Inima coafată

cum trăiesc doar din scris
mă văd nevoit să mai vând
nişte tablori pictate de mine
la preţ de catren
(?!) sau să
predau ore de desen prin judeţ
până îmi sare rândul la pensia
de boală de inimă coafată
urcată, în versuri, la cap

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Al. Clenciu, caricaturist şi epigramist

Maestre, uite un catren,
În care n-am să fiu prea dur:
În epigramă, ca-n desen,
Persişti mereu în clar-obscur!

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantone inc

nu am un serviciu secret
toată lumea ştie cu ce nu mă ocup
vând cumpăr antichităţi
în piaţa greco-romană
până spre seară se adună mai mulţi
trag de timp (?!) ciripesc ciripesc
mult mai sus oamenii
demonstrează
că au coborât în sfârşit din copacul
în care o portavoce senilă
în gura poetului-clorofilă
chemă la unitate în versuri
de un alb spre kaki
impecabil şi trist

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic

băiat tomnatic
anul ăsta o să predau d-ale desenului
la Tomnatic
o să vedem cum
se comportă copiii cu marginea câmpului nesfârşit
cum
răsar spice din mine, din ei
toamna asta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc înconjurat

de prieteni pe care nu
pot să-i ating! un poet
adevărat, un cinic exasperat
ar continua: şi
ei trăisc tot aşa!
şi
ei trăiesc tot aşa!
eu? nu
adaug nimic la cele trăite
de mine
de prietenii... apăsat
virtuali

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O patrie şi un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.

trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.

trăiesc aceeaşi melodramă
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.

trăiesc cu ochii şi cu gândul
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.

trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am fost şi eu copil,
şi visam
în deplina insolenţă de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în acelaşi timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preţ de una,
cu tot cu pene,
şi permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Şi pământul îmi fugea de sub tălpi
ca un porc de Ignat, prin ogradă,
când bucăţile-mi de inimă
se spânzurau de înălţimile cu ochi.

poezie de Ionuţ Popa (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
şi se termină asemenea
nu e o pretenţie absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ţine minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărţi de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deşi se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deşi este esenţa dumnezeirii
dar şi a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârşit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deşi toată lumea începe şi se sfârşeşte odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podişul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deşertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca şi cum aş reuşi să înghesui infinitul într-o clipă
deşi nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nevoit să câştig, dar sunt nevoit să fiu onest. Nu sunt nevoit să reuşesc, dar sunt nevoit să trăiesc cea mai bună viaţă pe care o am. Trebuie să stau alături de cei drepţi şi să mă despart de ei atunci când greşesc.

citat celebru din Abraham Lincoln
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte artiştilor!

dacă faci o expoziţie de pictură
de ce nu scrii tot atunci nişte versuri
cu limba tăiată
de ce chemi armata săltării e
ului tău pe cul
mile prăbuşirii din rame subţiri
a tuşelor îngroşate?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu târnăcoapele de pliscuri

Am fost şi eu copil
şi visam
în deplina insolenţă de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în acelaşi timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preţ de una,
cu tot cu pene,
şi permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Şi pământul îmi fugea de sub tălpi
aşa cum de Ignat porcii se zvârcoleau de sub noi
şi fugeau prin ogradă,
când bucăţile-mi de inimă
atârnau de înălţimile cu ochi.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pene în coate

mai trăiesc în viaţa mea nişte găini
fac ouă cu boturi de spini
(?!) uite
cum râşcă în viaţa mea Dumnezeul
pasăre-n toate penele-n coate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gleznele

sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la ţară accept printre boabe
de struguri să fiu muşcat în direct şi feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-ar fi să scriu un catren - catren însemnând o poezie de numai patru versuri - în ce sens de numai patru versuri, diferite popoare au poezii scurte, noi... cea mai scurtă poezie a românilor este ţâpuritura din Maramureş, care se începe cu un chiot şi se sfârşeşte cu o beşteleală, dar e foarte frumos că e aşa...

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 7

Dac-ar fi să scriu un catren - catren însemnând o
poezie de numai patru versuri - în ce sens de numai
patru versuri, diferite popoare au poezii scurte,
noi... cea mai scurtă poezie a românilor este
tăpuritura din Maramureş, care se începe cu un
chiot şi se sfârşeşte cu o besteleală, dar e foarte
frumos că e aşa

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara profesoară

dacă te-ai to
lănit pe canapea
ua mea
din garsoniera mea cu ieşire de pro
tocol dacă
te-ai to
vărăşit cu socialiştii aflaţi la putere la mall (?!) la pu
lă află că e
u am o mare problemă cu merele
biscuiţii şi laptele înţepat
cu paiul cu riscuri majore-ntre şcolile de um
blat prin judeţ pe care-l re
neg
...
nu degeaba
cad victime uşoare u
nele tinere pro
fesoare a
tipice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele re

când am scris despre sângele re
vărsat în războaie de apă
rare
au fost monumentele-n care şi ea
calota de bronz a planetei să nu se topea
scă – eu să nu
mai aud despre jertfa de bine să fi
e sângele comun mai de preţ ca rubinele –
clare
îmi sunt acum puterile noastre
căţărate pe ziduri de apă, de a...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionari

Pensia îi bagă-n boală -
Traşi la faţă, traşi pe sfoară,
Protecţia socială
Cu pensia îi omoară.

epigramă de Constantin Mîndruţă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certificatul

azi nu
foarte la şcoală nu
pe e
motiv de boală medicală un
certificat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ooo!

ooo, de ce? de ce
oare eu şi nu tu
de ce, obligatoriu, eu şi nu...
eu, brusc! şi de aia
cele 5 versuri. şi nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am aripi

Azi am aripi şi simt că pot să zbor,
Cu mine-n lume-s singur călător.
Mă dezlipesc uşor de orice dor
Şi simt, încet-încet, că nu mai mor.

Astăzi cred tot în mine şi-o să dau
Şi-n stânga şi în dreapta tot ce vreau
Să văd la alţii şi ce-alţii doreau
În mine să găsească, le predau.

Azi simt că zboru-mi este mai înalt
Şi visu-mi nu-i la fel ca al celuilalt.
În mine sare saltul după salt
Şi cântă viaţa mai lin ca un psalt.

Azi am o inimă încurajată
Iar haina sufletului mi-e spălată
Şi-mpodobotă, înfrumuseţată
Cu-o dulce, sfântă dragoste curată.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!