Destin

Stiu ca existi, asa-i in legea firii,
E totul scris adesea prin destin.
Nu-i viata sa nu dea zalog iubirii,
Un cant, un vers, o floare si-un suspin.
Te-astept in capatul de seara,
C-asa e scris destinul pentru noi,
Din toamna sa ne facem primavara,
Cu flori, cu nopti, cu luna si cu ploi.
Sa stam asa un an, o vesnicie,
Indragostiti sub munti de-omat curat...
Si iarna noaptea nuntii sa ne fie,
Cand timpul despre noi va fi uitat...
Sa ninga aurora boreala, lumina lor sa patrunda
Adanc in sufletul tau....
Iar stelele de gheata mici petale,
Sa cada precum florile de mar....
Si cand te vei trezi de dimineata,
In visul alb, ametitor si cald,
Sa se topeasca florile de gheata
Si-afara sa tot ninga din inalt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiu... nu stiu

stiu ca stiti ca stiu ca viata-i
o comoara pentru noi
insa-i dura ca si gheata
o stiu eu o stiti si voi.

dar nu stiti ca stiu ca viata-i
dependenta de amor
ce folos cand dimineata
ma trezesc si vreau sa mor.

si stiind atatea lucruri
despre rau si despre bine
ma gandesc ca toate-s trucuri
si ca nu ma stiu pe mine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

cand ti-e dor de... noaptea buna
sa iti teasa fir de luna,
cand ti-e dor sa se atinga
geana-n geana, si sa-ti ninga
iar cu stele,
recunoaste
doar Mos Ene mai cunoaste
zbor de fluturi printre vise,
peste neguri necuprinse
si atunci cuminte-alene
dimineata iti apare
blanda, calda, ca un soare...

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inceputul

Cand ma gandesc la tine imi tremura tot trupul,
Tu te strecori si viata mi-o schimbi, ma rascolesti,
Eu sunt precum o prada, iubito tu esti lupul,
Sunt sclav privirii tale, stapana mea tu esti.

Cand imi soptesti o vorba sunt ca un cub de gheata,
Ce voce calda ai! ascult si ma topesc,
E ca si cum cuvantul ce-l spui imi este viata,
Cand nu te-aud pe tine simt ca nu mai traiesc.

In mana ta as vrea sa-mi odihnesc trecutul,
Tu vindeci orice rana, esti salvatoarea mea,
Stergi totul c-un burete, si imi esti inceputul
Anii pierduti ii simt cum ca n-ar exista.

Esti luna mea in noapte, si soare-n timp de zi,
Te urmaresc si simt ca nu ar fi gresit,
Sa-mi fii pe vesnicie motiv sa pot iubi,
Iar eu sa -ti fiu dovada ca inca n-ai iubit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete

Zambet de floare
De la o stea,
Privesc si ma doare,
Ca nu e a mea.

Zambet din rai,
Din ceruri, de sus,
As vrea sa-i vorbesc,
Dar ce-ar fi de spus?

Zambet din ape,
Curat, minunat,
Sunt oare aproape?
M-am indepartat?

Zambet de foc,
Privesc, sunt in transa,
Pasiune si joc?
Momeala si plasa?

Zambet de gheata,
Nu stiu ce ascunde,
Si ia, si da viata,
Unde-i ascuns oare, unde?

Zambet tacut,
Nu stii ce gandeste,
E oare un scut?
De ce ma opreste?

Zambet puternic,
Privirea si pofta,
As fi un nemernic
De-as profita?

Zambet inchis,
Povara de dus,
Un semn interzis,
Nimic nu-i de spus.

Zambet de lemn,
O fi suparare?
Nu este alt semn,
Ce rol prinde " oare"...

Zambet in vant,
E dat la-ntamplare,
Dar rolu-i e sfant,
Acord, aprobare.

Zambet ironic,
Din buze de inger
Cu aer demonic,
Lovind ca un fulger.

Zambetul trist,
Mistere ascunde,
Intelesul sa-l afli
De unde?

Zambet manie,
Mi-l da mereu mie,
Cand spun vre-o prostie,
Dar iarta mereu.

Zambetul gol,
Nu e fericita,
Si-l da cu un rol,
Sa scape de-un rau...

Zambet din umbra,
Cand simti ca te pierzi,
Cand totul se curma,
Nu stii ce sa crezi...

Zambet furat,
Nu-i zambetul ei,
Dar e din inima ei,
Din cer imprumutat...

Zambetul cald,
O apa de mare,
Ma bucur, ma scald,
Ma joc in culoare...

Zambetul greu,
Cand ar vrea, dar nu poate,
Acolo sunt eu,
Aproape...

Zambet in lacrimi,
Mereu un mister,
Tristeti, bucurii?
Un sfat... cu-i sa-l cer?

Zambet din vina,
Regreta si vrea
Un loc si-o lumina,
In inima ta...

Zambet ascuns,
Cand e fericita,
Iubire-ai de-ajuns,
E infinita...

Zambet de miere,
Cand totu-i pe plac,
Primeste ce cere,
I-as zice, dar tac...

Zambet portita,
Un zambet viclean
De-i pus ca la carte,
Ii merge si-un an.

Zambet marunt,
Timid si retras,
Sa fie el sincer,
ori ma duce de nas?

Zambet de-amor,
Nu-l stiu prea bine,
Nu l-am cunoscut,
O fi inca la tine?

Un zambet ce este?
Nu stiu... mai astept,
Sa le-nvat mai bine,
Dar cat sa astept?

As vrea sa inteleg orice zambet...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de vis

Cand flori de vis imi cad pe piept
Si se topeste timpul,
Iubito-n cantec te astept
Sa daramam Olimpul.

Ingusta pare departarea
Ingust pare si visul,
Dar vino! Sa uitam uitarea
Sa sugrumam abisul.

Sa ninga-ncet, cu flori tacute
Sa ninga peste tine,
Din ceruri noi, de noi tesute,
Din vise clandestine.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire in flori

La sarbatoarea florilor de mar,
cand drumul cere pasii sa se-astearna,
acum ne despartim intr-adevar
precum nu promisesem asta iarna.

La sarbatoarea focurilor mari,
cand toata lumea varuie de paste,
din viata mea incepi sa si dispari,
fiinta mea abia te mai cunoaste.

La sarbatoarea soarelui deplin,
cand sangele -n batrani se poticneste,
iubindu-te iti spun: ne despartim
si sa ne regasim nu-i vreo nadejde.

Adio, deci, mai e ceva de zis,
cand cad din geam deodata doua glastre:
se sinucide parca un cais
la sarbatoarea despartirii noastre.

Ne mai ramane floarea de gutui,
ca toate celelalte ne condamna,
doar ei mai poti cate ceva sa-i spui,
sa mi te aminteasca inspre toamna.

Atatea flori la despartire-avem,
atatea flori ca-n bietele romante,
de parca hohoteste un blestem,
porunca lui civilelor instante.

Si floarea de cires de care-am spus
a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe,
incet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transporta flori pe apeducte.

Tu crezi ca despartirea-i pentru ea,
dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
sa nu te minti, ca nu-i deloc asa,
te parasesc spre-a ma gasi pe mine.

La sarbatoarea florilor de soc,
cand lunca lumii galgaie salbatic,
ne despartim, plangand, la acest foc
pe-a carui vatra noi am fost jaratec.

De mar, de visin, de gutui, de par,
e floarea-n sarbatori pana departe,
acum ne despartim intr-adevar
cu-atatea flori in jur ca la o moarte.

Ce-i zis e zis si-n cantec iti spuneam
ca va fi aceasta clipa - n care
de-atatea flori pe fiecare ram
ninsorile vor mirosi a floare.

Adio, deci, te vad, dar nu te vad,
cand florile de noapte-ncep sa cearna
si daca despartirea-i un prapad
proiectul ei ti l-am trimis din iarna.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acm cand florile te tin de mana,
asculta cantecul precum era
ninsoarea noastra sfanta si pagana.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervaţia de zimbrii (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheata fierbinte

Ma apropii tacand
De fierbintele colt de gheata.
Eu clocotasc prin atingerea lui,
Dar el ramane rece si albastru intens.
Transparenta lui este sufletul meu.
Pe ochi m-i s-a lasat toamna.
Ascult clopotul,
Opresc ceasul de veacuri
Si ma duc...
In urma mea clocoteste
Singuraticul colt de gheata.
Poate, candva, va deveni o picatura
Si va cadea cu huiet
Acolo unde nimicul este tot
Iar totul este chemare.
Deci vantul si marea sunt frati.
Leagana-te, dar nu te lasa furat de valuri
Caci sufletul tau va ingheta.
Nu vreau sa te stiu o transparenta
Ci mereu un om!

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-as inventa

Nu stiu de inima-i calda, rece
De o strang poate doru-i trece
Stiu ca orice ar fi, as suporta,
Dar de nu existi, te-as inventa.

Nu stiu de ploua sau ninge,
De viata se naste sau stinge
Stiu ca atunci in vremea rea,
De nu existi, te-as inventa.

Nu stiu de am dor sau fior,
De ma inalt sau de cobor
Stiu ca orice s-ar intampla,
Dar de nu existi, te-as inventa.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-as inventa

Nu stiu de inima-i calda, rece
De o strang poate doru-i trece
Stiu ca orice ar fi, as suporta,
Dar de nu existi, te-as inventa.

Nu stiu de ploua sau ninge,
De viata se naste sau stinge
Stiu ca atunci in vremea rea,
De nu existi, te-as inventa.

Nu stiu de am dor sau fior,
De ma inalt sau de cobor
Stiu ca orice s-ar intampla,
De nu existi, te-as inventa.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet

Un suflet
E fericit
Prin ochii tai

O floare
Zambeste
Cand dimineata te trezesti

O stea
Sclipeste pe cer
Cand tu dansezi

Un inger
Tresare din somn
Cand tu imi zambesti

O viata
In palmele tale
S-a aprins

O lume
Fara tine
Nu va exista

Un cantec
Al iubirii tresare
In inima mea

Un sarut
O imbratisare, de-a ta
Ma face sa ma simt iubit

poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar (20 iunie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea niciodat' nu moare,
cand sufletul ti-a gresit
ea rataceste si o doare
si plange c-ai suferit.

Iubirea de te stie singur,
bate usor la poarta
sí da vina pe fluturi,
cáci e mica si oarbá.

Iubirea doarme-n picioare
si te striga cu putere
si-ti arata cum c-o floare,
lucrurile nu pareau grele.

Iubirea se cheama-n noapte,
cand inima e de gheata
sí s-ascunde in brate
la tine, pana dimineata.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi plange iarna...

Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.

Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.

Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.

Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
Si-i povestesc tacerii si mie,
cum oamenii stau langa sobe visând
la primavara.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea niciodat' nu moare,
cand sufletul ti-a gresit
ea rataceste si o doare
si plange c-ai suferit.

Iubirea de te stie singur,
bate usor la poarta
sí da vina pe fluturi,
cáci e mica si oarbá.

Iubirea doarme-n picioare
si te striga cu putere
si-ti arata cum c-o floare,
lucrurile nu pareau grele.

Iubirea se cheama-n noapte,
cand inima e de gheata
sí s-ascunde in brate
la tine, pana dimineata.

AMelia FLorentina GLava
din vol: Ochii tai-2016

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Iarnă

Doamna Iarnă goala nud
A venit cu ploi din sud,
Dar cand roata s-a intors
Nordul a nins furtunos.

Sloi de gheata si zapada
A cernut peste ograda,
La mine-n geamuri a pus
Flori de nunta cu retus.

Si ma uit la doamna iarna
Cum prinde in deal s-astearna
Urme, ghem de saniute
Trase de voinici manute.

Nu ni-i frig, pe doamna iarna
O inganam cu pumnii goarna
Pusi la gura, ne-ncalzim,
Şi asa o pacalim!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa fim iar liberi

Sa fim iar liberi

Simt tristetea florii din fereastra
Cand priveste- afara-nlacrimat
Primavara asta nu-i a noastra
Dumnezeu o clipa ne-a uitat.

Nu mai vor sa infloreasca merii
A cazut zapada peste ei
Si nici vestitorii primaverii
Nu mai au nici loc si nici temei.

N-am crezut ca-n loc de primavara
Vom primi durere si mult chin
N-am stiut ca razele de soare
Se vor ineca intr-un suspin.

Vrem sa fie iarasi primavara
Sa dispara bolile in vant
Vrem sa stam la poarta de cu seara
Si sa fim iar liberi pe pamant!

08 mai 2020

poezie de Felicia Feldiorean (8 mai 2020)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

Atunci cand esti departe
Si ratacesti prin lume
Eu iti mai scriu o carte
Si ma visez cu tine.

Atunci cand ai tristeti
Si lacrima iti curge
Iubirea mea chiar maine,
La tine va ajunge.

Atunci cand ai fericiri
Si viata ti-e frumoasa,
La poarta cu o floare
Te-astept sa vii acasa.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Atunci cand esti departe
Si ratacesti prin lume,
Eu iti mai scriu o carte
Si ma visez cu tine.

Atunci cand ai tristeti
Si lacrima iti curge,
Iubirea mea chiar maine,
La tine va ajunge.

Atunci cand ai fericiri
Si viata ti-e frumoasa,
La poarta cu o floare,
Te-astept sa vii acasa.

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"

Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.

Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe panza vremii

Grabite amintirile se-nghesuie-n prezent,
Iar visurile stau pe loc in miez de noapte,
Chiar infinitul e cuprins parca-n acest moment,
Cand pendula bate in surdina, ultimile soapte.

Pe panza vremii, un tablou a fost pictat,
Atat de diferit e pentru fiecare,
Pentru unii e alb-negru, gri sau foarte colorat,
Cu ploi si ceata sau... plin de lumina, cu mult soare.

Un ghiocel zambind la Primavara,
Fluturi dansand de bucurie-n zbor...
Luna trista si tacuta seara dupa seara,
Sperantele ascunse-n lacrimi care dor.

O floare-a vietii cu petale ce se frang,
Sau muguri insoriti pocnind in armonie
La capatul de drum, langa o piatra, ochi ce plang
In alta parte-un inceput, un gangurit, si veselie!

Cum o sa fie oare, maine-al meu tablou?
Cate culori?... sau voi avea un alt tablou in dar?
Vor fi nori negri si furtuna sau mult soare-n Anul Nou?
Orice-ar veni e numai Dragoste si Har!

Eu sunt doar panza veche pe acelasi sevalet,
Si nu pricep adesea multe, si mi-e greu...
Dar stiu c-al meu tablou va fi frumos... complet,
Caci Pictorul e insusi Dumnezeu!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (28 decembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!