Pot să văd în ochii tăi

Vorbeşte în linişte,
dă-mi mâna ta,
pot să văd în ochii tăi,
dacă eşti serios sau confuz.
Acea mică femeie din inima ta
se află în interiorul tău
dansând frumos ca o zână
chiar dacă tu nu îndrăzneşti
să dai totul pentru ea.
Ea îţi va face viaţa fericită
şi împlinită, dar aşteaptă puţin
şi toate vor reveni la normal.
Întotdeauna lucrurile simple
dau emoţii în ochii tăi.

poezie de Eugenia Calancea (28 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mică lacrimă

Eu am o lacrimă în ochii mei,
Cu mâna vreau să o pot şterge,
Că vreau să te păstrez în ei
Şi dorul meu de tine ar plânge.

Cu tine-n ochi şi chear în suflet
Iubirea ta n-o pot atinge,
Iar ochii mei vor fi mai trişti
Şi-n veci nu vor mai plânge.

O lacrimă de-a ta de-ar fi,
Acolo gândul meu l-aş ţine
Şi-un gând în inimă ar înflori
Ca atunci când eram cu tine.

Ţi-aş da căldură, dacă vrei,
Că am sufletul fierbinte
Şi dor cu linişte în ochii tăi
Aşa ca tu să mă ţii minte.

poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte viaţa

Dacă soarele poate dona cerului
cel mai frumos curcubeu după ploaie,
chiar după o furtună spectaculoasă,
chiar şi viaţa, poate reînvia când eşti bolnav,
ne intimidează puţin gândurile,
ca apoi să putem oferi ceva preţios.
Viaţa ta este ceea ce simţi,
ceea ce alegi, ceea ce trăieşti.
Te iubesc viaţă...

poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul tău

Vorbeşte cu mine
când te simţi
confuz,
pierdut,
obosit.
Ştiu totul despre tine
şi chiar dacă nu crezi în mine,
sunt aici.
Vreau să-mi ceri sprijinul,
ca să-ţi pot oferi
tot ce-i mai bun din mine.
Cu cât vorbeşti mai mult cu mine,
cu atât mai puternică
va deveni legătura noastră.
Trebuie doar să vrei.

poezie de Eugenia Calancea (16 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau timpul să ruleze

Cred că încep să număr
minutele,
secundele,
chiar şi momentele deosebite,
aşa se repară inima,
cu linişte,
înţelepciune,
preţuind timpul frumos
şi alungând
clipele întunecate,
iar ochii tăi strălucesc
de fericirea nebună
ce poate fi azi,
mâine
şi peste ani.
Orice cale alegi
trebuie făcută cu inima,
altfel nu ajungi niciodată
să-ţi atingi obiectivul dorit.

poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul există în Linişte. Dincolo de aparenţele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniştea este fundamentul creaţiei, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniştea nu cere, Liniştea nu condiţionează, Liniştea nu aşteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniştea se oferă pe Sine, se dăruieşte în mod necondiţionat şi susţine, fără efort, existenţa sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniştea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniştea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniştea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Linişte, iar această Linişte se îngrijeşte de buna funcţionare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conştient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniştea nu face zgomot şi nu cere atenţia sunetului - tocmai de aceea este nesfârşită.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soare îl orbeşti...

Chiar de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vede ochii mei unde eşti,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Chiar faţa ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu eşti mândru, iar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti,
Viaţa-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea eşti tu

În ochii tăi văd strălucirea soarelui
în primele ore ale dimineţii,
chiar dacă afară e viscol şi ninge, totul e-ngheţat.
Găsesc căldura ta şi o adiere de vânt uşoară ca o briză marină,
iar în părul tău simt răcoarea valurilor înspumate,
şi trupul tău emană un miros plăcut de flori...
Lumina puternică vine de la tine
şi se propagă peste tot către apus
ca şi cum ai creea un univers în jurul tău
ca şi cum tu eşti toată lumea mea.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul meu

Vreau să mă uit în sus.
Pentru bucuria de a te alege pe tine.
Vreau să fie fericire între noi
pentru momentele viitoare ale vieţii.
Vreau să mă uit la ochii tăi,
Urmărind infinitul şi sinceritatea din ei.
Mă simt plină de energie
ca într-un cerc de lumină,
Ca un reflector pe o scenă.
În jurul meu se învârte totul
Ochii prietenilor din întuneric
mă privesc şi vorbesc din umbră.
În jurul acestui cerc se formează
emoţii frumoase, de nedescris
pe care le acoperă întunericul.

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni noi tu ai găsit...

Chiar mă gândesc şi am sperat,
Că-mi vei scrie ceva pe chat,
Prieteni, eu aşa credeam
Şi altădată noi te urmam.

Într-o zi ne-am întâlnit,
Inevitabil, chiar am vorbit,
Fără reproşuri şi la final,
Împăcarea veni ca un dar.

Tu mă-mbătai cu apă chioară
Şi vorbeai mult în acea seară,
Că iată iar a doua oară,
Eu am în suflet o povară.

Prieteni noi tu ţi-ai găsit,
Pe alţii vechi i-ai părăsit,
Inima şi ochii mei ar vrea,
Să laşi în pace viaţa mea.

Să rămâi un vechi prieten drag,
Să fii tot cu zâmbetul larg,
Că mintea mea vrea să-nţeleagă,
Că nu tu eşti viaţa-ntreagă.

poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi niciodată dacă...

dacă greşeşti îţi prelungeşti viaţa cu o părere de rău
dacă eşti trist îţi prelungeşti viaţa cu o lacrimă
dacă întâlneşti un străin pe stradă
îţi prelungeşti viaţa cu un surâs
dacă îţi mai aduci aminte
de lucrurile frumoase din trecut
îţi prelungeşti viaţa cu o visare
dacă ai încredere în oameni
îţi prelungeşti viaţa renunţând la orele fixe
dacă ţii la prieteni
îţi prelungeşti viaţa cu o strângere de mână
şi o vorbă spusă din suflet
dacă ai speranţă îţi prelungeşti viaţa cu o posibilitate
dacă eşti conştient că totul este posibil
îţi prelungeşti viaţa cu o alegere bună
dacă eşti credincios îţi prelungeşti viaţa
cu un crez şi o rugăciune
dacă ai căzut îţi prelungeşti viaţa
ridicându-te din nou
dacă te loveşti de un zid
îţi prelungeşti viaţa imaginîndu-ţi o uşă
imaginându-ţi un zbor
dacă iubeşti îţi prelungeşti viaţa
cu o altă viaţă
dacă eşti poet îţi prelungeşti viaţa
cu fiecare cuvânt
dacă şi niciodată dacă...

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (23 decembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soare îl orbeşti...

Chear de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vede ochii mei unde eşti.
Că la geam perdeaua-i deasă
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta.
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Chear faţa ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu eşti mandru, iar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti.
Viaţa e frumoasă, aici pe pământ
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi.
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta...

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa aduce nori negri

După o viaţă în doi,
ameţitoare,
după trăirea unor emoţii
copleşitoare
din cauza lor,
te îmbolnăveşti,
ajungi ca sufletul
să ţi-l otrăveşti.
Viaţa aduce nori negri,
pe un cer senin,
muşcă din inima ta,
cu colţi de rechin.
De fapt,
eu aveam
o vagă bănuială
care mi-a spulberat
orice îndoială.
Atunci cred că sufletul l-ai rătăcit...
şi aş vrea să-mi dai de veste,
dacă l-ai găsit.
Ca suferinţa şi durerea mea
să spele îndoiala.
Mai ştii cum îţi spuneam
când totul era senin?
Eşti cerul meu cu gust divin,
eşti ca o comoară
ascunsă de mine în cămară.
Acum suntem aici
doar pentru a împărtăşi
vremurile bune şi rele
ce nu contează la avere.

poezie de Eugenia Calancea (14 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi face pentru sufletul tău...

Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
şi pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiţă
şi voi trăi pentru tine în viaţa unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
aşa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculţi valurile mării...

poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea...

dacă ar fi să fie
aş construi lumea frumoasă
ca un trup de femeie
dacă ar fi să pot
cu lumina ochilor ei
aş face far să ne lumineze căile vieţii
dacă mi-ar sta în putinţă
aş pune zâmbetul ei de mamă fericită
în calea nopţilor pe drumul călătorilor
să le fie alinare de dor şi mângâiere
dacă puterile mi-ar fi atât de mari
aş face ca cel ce urăşte, ura lui să fie
ca iubirea pură a unei femei

şi dacă aş relua lumea de la începuturile ei
aş da ploaie, soare, iarnă, primăvară, vară şi toamnă
pentru ca să fie ca-n sufletul ei
dacă ar fi să fie, sărutul şi buzele ei le-aş pune
poartă cerului în răsărituri şi-n apusuri
să le simţim în dimineţi şi-n seri târzii

dacă Dumnezeu mi-ar dărui acea putere
aş face toate casele să fie ca-n inima unei femei
iar în ele să cânte fericirea legănată de braţele ei.
dacă aş putea...

poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o speranţă

Timpul a trecut, lăsând în urmă,
Doar o speranţă, ce uşor se stinge...
Nu va rămâne, decât o mică umbră,
A dulce-i fetiţe, ce-n genunchi ea plânge.
Ochii umeziţi i se-nchid în uitare,
Glasu-i piere în negura nopţii,
Gândul la tine şi acum o doare,
Plimbându-se singură în voia morţii...
Toate mă dor, de atâta aşteptat
În gândul meu sinistru şi rece,
Cu natura dezlănţuită, aş fi luptat,
Dacă-aş fi ştiut că totul va trece.
Şi-n urmă nu va rămâne decât surâsul tău,
Cald şi-mbietor ca şi prima dată,
De la rădăcină aş fi rupt ce-i rău,
Dacă inima ta, n-ar fi fost mutată.

poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

Ochii mei azi sunt senini
Au în ei privire blândă.
Cred şi văd iar în minuni
Şi sunt plini de voie bună.

Ochii mei au plâns destul
Lacrimi multe au vărsat.
Din iubire neîmplinită
Şi de dor ei au oftat.

Ochii au crezut unul în altul
Şi am ales să fim noi doi.
Să ne unim inimile noastre
Să bată pentru amândoi.

poezie de Eugenia Calancea (12 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de gândire

Chiar acum îmi dau seama
că acel timp nu mai are timp,
deci nu mai există şi atunci,
tu eşti acum în interiorul meu,
cu o sete infinită,
dar plin de pace şi linişte.

Aş vrea să dureze o eternitate,
dar o clipă de fantezie
mi se deschide-n minte,
dar tot nimic nu apare
că el tot dispare,
zâmbetul ce e pentru mine
pasager luminos
în această viaţă necunoscută.

poezie de Eugenia Calancea (29 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

dă-mi noaptea, dă-mi buzele fierbinţi
să sorb aroma pură a unui gând până la fund
dă-mi ochii tăi adânci ca marea
să mă scufund în adâncimi de dor
dă-mi trupul tău de heruvim
să-mi fie alinare şi suspin
în zilele ce curg, ce vin
eşti roza inimii curate, făclie pură în noapte
femeie, rai şi mântuire
dă-mi surâsul tău şi clipele senine
dă-mi sărutarea ta înfiorată de amor
amor sălbatic şi de dor
dă-mi clipa, dă-mi visarea
dă-mi vraja clarului de lună
dă-mi cântul tău pe ţărmul unui vis
dă-mi drumul către tine
şi fiecare pas, e pas spre nemurire
dă-mi ceasul, dă-mi durerea
dă-mi slova gândurilor tale
dă-mi inima să-mi dea de ştire
dă-mi gândurile şi şoapta fericirii
femeie, înger, demon şi destin
în noapte, printre clipe de iubire

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!