Festivalul "Teodorenii" – Iaşi 6-8 decembrie 2018

Am barba albă, vârsta mă apasă,
Mă lasă rece fetele şi banii,
Sunt obosit şi de nimic nu-mi pasă,
Aş vrea să dorm cu lunile... cu anii...

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

sunt obosit, atât de obosit
în mocirla cotidiană
paşii se afundă în gânduri
gândul mă îneacă
să treacă, să treacă
durerea e crudă, opacă
un zbor pierdut
între triste regrete
strivesc trupul bolnav sub paşii damnaţi
nu-mi pasă, nu-mi pasă
că viaţa asta mă lasă
un foc mai cer şi o ţigară
clipa trece, trece
din ochi curg lacrimi şi sânge
nu ajung să alunge gânduri pribege
despletesc amintiri din cornul de lună
sunt beat în astă lume beată
tăcerile se scurg între ceasuri stricate
în stele suspină clipa
când mai strângeam în braţe o fată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Soarele e obosit
şi eu aş vrea să dorm în ochii tăi,
în pântecul tău,
ca un prunc,
dar mi-e frică de întuneric,
mi-ai spus,
cu capul înclinat pe pernă.
Pântecul meu vrea să-ţi vorbească,
ascultă tainele lunii,
mi-ai spus.
Vreau să dorm pe lună,
dar nu mai e loc pentru tine...
Şi tu ai cules stele de aur
pentru a le lipi pe o foaie albă
cu bandă adezivă.
Mamă, sunt pentru tine,
mi-ai spus.

poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă că nu ştiu unde eşti,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri şi poveşti,
Şi te-oi găsi prin amintiri frumoase.

Nu-mi pasă că tu eşti departe,
Căci eu ca-ntr-un căuş de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deşi ispitele necontenit dau valmă.

Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Şi nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar ştiut.

Sunt obosit de Viaţa ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.

Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârşit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.

Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta dintre inima şi trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai ţin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras şi singurel,
Trist, alungat la colţ ca un căţel.
- De ce-s aşa? - De viaţa ta şucheată.
- Ce-ţi pasă ţie? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi creşte-odată.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, şi ce!
- Păi eşti copil? - Ba! - Mi se pare
Eşti apucat! - şi cum, de gât ai vré?
- Nimic nu ştii! - Ba ştiu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.
- Eşti chiar pierdut! - O să mă opintesc.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Eu am mâhnirea; chinu-i pentru tine.
Dacă erai un biet netot, zevzec,
Te-aş fi iertat, hai, treacă de la mine.
N-ai griji: bun, rău, la tine se petrec,
Ţi-e capul bolovan ori tare sec,
Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă!
Să-nveţi din asta, nu ai trebuinţă?
- De toate oi scăpa, întins pe masă.
- Doamne, ce alinare! - Câtă elocinţă!
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- De unde ăst necaz? - E nenorocul care
Însuşi Saturn mi-l puse în boccea,
Ursita când mi-a scris. - Prostie mare!
Stăpân pe soartă eşti, nu sluga sa,
Cum Solomon în cartea lui scria:
"Stau în a celui înţelept putere,
Şi zodii, şi planete, după vrere"
- Rămân cum sunt, ursita mi-e aleasă.
- Ce spui tu? - Zău, credinţa-mi cere.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Vrei să trăieşti? - Domnul să-mi dea putinţă!
- Îţi trebui... - Ce? - Mustrări de conştiinţă,
Lectură multă. - Ce? - Cărţi de ştiinţă.
Lasă smintiţii! - Oi mai vedea eu, lasă...
- O să ţii minte? - Dacă-mi dau silinţă.
- Nu sta până când dai de suferinţă.
Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit...

Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai ştiu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viaţă chiar.

Am obosit şi-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
şi-aş vrea să rătăcesc în nemurire undeva

C-am obosit…

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene, barba ta albă mătură pământul

Prietene, barba ta albă mătură pământul.
De ce stai mereu în picioare, în aşteptare?
Chiar speri să-l vezi
În una din zilele tale amărâte?
Cu ochii tăi bătrâni,
Chiar speri să vezi
Marşul triumfal al justiţiei?

Nu mai aştepta, prietene!
Du-te cu barba ta albă
Şi cu ochii tăi bătrâni
Pe alte tărâmuri, mai prietenoase.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Mă lasă rece clipa ce te doare.
Să nu crezi că nu-mi pasă.
Dar, uite-mă!
Nu sunt o rază
de soare.

Pesemne că ai înţeles greşit
amăgitoarea mea voinţă
să te scot,
din timp în timp, lumină
prin mugurii chirciţi
sub promoroacă groasă.

De vrei un sprijin,
pot să te îndrept.
Privirea mea tăcută,
uneori adâncă
să-ţi fie reazem, călăuză,
muză.

Iar de te-oi poticni
sau de oi vrea să ştii
să-ntorci un semn de întrebare
spre geana mea,
îţi voi clipi
a sfat.

Hai, ce faci?
N-ai plecat?

poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Alexandra Spanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua fată: Şterge-o, Cap de Piuneză.
Luke: Tu trebuie să-mi spui domnul Cap de Piuneză.
Joan: Ştii ceva? Nu-mi pasă de Dax Hibbing sau de Lynnie Charmichael sau de activitatea mea sociabilă. Nu-mi pasă cine e gay ori ba. Nu pot să-mi petrec timpul făcându-mi griji cu chestiile astea. Am altele pe cap.
Prima fată: Ca de exemplu? Chimia şi şahul?
Joan: Da, astea două. Poate că tipii ăia sunt nişte tocilari, dar ei măcar ştiu pentru ce sunt aici.
Luke (după ce fetele pleacă): M-ai făcut tocilar.
Joan: Era o metaforă.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ţii în cavou, bine

Iederă cu şoapte de bici
Viaţă, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..

Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i şi incântă
Când culoare li se zvântă

De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Şi de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.

Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau şi apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!

Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănţuit alai
In care-ţi sunt cornorat nai.

Şi de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.

Şi-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viaţă ţie
C-un nume înscris pe o hârtie!

Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriţă
De lanţul din a ta fustiţă,
C-aşa e dacul născut să fie

Fără teamă de zei de tine
Şi după moartea care vine..
Tu să te ţii în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

5

Adio, lumi! Nu-mi pasă, rău şi bine,
Din cer, pot să şi cadă lângă mine!
Am măturat cu barba pragul crâşmei,
De-acum, captiv, beţia-n somn mă ţine.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă dacă sunt frumoasă; nu-mi pasă ce este pe dinafară. Nu este vorba de exterior.

citat din Donna Summer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port toţi anii mei cu greu

Îmi port toţi anii mei cu greu,
Cei mai multi stau ingrămădiţi in supa burţii, bolborosind
Cei mai noi ani mă inghiontesc în spate
Să-şi facă loc în trupul meu....
Vor să urce la tămplă,
Unde sunt anii copilăriei, naivi şi prostuţi
Dar fericiţi, peste măsură de fericiţi.

Zilnic stau în maşina mea ca intr-o placentă
Acolo e cald, e plăcut.
Tolănit la volan ca un foetus,
Nu-mi mai pasă de nimic....
Uneori am impresia că sunt intr-un cărucior cu volan
Împins de un înger cu zâmbet diafan şi bun
Şi atunci îmi face plăcere să claxonez.
Lumea intoarce nervoasă capul,
Iar eu le zâmbesc ca un spiriduş pus pe şotii.

La locul de muncă e liniştit şi curat,
Am în sertar mici zâmbete pe care le împart cu colegii.
Aici nu ne mai jucăm ca cei mici, ne jucăm ca cei mari:
Mi se deşartă bucăţi de iluzii mai mari sau mai mici,
Iar eu le ajustez, le netezesc şi le indosariez
După anii in care le-am trăit.

Seara, mă întind pe orizontul din dormitor
Şi îmi aştern peste trupul obosit un somn liniştit
Visând crâmpeie din viaţa de dincolo de timp
Din care mă trezesc buimac în fiecare dimineaţă
În viaţa cu timp, cu mirosuri, cu dureri şi cu ceaţă.

poezie de David Daniel Adam (24 septembrie 2019)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenzorului meu

Se teme Dabija de versu-mi haios,
Se teme Dabija de râul spumos
Ce curge-n cuvintele mele.
Se teme Dabija de un dur adevăr,
Se teme de-o mică steluţă din cer
Ce-i arde retina sub gene.

Nu-mi pasă, Dabija, de "Nu" - ăst al tău,
Nu-mi pasă defel de refuzul să-mi publici scrisoarea-eseu,
Nu-mi pasă defel de cenzură.
Sunt "copilul teribil" al neamului meu
Şi când am inspiraţie râd că mi-e greu
Bâlbâindu-mi cuvântul în gură.

Eh!... Dabija, Dabija, cândva se va scri
Când va vrea Dumnezeu şi noi nu vom mai fi,
Se va scri fără pic de cenzură
Dabija, Dabija, vestitul poet
Trăit într-un secol de hoţi hrăpăreţi
Cenzura nepoeţilor gură...

poezie de Iurie Osoianu (26 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsetul mamei

Afară plouă şi e frig,
Durerea mă apasă,
Demult prin sat eu n-am mai fost,
Soarta nu mă lasă.

Ochii mei din nou îi şterg,
Pe perina cea udă,
Sunt singură şi tot aştept,
Copiii ca să-mi vină.

Adorm plângând şi îi visez
Că au venit acasă,
Dar lacrimile m-au trezit,
Durerea mă apasă.

Cu greu mă-mbrac şi ies în prag,
Afară-i tot mai rece,
Luminile se sting prin sat,
Dorul, nu mai trece.

poezie de Stelian Daniel (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş uita

Vreau să te uit şi să mă uit
Aş vrea să dorm fără să ştiu
Aş vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit

Aş vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând

Să dorm aş vrea şi să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ţi spun ceva în somn

Să pot să-ţi spun ceva verbal
Să pot să-ţi dau un câmp de flori
Albastre, roşii, mii culori
Dar să nu-ţi par a fi banal

Vreau să te uit şi să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai ştiu cât de profund
Îmi eşti în gândul chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă sicriu plâng fostele sale iubiri – îl lasă rece.

aforism de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Ce linişte am, fără tine!
Tăcerea din jur mă apasă.
Iar inima zice: nu-mi pasă.
Şi totuşi.... ceva nu e bine.

Mă simt ca bolnavă. Şi tristă,
Lipseşte dorinta de-a face.
Un trup fără vlagă, ce zace.
Dar nu vreau să ştiu iar de tine.

Secat-a izvorul din mine, cu dor.
Ai fost, nu mai eşti. Doar trecut.
Frumos am crezut că va fi. A durut.
De-acum nu-mi mai pasă, eu zbor

Spre zări mai senine, cu dragoste lină,
Cu cald şi cu pace în suflet şi-n gând.
Va fi ca şi cum n-am ştiut de tine nicicând
Rămâi sănătos. O stea, tu, vei fi, în lumină.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea vieţii

Vechi conflictu-i la sărmani
Între ani şi între bani:
Când sunt anii, nu sunt banii;
Când sunt banii, nu sunt anii!

epigramă de Grigore Puică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!