pe urmele calatoriei,
Si plang prin amintiri ce stiu ca n-or mai fi.

poezie de Marius Alexandru (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place mâncarea care e aranjată cu prea mare grijă, mă face să gândesc că bucătarul a irosit mult prea mult timp aranjând-o şi i-a rămas prea puţin pentru gătit. Dacă vreau un tablou, comand un tablou.

citat din Andy Rooney
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lacrimi reci şi trei mai calde

Trei lacrimi reci şi trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Şi zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas

Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Şi nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc

Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu

Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar

Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc

E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas

Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor

E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat

Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas

Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut

Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti

Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri

De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea

Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa

O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers

Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau

As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea

Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde

poezie de Georgian-Ionuţ Zamfira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în tablou

În seara asta minunată, luna-mi zâmbeşte ireal
Desprinsă parcă din poveste, are un luciu de cristal
E o magie, e mister, e tot ce vrea să fie
E-o dragoste aşa profundă, că nu se poate scrie.

În dimineaţa asta vie, soarele se joacă-n răsărit
Desprins din basm adevărat, tu juri că este urmărit
De nori, de ploaie, de furtună, de-o rază aurie
De o iubire prea adâncă, plină de bucurie.

În visul meu de viaţă plin, din dulcea mea povară
La un tablou rupt chiar din rai gândul alene-mi zboară
Când zori cu noapte se-mpletesc, spre orizontul pur
Secunda din eternitate aş vrea naturii să i-o fur.

Şi să rămân cu ea în veci, în amintirea-mi vie
Splendoarea ei să pot s-o scriu numai în poezie
S-o pot păstra ca pe-o comoară, în taină şi în gând
Dacă mă-ntreabă cineva, eu să răspund: nu vând.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de Manuel Gabriel Danca (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

Un strop pornit din acei nori

Formati de un suflet plin cu flori.

Si uite asa imi vin in minte

Amintiri infipte ca un dinte,

Amintiri despre un timp demult trecut

Ce va ramane pe veci tacut.

Insa nu la fel despre mine graiesc

Pentru ca atat cat am sa traiesc

Tot la tine am sa ma gandesc

Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".

si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar

ma gandeam ca te redescopar
la fel cum ma redescoperi tu
in fiecare noapte
cand ma acoperi …

si ma descopar de iluzii
de vise de argint,
de lacrimi de absint,
de tacerea-ti uniforma…

intr-o chilie
dintr-o alta amintire
ti-am sadit un mic tablou
pictat cu bej, cu alb
cu idile care s-au sfarsit,
c-un zambet prea nelinistit…
si cu un licar de ninsoare
ce rataceste intr-o floare…

poezie de Gheorghe Petrus
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda Domnului

O, cat de bun esti Tu cu mine, Doamne
Atat de iubitor si rabdator!
Cu cat mai mult cu-atat mai tare
Eu ma topesc de al Tau dor!

Da, stiu, nu sunt decat nimic
Si totusi, Tu mi-ai dat un nume!
De jos nu pot sa ma ridic,
Dar Tu m-ajuti sa-Ti merg pe urme!

Tu ai ales sa pui in mine
Un dar prea sfant, un dar ceresc:
Iubirea Ta si mila pentru oameni
Cum as putea sa Te dezamagesc?

Sa murdaresc eu al Tau Nume
Cu-o bucurie trecatoare?
Cum as putea in cumpana s-o pun
Pe langa jertfa Ta cea mare?!

De-aceea nu mai zic nimic
Caci stiu ce vrei a ma-nvata!
De cate ori va fi sa plang
Ma vei sfinti prin voia Ta!

Ce-as fi eu, Doamne fara Tine
De nu m-ai zidi-n credinta Ta!?
De cate ori am fost in incercari
Mi-ai aratat: cu Tine pot scapa!

Credinta Ta mi-e ca o straja
Si-aleg s-ascult Cuvantul Tau
Sa sfarme a ispitei vraja
Ce da tarcoale sufletului meu.

Nu vreau acestea sa ramana vorbe
La urma cand va fi sa mor...
Ajuta-mi sufletul cu lauda in Tine
Pan' vei veni pe albul nor!

poezie de Andreea Giosanu (2 februarie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Stiu ca existi, asa-i in legea firii,
E totul scris adesea prin destin.
Nu-i viata sa nu dea zalog iubirii,
Un cant, un vers, o floare si-un suspin.
Te-astept in capatul de seara,
C-asa e scris destinul pentru noi,
Din toamna sa ne facem primavara,
Cu flori, cu nopti, cu luna si cu ploi.
Sa stam asa un an, o vesnicie,
Indragostiti sub munti de-omat curat...
Si iarna noaptea nuntii sa ne fie,
Cand timpul despre noi va fi uitat...
Sa ninga aurora boreala, lumina lor sa patrunda
Adanc in sufletul tau....
Iar stelele de gheata mici petale,
Sa cada precum florile de mar....
Si cand te vei trezi de dimineata,
In visul alb, ametitor si cald,
Sa se topeasca florile de gheata
Si-afara sa tot ninga din inalt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tablou

Un tablou este un ansamblu de acumulări. La mine, un tablou este un ansamblu de distrugeri.

definiţie clasică de Pablo Picasso
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii de tarani

Poemul acesta il scriu intr-o noapte,
Putin dupa ziua de treizeci de ani
E-un scrasnet, un planset, un geamat de soapte,
Caci e pentru voi, fii curati de tarani!

Cand tara indreapta si legi si-a sa cale
Cand sus in idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit si la capat de dus,
Dorinti izvorand din nevoi sociale.

Si una e-aceea ca inca la tara,
Nu-i scoala facuta cum e la oras
Ca fiul taranului, totusi nu poate,
Intra-n facultati cu acelasi curaj.

Eu stiu cate lucruri in tara sunt gata
Si cate vor fi, daca suntem cuminti.
Dar una e daca director e tata,
Si alta e, daca-i taran de la Vint...

Eu iata, priviti, sunt un fel de director
N-aveti nicio grija ca va voi minti
Am si eu copii ce pot fi de bani gata
Cu toate-i indop, pentru ca-mi sunt copii.

Dar tara sta-n altii intai, si pe urma
In fiii acestia de directorasi
Nu, satele noastre nu sunt trista turma
Ce lana si branza trimite-n oras!

Productia lor cea mai sfanta sunt fiii!
Lor li se cuvine rasplata de pret.
Taranii dau aur, cand dau Romaniei
Curatii lor fii, rod al unicei vieti!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu ţigancă

Stă tolănită între maci,
Cu sânii împungând văzduhul -
Pictură pentru cei săraci
... cu duhul!

epigramă de Titu Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!