Mai frumos şi mai frumos

cei mai frumoşi de sărbători
sunt elevii mei din a cincea
care urcă pe pereţi cu desene
cu brăduleţi
cu reni cu actori la pensie îm
pachetaţi în vată de zahăr (?!) cu
umbra fiicei mele pierdute
cu anii pe a
cele meleaguri de ceaţă - de
ce credeţi c-ar trebui să îi pun
scrisoare moşului care sunt

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul care

a trecut cu bine de sărbători
e de plâns
el nu ştie ce înseamnă să mori
de râs: e
o întreagă plăcere în cele - ştiute -
ce nu, nici
odată-ţi vor subţia smalţul privirii (?!)
în gol şi în
spiritul amuzant al... orbirii
de sine de
milenii încoace-încolo,-ncepute
dinspre ma
rea de hohotehotote în culori
chiar acum
în zilele de doliu - în fo
arte vesele
sărbători sărbători sărbători

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul răsucea umbra

Sunt înghiţită de camera largă,
cuvintele se urcă pe pereţi,
rămân ca nişte stalagmite galbene
prin care trece un ecran cu visuri,
unde iluziile poartă mască.
Uşa are o trântire importantă
simţindu-se rănită în tăcerea ei.
Furtuna mea se sparge în cioburi
pe care tot eu le adun, aranjându-le
într-un mod ireversibil.
Caut conturul umbrei mele pierdute
în stropii bucuriei de soare,
trezind un dor dintr-un migdal înflorit
şi tulburând drumul din zare.
Un ochi a îngenuncheat în faţa mea
şi strada s-a spălat curând de oameni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vată de zahăr

Tot ce scriu
îmi sună
de parcă ar fi
inventat
chiar dacă
acest ecran alb
e singura oglindă
în care mă pot vedea
cu adevărat,
în unele nopţi, când o voce neagră,
ca un bruiaj seducător, îşi
începe cântecul,

mă aşez
pe canapea, după o baie fierbinte,
sunt toată numai abur
şi iasomie,
doar ruj ruginiu pe buze, părul umed şi-ntunecat
cu vârfurile proaspăt retezate
picurând sânge,
sunt pregătită pentru voi,
aşa, în aparenta mea vulgaritate
sunt totuşi vulnerabilă
dar
sunt gata oricând să vă orbesc,
să vă împrăştii
minţile în constelaţii nebănuite
trăgând
dintr-o ţigară interminabilă
ca un coşmar,

doar eu şi voi
şi acest
ecran
alb între noi
care tremură
sub degetele mele
ca un perete
subţire, de carton,
ca pânza
unui cort
în care se adăposteşte un copil
şi citeşte
poveşti de groază
sub lumina lanternei
minţindu-se
că monştrii-s departe
şi lumea,
oh,
lumea
e o vată uriaşă de zahăr.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gleznele

sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la ţară accept printre boabe
de struguri să fiu muşcat în direct şi feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile

cum vin cuvintele-n potrivire, aşa
se duc şi poeziile pe care le scriu
pe
care le uit cât ai bate din aripi când
trec răvăşit în altă dimensiune (?!)
pe
care o recunosc imediat după a
semănarea cu vocile mele pierdute

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica bigudeală

frumoasa mea incoerentă
aici sunt rulate buclele tale –
eu
mă joc stângaci c-un deget nud în ele
mentul care te ofileşte (?!) –
ah
poeţii sunt nişte nebuni atât de frumoşi
încât m-am gândit să-i imit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dependent

în ordinea gravităţii
de poezie tutun şi alcool
iar asta
naşte mai multe desene în peniţă pe creier
decât mi-aş dori

urmează femeile (?!) însă

dependenţa de ele este una uşoară: abia
dacă încape o nară
amară de fe
cioară bătrână în în
gustările mele frugale

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada din parc

În parc toţi porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
îşi caută rătăcit mama în colţul gurii.
Şi tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croşetezi aleile!
Ce Soare... îţi zic!
Ce Soare cu dinţii tăi... îţi zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
şi plec în scorbura cu hamace.
Tu îţi înghiţi umbra pe vată de zahăr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu

eşti frumos, dragă traian,
spune profesoara de geografie din anii
în care am navigat împreună
şi îmi strecoară unele unghii
neretezate-n chiloţii creduli – poate
în timp
ce eu îi admir trupul şi dinţii
cu care
vine la întâlnire (?!) se ştie:
ar trebui să ridic
în tăcere
această femeie frumoasă în braţe
să nu
spun niciodată nimic
să nu
înţeleagă iubita din sud că nu ştiu
capitala madagascarului
şi nu
eu nu am escaladat nicioată
caucazul cu o
femeie blondă şi goală în braţe
cu vârful
piciorului ei printre cul
pele mele
eu nu am escaladat nicioată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manualul trist

nu ştiu
tu ştii
cine ştie
oare de ce
îmi iei ochii şi faci
cornuleţe de sărbători fericite (?!) cu nucă şi zahăr
cu grăsime de porc
cu horc
horcul magnific
din ei
...
ce să mai s
pui tu în apă
rarea manu
alului trist?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă nu-ţi poţi face fără patru pereţi. Iar aceşti patru pereţi sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel şi celelalte, care sunt ca un acoperiş de şindrilă, cum sunt peste biserica aceasta.

Ioan Alexandru în cuvânt la mormântul Părintelui Nicodim Mandita (1990)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul umblă

s-a născut poet
dar nu e român
decât în poeziile proaste
cele în care
eminescu o are prea scurtă (?!) şi albă
cele în care
picioarele în pantofii aflaţi
în umblare sunt trunchiuri fără soţ cu ciuperci în şosete
iar moartea
după care aleargă în viu
nu e deşert
nu e pustiu
e desert: o
puştoaică ea este
cu sâni masculini
de poveste...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt nişte nebuni atât de frumoşi încât m-am gândit să-i imit.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cadre didactice sunt cele care îşi inspiră elevii. Acea inspirare vine de la pasiunea pe care o au profesorii pentru subiectul pe care îl predau. De regulă, acea persoană şi-a petrecut întreaga viaţă studiind acel subiect şi ea aduce un entuziasm contagios publicului. Eu cred că multe persoane au acel entuziasm, dar sunt împiedicate să devină profesori pentru că nu au trecut prin "moara de profesori". Acum ai profesori care au trecut prin "moara de profesori", şi cu toate astea nu au capacitatea să inspire pe nimeni. Elevii care au fost inspiraţi sunt cei care continuă să înveţe pe cont propriu. Acesta este lucrul care îi separă pe cei care obţin rezultate excepţionale în lume de cei care doar continuă să pedaleze, terminând sarcinile primite.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate poeziile mele sunt mai bune decât multe ale mele...

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hunta

sunt unii şi unele
care ştiu dinainte
ce ar trebui să fac eu (?!) -
cuminte
cum bine mă ştiţi
fac ceva pe ştiinţele lor
ieşite în strada pe care
am ocupat-o în 89
cuminte
dar fără comunişti
securişti şi prosoape
în alaiul de huntă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost întrebată deseori ce aş spune tinerei generaţii de actori. Să urmărească oamenii care au ieşit la pensie, dar mai joacă, actori maturi de la care este imposibil să nu furi ceva bun. Să nu fii atât de pretenţios şi să vrei să joci numai roluri principale.

citat din Tamara Buciuceanu-Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curvei care mi-a furat poemele

unii spun c-ar trebui să ne ţinem departe
resentimentele de poezie,
să ne ţinem abstracţi, şi au într-un fel dreptate,
dar, hiiisuse! doişpe
poezii pierdute şi nu păstrez copii şi ai şi picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei să mă distrugi cum vor toţi?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele,
îmi curăţă buzunarele
când sunt prăbuşit.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau una de 50 de dolari
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur şi simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o să fie mereu bani şi curve şi beţivi,
până-n ultima clipă,
pân-o să cadă şi ultima bombă,
dar, cum zice Dumnezeu,
stând picior peste picior,
observ că am făcut mulţi poeţi
dar prea puţină
poezie.

poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există unii actori care sunt actori pentru repetiţii, şi unii care nu sunt. Eu nu sunt. Acestea fiind spuse, nu ştiu despre ce vorbesc...

citat din Michael Gambon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu de zahăr

Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Şi am fugit in copilărie
In lanţuri ce invârteau bucurie

Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...

Şi năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieţii şi destin, şotron...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!