Vocile
cum vin cuvintele-n potrivire, așa
se duc și poeziile pe care le scriu
pe
care le uit cât ai bate din aripi când
trec răvășit în altă dimensiune (?!)
pe
care o recunosc imediat după a
semănarea cu vocile mele pierdute
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scriu acum versul
vise născute dintr-un clișeu
literele se aliniază frumos
un scris de copil trecut
de jumătate de veac voalat
poeziile sunt născute
din păcate și bucurii diverse
de lapte degresat în care pui
ciocolată. scriu versuri și scot
limba când sar pe foile-șotron
suflu peste vers. râd. crapă
pereții când trec poeziile
pe albul secțiilor de psihiatrie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate poeziile mele sunt mai bune decât multe ale mele...
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poetul umblă
s-a născut poet
dar nu e român
decât în poeziile proaste
cele în care
eminescu o are prea scurtă (?!) și albă
cele în care
picioarele în pantofii aflați
în umblare sunt trunchiuri fără soț cu ciuperci în șosete
iar moartea
după care aleargă în viu
nu e deșert
nu e pustiu
e desert: o
puștoaică ea este
cu sâni masculini
de poveste...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respectul orb
mă sperie respectul orb de care
dați dovadă când mă treceți o stradă sau fie și o
scremută striație (?!) în
serie eu scriu eu scriu poezie: scriu să se vadă
că nu fac trotuarul degeaba cu (g)rație
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
New entry
în ultima săptămână
în care
am locuit pe o altă planetă - una
cu multă salată
verde, ouă de turturică și limonadă - a
intrat în casă o bârnă
goală ca o vrăjeală pe dinăuntru
cu o familie absolut
tradițională de șoareci în ea
(?!)
probabil nu bârna
a fost rozătoarea prin excelență
a desenelor mele
fără protecție-n lungul
pereților căzuți deja în uitare
dar
numai din punct
de vedere al tencuielii precare
și liniei
mele tot mai puțin
pământene
de atunci, când te văd, de
scriu totul în grafit ascuțit sub tăcere
ca pe nibiru
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din privirile
luminiscente
vocile se întorc împotriva
celor care
și-au mâncat din priviri
formele de comunicare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai frumos și mai frumos
cei mai frumoși de sărbători
sunt elevii mei din a cincea
care urcă pe pereți cu desene
cu brăduleți
cu reni cu actori la pensie îm
pachetați în vată de zahăr (?!) cu
umbra fiicei mele pierdute
cu anii pe a
cele meleaguri de ceață - de
ce credeți c-ar trebui să îi pun
scrisoare moșului care sunt
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnarea la scris
Eu nu aparțin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca și când m-aș fi născut numai pentru asta
și nu îmi pasă dacă ochiul morții va fi singurul meu cititor.
Scriu ca și când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca și când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respirație.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt niște avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca și zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginerește sunt maculatură,
virgule între scânteie și flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui bețiv.
Cea mai bună definiție a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aș putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineața mi se face rușine de mine
și mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezește-te nepoate, cel mai frumos dar al vieții este însăși viața.
Nu există nimic grandios în încoronare.
Absolutul mai mereu adulmecă
mirosul agoniei,
pe aceia îngenuncheați pe dinăuntru.
Scriu ca și când inima mea ar fi mută...
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De mâine
te părăsesc: abia
aștept să umblu cu mașina prin altă dimensiune
să beau coca
cola sau alte enrgizante - cadavrul
meu să-ți aparțină de drept
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conține. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ți-o conferă, de parcă aș avea două stații, una a limbii pe care o întrebuințez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoțește permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoțesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.
Herta Muller în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Fox Was Ever the Hunter Paperback" de Herta Muller este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
E uimitor cum, dintr-o dată, în cartea pe care sunt pe cale s-o scriu, un capitol care n-a ajuns încă în faza de redactare pune o stăpânire deopotrivă asupra minții mele și trebuie să-l scriu imediat; altfel, nu va fi niciodată bine scris.
citat din Edmond de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Hokusai" de Edmond de Goncourt este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Vreau
să mă împrietenesc
cu toți bețivii apoi
să scriu poeziile nimănui
bun curaj pictore
am
auzit uneori
în plus
cum se taie urechile
fără să
fi avut cineva o ruletă
des
fășurată cu alt
cineva
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tu!
Te recunosc:
ziua aceasta însorită
este surâsul tău
care prevestește primăvara!
Nu-i chip să mă amăgești:
Tu ești steaua polară!
Stai neclintită
în inima mea.
Te recunosc după cum sclipești
prin norii de sticlă
risipiți pe cer,
după cum strălucești
din fundul adânc al mării...
Sunt hotărât
să mă afund în mare
printre rechini
și printre scafandri
să culeg de la fund
steaua polară.
Te recunosc
în desenele pe care norii
le desăvârșesc pe cer:
ești tu!
Te recunosc
după umbrela
sub care stai
când plouă...
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Cartea cu oglinzi (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scrii pe șervețele, poți să-ți ștergi ochelarii cu ele, cu poeziile...
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încerc
să mai scriu o poezie în care te desenez
să nu spui că nu ai avut parte de pe
nițele mele
atât de iubitoare de tușuri mai negre decât
penisul câmpiilor serengeti (?!) -
încerc stele
să-ntunec din cuibul
meu de lumină mai ar
tificială...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operațiunea gazonul: mai întâi tund "prietenii" de care nu am auzit, apoi trec la ăia care n-au auzit de mine, nu?
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu
de obicei port ochelarii.
când nu scriu, de obicei port ochelarii.
cănd fac sex de obicei
nu port ochelarii și nu
scriu pentru amuzamentul ciupercuțelor cu
sânii retrași pentru e
ternitatea pe care tu nu
o vei citi niciodată în cheie
optică sau mecanică!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra scrisă
se bate cu pumnii reci re
ci în pieptul care o
lespede este și se încălzește
în piatră
scrie cu litere ca de neon (?!) cam de
o șchioapă de-ai fi și mă treci nu
te opri niciodată în
durerată nu te a
pleca după așchii de fosfor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care nu
trec pe aici,
nu au trecut niciodată,
trec parcă-ntr-o ne
ființă ciudată:
încă vii (?!),
totuși nu
trec, nu au trecut
pe aici niciodată...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei ști!
O altă dimensiune,
Au căpătat sentimentele mele,
Una, nelumească,
Atemporală, astrală,
Aproape ubicuitară.
Și într-o zi, vei știi,
Când le vei vedea, sclipind,
Mai întâi,
În țărâna pe care o calci,
În pietre,
Pe urmă în izvoare,
Ale căror ape, vor curge,
Mereu în aceeași direcție,
Apoi, în frunzele copacilor,
Verzi, îngălbenite,
Ruginite,
Pe cer, pe aripi,
În ochii păsărilor,
Lucind stelele,
În aștri,
În Calea Lactee,
Coborâtă acum,
În Cireșele de Mai pământene!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!