Cârpa

Cârpa e o bucată de fâşie dintr-o nesfârşită haină
cu care se îmbracă unii
în loc de fular
după ce au şters pe jos cu ea
toţi cei trecuţi prin ger
sau prin jar.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa este o haină care îmbracă spaţiul în piele, carne şi oase, atunci moartea nu e oare o haină care îmbracă pielea, carnea şi oasele în spaţiu?

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar prin rădăcinile copacilor ne mai putem reculege unii cu alţii culegându-ne frunzele.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica glasului

Scrierea este răsuflarea inimii. Prin scriere
omul poate primi oxigen din
copacii păsărilor
din piatra brazilor
din focul apelor.
Prin scris omul îşi definitivează
conturul
şi fundalul
şi idealul
în care nimeni sunt toţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te lua după mine!
În poezie există atâtea intersecţii
că umbra îţi trece
prin loc nepermis.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cer mult... Doar o bucată din mine!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-a intrat imaginea ei prin ochi ca o suliţă şi mi-a ieşit prin ceafă un scut şi a trecut ca o carafă din care nimeni n-a băut...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

Am pus în mijlocul casei o cană cu apă
şi
am chemat pereţii să se adape
să
sape o groapă
în spatele lor
pe
unde să mă furişez
cu susul în jos să cobor
să trişez
să mă sărut pe fruntea
prin care rid după rid
evadez!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret (totul şi nimic)

Sunt un punct
peste linia nesfârşită
a prăpastiei.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dintr-o bucată

când am scris poemul dintr-o bucată
m-am repezit cu gândul prin hârtii volante
să le fac să tresară să fie oarecum vii
şi nu să le dea toţi la o parte până îngălbenesc
mi se cuibărise în suflet o pasăre a întrebărilor
pe care o hrăneam cu visele mele naive
lăsate să dospească undeva prin unghere străine
care mă frământau să le apropii

am prins curajul acela al soldatului plecat la luptă
cu tot ce însmna armă de atac
şi nu m-am lăsat convins până l-am scris întreg, vibrant
cu acele cuvinte păstrate în caietele de notiţe
alese şi ele după plăcerea timpului prin care înotam
cu privirea hămesită de lucruri mirabile şi ciudate

când l-am terminat am răsuflat uşurat şi leneş
mă aflam la locul care mi se cuvenea în credinţa mea
şi căutam să prelucrez ideile într-n conţinut mai atractiv
îl măsuram în fiecare clipă dându-i glas ca unui copil
născut să devină om cu posibilităţi de recunoaştere a celorlaţi
dacă nu o glorie uitată într-o carte
într-un raft prăfuit de neumblare
poate că tăcerea sau sunetele care aşteptă dincolo de cuvinte
vor instiga un cititor mai cu blazon
să caute şi să găsească scris o parte din sufletul lui

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falange cu ştaif

E naşpa să nu ai aripi!
Toţi au..
Unii au şi de rezervă cu oase cromate
cu deschidere patru D
eu am tot cinci degete
din generaţia omului...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul este un fel de plâns
din care unii râd până la plâns
unii plâng până la râs
iar unii cască bocet din rânjire.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă haina...

Îmbracă haina iubirii
Oricând, oriunde vei fi
Să-nvingi puterile firii,
Să poţi spre Rai a sui.

Îmbracă haina blândeţii
Plăcut să fii lui ISUS
Ca valul cel greu a tristeţii
Să treacă de-aici spre apus.

Îmbracă haina candorii
Să vadă toţi că eşti bun
C-atunci din Ţara splendorii
Vin frumuseţi ce n-apun.

Îmbracă haina cea nouă
A sfântului har, revărsat
Să simţi cum, din Slavă, o rouă
Din nou bucurie ţi-a dat.

Îmbracă haina dreptăţii
C-aşa-mpliniri vei primi
Să simţi atmosfera Cetăţii
De-unde-ajutor va veni.

Îmbracă haina slujirii
Că-i mult de lucru pe-ogor
C-aşa la altarul jertfirii
Vedea-vei pe-al tău Salvator.

Îmbracă o haină curată
Oriunde ai fi şi oricând
Întreaga fiinţă să poată
Cânta Păstorului Blând.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa te spăl cu un vers.
Seara te murdăresc cu o poezie...
Iar de şters te şterg
cu timpul şi cu ziua ce-o să fie...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mi-am cules liniştea dintr-o baltă în care tropăia un copil.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmări

Lup după lup după ea
vânătorul după armă după glonte
plângea
în amonte.
El după cal după cal
după ea după inimă după sânge
în aval
un om ridica din umeri...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui doctor care se laudă că e dintr-o bucată

Că eşti clădit dintr-o bucată,
Nici urme de-ndoieli nu-ncap,
Căci nu e nici o diferenţă
De la picioare pân-la cap!

epigramă de Ilarie Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin ochiul meu
cerul
se vede căprui

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu prin ură înţeleg să rupi o frunză şi să cadă copacul...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgări cu oase

Mai ţii tu minte
cănd din bulgării noştri de zăpadă
creşteau urzici
de care se fereau
prin oseminte
nepoţii în părinţi şi în bunici?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de ajuns, şi clopote şi aripi

dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mişcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeţi după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil

un ocean în care pluteşte tăcerea aduce la ţărm vietăţi ce au murit odată
sufletul îngheaţă mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
şi nici atunci să nu poţi bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învăţat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii

care te cuprinde dintr-o singură mişcare
care te însoţeşte pe celălalt mal şi scoţi prin ochi şi oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura uşii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii

îngenunchezi lângă icoană

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!