Un zâmbet

Aş vrea să aduc zâmbetul
la cei care nu ştiu să zâmbească.
În viaţă cei mai buni oameni
sunt cei care îţi dau un zâmbet.
Am citit zâmbetul tipărit pe faţa ta,
apoi un foc brusc ţi-a invadat faţa,
colorând inima şi întunecând durerea.
Zâmbetul ăla ţi-a dat lumină inimii,
cu momente de viaţă frumoase
care reaapar deodată în memorie
şi cu cât împrăştii mai multă lumină,
cu atât mai multă frumuseţe găseşti în lucrurile mici...
Dar întotdeauna să-ţi aminteşti
să zâmbeşti aşa în fiecare zi.

poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima dragoste

Un foc brusc
i-a invadat faţa,
ce colorează o inimă
întunecată de durere.
Apoi am citit zâmbetul,
tipărit pe faţă, care
avea o culoare aprinsă.
Ea nu ştia nimic despre dragoste.
S-a aprins o lumină,
strălucitoare pe faţa ei, iar
în privirea ei, era dragostea...
El i-a citit inima...
A vrut doar un zâmbet
înapoi de la fată,
Zâmbetul ei i-a dat speranţă
Iar privirea lui a fost mirată,
de lumina inimii ei
care s-a îndrăgostit.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti asta

Găseşte-mă când n-o să mă auzi.
Găseşte-mă când eşti trist.
Împărtăşeşte fericirea,
aprecieză gesturile mele mici,
dar întotdeauna să-ţi aminteşti asta,
în fiecare zi, în fiecare moment.
Atâta timp cât nu va fi zâmbetul meu...
dar eu cu gândul voi fi acolo...
Timpul se va gândi la tine,
dar mai frumos e să trăieşti iubire,
în fiecare zi ca în prima zi.

poezie de Eugenia Calancea (15 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări
ştiu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a şoptit
întoarce-te în lumină şi
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
şi vei fi tu însuţi

aşa e

când răsare soarele
în oraşul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul

Când te doare rău ceva,
Este bine să zâmbeşti.
Zâmbetul e un balsam,
Durerea o potoleşti.

poezie de Dumitru Delcă (19 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii un om minunat...

Vrei o casă grozavă?
Nu te aştepta să te ajute cineva.
Sunt atâţea oameni în jur,
Dar nu vei avea de la nimeni,
Ajutor, sau o mângâiere,
Toată lumea e pentru ea,
Apoi apare şi invidia.
Ce-ţi trebuie ajutor,
Tu nu eşti în stare?
Ai diplome, ai înţelepciune,
Dar ai nevoie şi de bani,
Banii vin încet cu muncă multă,
Cu sănătate, fericire şi frumuseţe.
Există frumuseţea sufletului,
A sufletului bun şi milostiv.
Dacă simţi durere, eşti în viaţă,
Dar poţi să simţi şi durerea altora,
Eşti om, nu fi nepăsător,
Ajută şi vei avea de toate în viaţă.

poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău

te văd zâmbind...
zâmbetul tău
îmi este răsărit şi apus
o vrajă
în care sunt prins
fără să vreau
gândurile se opresc in loc
doar ochii mei
sorb cu nesaţ
zâmbetul tău
o floare
roşu aprins
şăgalnic... timid...
ascunde o taină
de nepătruns
cine eşti tu?
vorbeşte...
zâmbetul tău
cu aromă
de fructe coapte
lasă-mă să-l sărut
odată... de multe ori
până îmi va răspunde.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei lacrimi

E greu să vezi durerea şi lacrimi arzând,
Să-ţi fie milă şi s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculţi în linişte apa din izvor,
Să miroşi o floare, să vezi un cocor,
Să te aşezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viaţa câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ţi treacă
Durerea să te părăsească,
Să poţi merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ţi pleci capul în faţa nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îţi va da mai mult în viaţă,
Tu meriţi un zâmbet nu lacrimi pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lacrimi în ochi...

Uneori aş vrea
să mă descarc
de toate gândurile
negative,
să spun cuiva
tot ce simt,
dar mi-e frică
că nimeni
nu va înţelege
durerea mea,
viaţa mea.
Sunt oameni care
te fac să plângi
şi oameni care
te fac să râzi.
Este nevoie de cineva
cu adevărat special
care te face să zâmbeşti
cu lacrimi în ochi...

poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea ca o lumină

Fiecare dintre noi
are o poezie în inimă,
închide-ţi ochii
şi la fiecare bătaie de inimă
există un gând,
o emoţie, o amintire,
o lacrimă care se duce în jos pe faţă.
Mi-ar plăcea să-mi îmbrăţişez
timpul care a trecut,
apoi să zâmbesc
şi să rămân cu inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzeşte
şi inima ta ce mă iubeşte.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
şi ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Şi te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbind a primăvară

zâmbetul ei e primăvară în inima celui îndrăgostit

zâmbetul iubirii e larg şi te prinde

te coase cu aţe uşoare voalate subţiri şi tari

te strânge, nu poţi dovedi nimic sub cer

“simplă şi pură” constrângere, care te înlocuieşte pe tine însăţi cu tine, un necunoscut

te atrage în vedenii şi gesturi aplecate, nesigure,

picurate colorat cu un pic de noroc
până se umple paharul şi apoi îl sorbi îndesat

poezie de Ana Eugenia Păcurar
Adăugat de Petronia Dajna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Au fost multe clipe frumoase
Şi cred că nu vor mai fi, ştiu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.

Aş da tot, cât aş putea
Să vină din nou timpul, ştiu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.

Speranţa mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Şi sunt acum cu tine.

Vreau să fiu bine dacă îţi dai seama
Şi vreau să ne fie bine,
Că uneori greşesc, tu iartă
Şi fii mereu cu mine.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, în sărbătoare

Azi, în plină sărbătoare,
Toţi trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învăţătoare.
Din suflet îi mulţumesc.

Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

E dulce şi-i minunată!
E cea mai frumoasă fată!
Cu multă dragoste mă-nvaţă
Cum să mă descurc în viaţă.

Mă-nclin adânc în faţa ei,
Şi-i adresez cu mult temei,
Urarea de viaţă lungă,
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viaţă multă sănătate,
Fericire şi noroc în toate!
La mulţi ani, în sărbătoare,
Draga mea învăţătoare!

poezie pentru copii de Dumitru Delcă (30 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau realitate...

Zâmbetul tău frumos şi simplu
m-a fermecat în seară şi noaptea,
când vine cu multă pasiune
alergi cu ale tale bucle de aur,
ce-mi mângâie obrazul
atunci când mă săruţi cu patimă,
de uit noţiunea timpului
şi intru într-o ceaţă densă
de dorinţe şi deziluzii,
trezindu-mă la viaţă
în miez de noapte rece
căutându-ţi cu disperare
buzele fragede şi atingerea ta,
căutând un înger, neştiind
dacă tu eşti vis sau realitate.

poezie de Eugenia Calancea (17 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau realitate...

Zâmbetul tău frumos şi simplu
m-a fermecat în seară şi noaptea,
când vine cu multă pasiune
alergi cu ale tale bucle de aur,
ce-mi mângâie obrazul
atunci când mă săruţi cu patimă,
de uit noţiunea timpului
şi intru într-o ceaţă densă
de dorinţe şi deziluzii,
trezindu-mă la viaţă
în miez de noapte rece
căutându-ţi cu disperare
buzele fragede şi atingerea ta,
căutând un înger, neştiind
dacă tu eşti vis sau realitate.

poezie de Eugenia Calancea (17 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de pe faţa ta mă face să ştiu că ai nevoie de mine, că există în inima ta un adevăr care spune că nu mă vei părăsi niciodată, iar atingerea mâinilor tale îmi mărturiseşte că mă vei prinde ori de câte ori voi cădea.

citat din Alison Krauss
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să pătrund
din nou în tainele primăverii,
aş vrea să iau soarele de mână
să-l mângâi ca să dea mai multă căldură
şi apoi să ne jucăm cu razele lui
pe iarba verde din grădină
culegând flori multicolore.
Aş vrea să alergăm prin văi
şi se ne bălăcim în râurile limpezi,
să curăţăm murdăria din sufletele noastre
care s-a acumulat în noi de atâta vreme.
Aş vrea să ne jucăm noaptea
cu luna şi stelele plimbându-ne uşor,
alături de îngeri, la lumina licuricilor,
printre stelele din carul mare în calea lactee.
Aş vrea să ştiu ce e fericirea
alunecând pe pământ în iarba verde,
scăldându-mă în roua dimineţii
şi dansând cu un buchet de flori în braţe.
Aş vrea s-avem aripi imaginare,
să putem zbura odată cu păsările în înaltul cerului
şi s-ascultăm cântecele lor prin livezi.
Aş vrea să fim tot timpul cu zâmbetul pe buze
să uităm de griji, să fim ca o primăvară
plină de muguri şi flori parfumate
şi să aruncăm steagurile singurătăţii,
să fim învăluiţi de îmbrăţişarile noastre.

poezie de Eugenia Calancea (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni atât de răi şi de murdari pe dinăuntru, încât Dumnezeu nu doreşte să le lumineaze niciodată faţa şi expresia chipului. Aceştia nu au niciun Dumnezeu, ei sunt dovada faptului că răul este prezent, încă permanent în lume! Unii însă şi mai periculoşi, au diavoleşte zâmbetul pe buze. Nu deschide uşa sufletului, minţii şi a inimii, celui cu chip întunecat, celui cu limba şi faţa prefăcută. Încearcă să te uiţi dincolo de ochii lui.

Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!