În fiecare zi... (După poezia "În fiecare zi..." de Romulus Vulpescu)
În fiecare zi suntem mințiți
De cei apropiați și de vecini
Și chiar de suntem foarte des pățiți,
Uităm și gestul, și-ale lui pricini.
Ne amăgește soața, când și când,
Și suferim, dar îi permitem încă;
Ne reculegem apoi, meditând,
Precum yoghinii, în tăcere-adâncă.
Ne răsucim în așternutul rece,
Înfrigurați de-atâta așteptare,
Silabisind, atunci când timpul trece,
O mantră nouă, pentru remontare.
Ne pomenim, apoi, turbați de chin,
Că gardul la vecina ‒ parcă nu-i! ‒
Înfierbântați, dăm peste alt vecin
Și de-o nevastă, care nu-i a lui!
În fiecare zi, noi așteptăm,
Să fim iubiți și ne disperă zvâcul,
Iar pân' ne trece, lesne, acceptăm,
Că viața-n doi prezumă amantlâcul.
parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Romulus Vulpescu
Adăugat de Mirela Grigore

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.