În fiecare zi... (După poezia "În fiecare zi..." de Romulus Vulpescu)

În fiecare zi suntem minţiţi
De cei apropiaţi şi de vecini
Şi chiar de suntem foarte des păţiţi,
Uităm şi gestul, şi-ale lui pricini.
Ne amăgeşte soaţa, când şi când,
Şi suferim, dar îi permitem încă;
Ne reculegem apoi, meditând,
Precum yoghinii, în tăcere-adâncă.

Ne răsucim în aşternutul rece,
Înfriguraţi de-atâta aşteptare,
Silabisind, atunci când timpul trece,
O mantră nouă, pentru remontare.

Ne pomenim, apoi, turbaţi de chin,
Că gardul la vecina ‒ parcă nu-i! ‒
Înfierbântaţi, dăm peste alt vecin
Şi de-o nevastă, care nu-i a lui!

În fiecare zi, noi aşteptăm,
Să fim iubiţi şi ne disperă zvâcul,
Iar pân' ne trece, lesne, acceptăm,
Că viaţa-n doi prezumă amantlâcul.

parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Romulus Vulpescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot fără ea (Ducu Bertzi - ,,M-am îndrăgostit numai de ea")

"Eu care voiam într-una alt şi alt decor",
Când iubita mă înşală, nu îmi e uşor,
Mă mai vait ‒ mărturisesc! ‒ de-mi vine ca să mor
Şi apoi, ca să rezist, o iert şi... fac amor.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă din toate

Chiar şi nunta ‒ ia aminte! ‒
Are-nvăţături în lumea mea...
Când mireasa-i prea fierbinte,
Mirele îngheaţă lângă ea!

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece. Chiar şi atunci când pare imposibil. Chiar şi atunci când fiecare bătaie a ceasului doare la fel ca şi pulsul sângelui sub o vânătaie. Trece neregulat cu rătăciri ciudate şi pauze tărăgănate, dar trece. Chiar şi pentru mine.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de marya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii care uităm

Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înţelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Şi mă întreb de ce contăm,
Când ai putea şi fără noi?
De ce accepţi să existăm,
Acum şi-n ziua de apoi?

De ce ne ierţi şi ne ajuţi,
Chiar şi atunci când nu putem?
Ştiu bine Doamne, suntem mulţi,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuşi încă ne mai ţii
În braţe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O ştim prea bine... dar uităm

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surdul n-aude, dar le potriveşte

‒ Bună ziua, bade Ioane!
‒ Mâine plec la Herculane.
‒ Câţi ani ai, ai multişori?
‒ Da, mă scol devreme,-n zori.

‒ Mai creşti multe animale?
‒ Am dureri cumplite-n şale.
‒ Spune, ţuica îţi mai place?
‒ Junghiurile nu-mi dau pace.

‒ Ce mai face baba Leana?
‒ Aş bea vin cu damigeana.
‒ Te mai duci la fete-n sat?
‒ De tutun eu m-am lăsat.

‒ Moşule, mata eşti surd?
‒ Sunt bătrân, deci nu mai zburd.
‒ Mai ţii pasul după plug?
‒ Iacă-acuma fac un jug.

‒ N-o duci bine, cum aud.
‒ Nu, nepoate, e de dud.
‒ Moşule,-ţi baţi joc de mine?
‒ De, nepoate, cât o ţine!...

poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezist!

Se plimbă ciuma nouă peste ţară
noi, toţi, în lupta asta, împreună,
avem umor şi viaţa ni-i sprinţară,
ne întărim, văzând şi-o parte bună.
Mărturisind, prin lacrimi de speranţă,
c-o să uităm curând de izolare,
nu pot să nu afirm, cu siguranţă,
că are-o parte bună, prin urmare...

Tot timpul petrecut, de-o vreme-n casă,
mi-a dat răgaz să-mi văd iubitul drag,
în fiecare zi, la prânz, la masă,
e punctual şi nu-l aştept în prag!
Îţi mulţumim, trăim o viaţă nouă,
surprinzătoare chiar şi pentru el,
fi'ndcă-a aflat...,, că-n suflet nu-mi mai plouă",
atunci când mă jigneşte în vreun fel.

Ne-ai învăţat ce-nseamnă fericirea,
uitasem, mai demult, s-o mai simţim,
aveam depresii, consumând iubirea,
mi-nchipuiam că nu ne potrivim!
Din cauze ‒ total necunoscute! ‒
noi am ajuns cândva la psiholog,
că-n cuplu, el se încurca... la tute,
iar eu... îl altoiam după-un prolog.

Ne-ai învăţat ce-nseamnă toleranţa,
că soacrei, în căminul conjugal,
de-o vreme-i,, toacă şi mai tare clanţa",
însă,, Rezist!", că-i jale în spital!
Mă tot feresc să intru în dispute
şi cred că-ncet, încet, am progresat,
chiar ieri i-am spus... şi vrute, şi nevrute,
dar am dormit azi noapte... pe sub pat!

M-ai învăţat să fac şi pâine-n casă,
- nu am avut curajul să mai ies! -
am stat cuminte, cum au spus ‒... acasă!‒
şi frământatul m-a scăpat de stres.
Mănânc mai sănătos, de când se ştie
că tu tot bântui lumea şi ucizi,
mă rog şi mă feresc de pandemie,
când văd decizii luate de... candizi.

M-ai învăţat ce-nseamnă prietenia,
că nu mă sună nimeneni, niciodată,
chiar dacă-n casă răsuna chindia,
când eu eram o tipă căutată.
Mai sun doar eu, pe câte-o cunoştinţă,
sfioasă, ca să nu o deranjez
şi-n viitor voi şti şi am ştiinţă
pe cine, totuşi, pot să mai contez.

La ce se-ntâmplă peste tot în lume,
am marea mea dorinţă arzătoare:
(iar vorbele acestea nu sunt glume!)
Să piei, Satană, fără de picioare!
Cât bine ai făcut, se vede dară,
însă românul nostru-i optimist,
în gând mă culc cu ştirile din ţară,
iar, dimineaţa, când mă scol, REZIST!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există soluţii pentru a menţine trează tradiţia

Un obicei uitat ‒ deci nu modern! ‒
E şezătoarea ce-o aveam odată
Şi, ca să fie azi revigorată,
Se ţine à la longue... chiar la guvern.

epigramă de Mirela Grigore din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surda n-aude, dar le potriveşte

‒ Bună ziua, babă Leană!
‒ Ia, mănânc un pic de slană.
‒ Mătuşico, bre, eşti surdă?
‒ Nu doar slană, ci şi urdă.

‒ Câţi ani ai, cât ai etatea?
‒ O duc greu cu sănătatea.
‒ Ai trecut de nouăzeci?
‒ Mi-am făcut şi loc de veci.

‒ Te-ai grijit, te-ai spovedit?
‒ Mă dor şalele cumplit.
‒ Mergi la doctor, iei pastile?
‒ Cât vrea Domnul să-mi dea zile.

‒ Mai ai vin în damigeană?
‒ Îi fac moşului pomană.
‒ Babă Leano,-ţi place ţuica?
‒ Să trăieşti, mânca-te-ar muica!

‒ Păsări ai, niscai găini?
‒ Am vecinii buni, blajini.
‒ Te-ntreb iar, mata eşti surdă?
‒ Am şi-o ciorbă de leurdă.

‒ Ţii mâncarea-n frigider?
‒ Cu oţet şi cu piper.
‒ Babo, îţi baţi joc de mine?
‒ De, nepoate, cât o ţine!...

poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Meditând la ce-i durabil,
Mă cuprinde, vai, tristeţea:
Timpul trece implacabil,
Iar cu el ‒ şi tinereţea!

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de copil

Sunt o fetiţă veselă, frumoasă
Ai mei părinţi sunt medici renumiţi
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în braţe foarte fericiţi.
Deşi sunt obosiţi, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun şi o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.

De ce-am decis să fiu tot doctoriţă?
‒ dorinţa asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriţă,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinţii mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.

La început nu am ştiut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,
Vorbim la telefon, iar ei mă-ndeamnă,
Să-ascult de buni şi să stau la masă!
Am înţeles şi-am fost mereu cuminte,
Iar mami s-a întors şi stă cu mine,
Dar o-ntrebare mă frământă-n minte:
Pe tati la serviciu ce-l reţine?

Eu cred că tati are mult de furcă,
La ştiri vorbesc mereu de-o pandemie...
E complicat şi joaca mi-o încurcă,
Dar înţeleg şi asta... Să se ştie!
Mi-e foarte dor şi-l port cu mine-n gânduri,
Mă rog la Domnul şi-o să fie bine,
Iar dacă voi citiţi aceste rânduri,
Rugaţi-vă cu toţii lângă mine!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S

,, Vacanţa" la copii se prelungeşte,
dar niciun bai, copilul e în formă,
profesorul întruna pridideşte
să fie,, cool!" şi este... pe platformă.
S-au indicat noi link-uri de-nvăţare,
iar digitalizarea-i chiar o şansă,
ce-n vremurile noastre milenare
a dus pe toţi părinţii într-o transă.

Blindaţi cu internet şi telefoane,
calculatoare ultraperformante,
se miră când copilul are toane,
şi, răzvrătit, răspunde cu siflante.
De-o vreme, intră-n seară cu-o-ncruntare,
când mama lui priveşte lung... la ştiri,
Mai are doar un link de învăţare
şi-i foarte obosit... De ce te miri?!

Tăticul lui priveşte-o imprimantă,
că tonerul mai are doar puţin,
şi-i chiar o circumstanţă agravantă,
că de-ncărcat, n-ai unde şi-i un chin.
S-au tras de-o săptămână mii de pagini,
s-au rezolvat probleme dificile,
s-au scris şi scheme multe pe imagini
şi propoziţii simple, dar utile.

E în extaz întreg învăţământul,
sunt,, n" oferte-on-line, pe internet,
Dar ce te faci ‒ să te ferească sfântul! ‒
când n-ai un telefon şi-acest,, pachet"?
Alternative sunt rapid găsite,
că n-om fi noi cu minţile-ncuiate,
un post naţional, acum, transmite,
pe ani de studii, lecţii variate.

Suntem naivi şi mă apucă hazul,
şi intru-ncet la ăşti copii în casă...
Nu caut telefonul, nu e cazul,
dar văd un colţ de pâine pe o masă!
,, Opriţi-vă!", ne spune-o conştiinţă,
Dar învăţarea asta e în top
Şi dăm,, ignor!", rapid, la trebuinţă,
făcând iar prin materie galop.

Ce văd şi ce aud acum prin ţară,
e-un S. O. S. şi o necesitate,
când dascălul cu mintea lui sprinţară,
se poate reseta cu-abilitate.
,, Priviţi copilul...!", ne spunea Rousseau,
lăsaţi-l ca să fie doar... copil,
nu-l puneţi să danseze,, bolero"
că n-o să poată... şi nu-i e util!

Lăsaţi copiii ca să simtă viaţa
Şi învăţaţi-i, azi, ce-i omenia,
Nu-i mai legaţi, priviţi-le doar faţa,
că au uitat demult ce-i veselia!
Clădiţi-le pe umeri caractere,
nu le mai ţineţi mintea ocupată,
mai daţi,, ignor!" şi pe la ministere,
căci au urechi, da'-n ele... au doar vată!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SOMONUL (somon de Atlantic ‒ Salmo salar; somon de Pacific ‒ Oncorhynchus keta; somon regal ‒ O. tshawytscha; somon roşu ‒ O. nerka; somon roz ‒ O. gorbuscha; somon alb ‒ Stenodus leucichthys; somon nelma ‒ S. nelma)

De ocean, de lac, de mare,
Sau de apă curgătoare,
De Atlantic sau Pacific,
Este scump, dar e magnific.

E un peşte fără oase,
Cu arome savuroase:
Carnea este minunată,
Roză, albă, delicată,

Moale, fină, delicioasă
Şi-n plus foarte sănătoasă;
Cu-n vin alb ca băutură,
Simţi cum se topeşte-n gură.
.............................................

Dar un lucru mă apasă:
Cei bogaţi îl văd la masă ‒
Mic dejun, la prânz, la cină ‒
Cei săraci ‒ doar în vitrină...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

‒ De ce ai divorţat de nevastă?
‒ Pentru că nu cânta în aceeaşi orchestră cu mine.

George Budoi în Dialoguri amuzante (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deşert de disperare...

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutarile uzate...

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai ştim că dragostea există...

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deşert de disperare.

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, prietenul cel mai bun este soţia mea. Chiar aşa! Ea este cea căreia îi spun absolut orice, aşa cum îi spuneam în copilărie mamei mele. Suntem foarte apropiaţi. Ştie orice necaz de-al meu, indiferent cât de mărunt. Din '74, de când o cunosc, ea e mereu prima care ascultă o compoziţie nouă. Tot ce am compus de atunci, maldăre de piese, de musicaluri, de show-uri de televiziune, i le-am cântat ei. Mai vine câteodată şi strâmbă din nas şi spune că nu-i place. Şi mă enervez şi zic: "Bine! Bine! Gata!", că eu stau şi compun aici şi curg apele pe mine. Dar după o vreme, îmi cam dau seama că de fiecare dată a avut dreptate. Are sensibilitate muzicală, a făcut pian la liceul de muzică, deci nu e străină de arta asta. Şi are şi ureche muzicală.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arde dorul...

Când arde dorul poţi să spui,
Cât ţi-e de greu? Aştepţi,
Dar n-ai cui spune, nimănui
Nu-i pasă. Nu-i pasă tot repeţi.

Timpul trece foarte greu.
Te uiţi la poza din album,
Întrebi, de ce doar eu,
Mai iubesc? Nu sunt nebun?

Cu toate astea, încă speri,
Să fie totul foarte bine,
Că fiinţa care o preferi,
Va fi vreodată lângă tine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui mincinos

Atunci când adevăru-i ‒ arar ‒ rostit de tine,
Roşeşte tot ca racul, fiindcă-i e ruşine
Când vede cum, săracul, în gura ta nebună,
Încet, pe nesimţite, se schimbă în minciună.

epigramă de George Budoi din Adevărul şi minciuna (29 septembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de normalitate (Volumul festivalului)

Sunt omul din popor, la greu rezist
Fără excepţii ‒ c-am trecut prin toate ‒
Şi ca român doresc, dar nu insist,
Să am în ţara mea... normalitate.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!