Îmi port toţi anii mei cu greu

Îmi port toţi anii mei cu greu,
Cei mai multi stau ingrămădiţi in supa burţii, bolborosind
Cei mai noi ani mă inghiontesc în spate
Să-şi facă loc în trupul meu....
Vor să urce la tămplă,
Unde sunt anii copilăriei, naivi şi prostuţi
Dar fericiţi, peste măsură de fericiţi.

Zilnic stau în maşina mea ca intr-o placentă
Acolo e cald, e plăcut.
Tolănit la volan ca un foetus,
Nu-mi mai pasă de nimic....
Uneori am impresia că sunt intr-un cărucior cu volan
Împins de un înger cu zâmbet diafan şi bun
Şi atunci îmi face plăcere să claxonez.
Lumea intoarce nervoasă capul,
Iar eu le zâmbesc ca un spiriduş pus pe şotii.

La locul de muncă e liniştit şi curat,
Am în sertar mici zâmbete pe care le împart cu colegii.
Aici nu ne mai jucăm ca cei mici, ne jucăm ca cei mari:
Mi se deşartă bucăţi de iluzii mai mari sau mai mici,
Iar eu le ajustez, le netezesc şi le indosariez
După anii in care le-am trăit.

Seara, mă întind pe orizontul din dormitor
Şi îmi aştern peste trupul obosit un somn liniştit
Visând crâmpeie din viaţa de dincolo de timp
Din care mă trezesc buimac în fiecare dimineaţă
În viaţa cu timp, cu mirosuri, cu dureri şi cu ceaţă.

poezie de David Daniel Adam (24 septembrie 2019)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Şi duşi au fost.
Am trecut şi noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Şi locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri şi praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieţii,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Şi omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvăşit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu ştiu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereţii,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieţii,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am şi uitat, Ce înseamnă noţiunea timp,
Nu mai ştim să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simţim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieţii,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca şi
Corăbiile pe mare
Îşi urmează calea,
Prin viaţă-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare aşa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt şi văd.
Trecut-au anii,
Viaţa s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-şi amintească,
Momentele nefaste.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă nani!

Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...

Aş vrea să stau cu tine
Zile şi nopţi senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...

Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...

De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Şi-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu ştiu că trebuie să fie fericiţi; şi sunt.

Maturii ştiu că trebuie să fie fericiţi; şi nu sunt.

Cum se explică asta?
Copiii nu idealizează viaţa, ci o trăiesc emotiv în fiecare clipă, aşa cum este ea. Maturii îşi creează idealuri, pe care nu le pot atinge, şi suferă, oricât ar avea.

Noi, cei mari, avem ce învăţa de la cei mici...

Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri suntem noi!

Peste noi, nesfârşite talazuri,
Anii vin, anii trec şi se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri şi necazuri -
Unii râd şi petrec, alţii dau sevei ploi.

Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viaţa mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!

Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!

Viaţa mea e-un semn de-ntrebare?!
Viaţa mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Flacăra" (20 iunie 1984)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicia perfectă nu există. Şi aici nu mă refer la definiţie, ci la starea de fapt: nimeni nu are căsnicia perfectă. Întotdeauna vor există nemulţumiri, certuri, frustrări. Nemulţumiri mici sau mari, certuri mici sau mari, frustrări mici sau mari. Şi dimensiunea ăstora depinde de tine şi de perechea ta. Cât timp imperfecţiunile sunt mai mici şi mai puţine decât cele bune eşti pe plus, vezi-ţi de treabă ta şi îngrijeşte-ţi familia.

citat din Cabral Ibacka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turlă cu vin

Primul eu am luat piatra
El mă îndemna să iau una şi mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Şi avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Şi noi pietre mari tot mai mari şi mai mari
Şi-am obosit
Şi-a obosit
Şi ne scuipa
cu scuipatul nostru
Şi noi ziceam
"Ce viaţă!"
Şi ea zicea
", Ce moarte!"
Aşa am băut o turlă cu vin...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a înţelege limpede irealitatea spaţiului (corporalităţii) şi timpului (mişcării), faptul că şi una şi alta sunt numai limitări alea gândirii noastre, trebuie să concep şi ca trupul meu în spaţiu, precum şi mişcarea mea în timp sunt în egala măsura infinit mici în comparaţie cu marele infinit (pe care nu pot să nu-l accept) şi infinit mari în comparaţie cu cele mici la care trebuie neapărat să cugetăm.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele este alcătuit din mici bucăţi de pământ şi piatră. Oceanul este compus din picături de apă. La fel, viaţa constă dintr-o nesfârşită serie de mici detalii, acţiuni, cuvinte şi gânduri. Iar consecinţele, bune sau rele, ale acestor mici amănunte sunt cât se poate de mari.

citat din Swami Sivananda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă
Se ascund în mintea ta, ca nişte stele
După nori; uneori revin şi te salută
(Sau chiar tu dai peste ele).

Prin multe uşi joase şi înguste,
Al căror ghem numai tu poţi să-l deşiri,
Dau năvală-n gândurile tale –
Noi le-am dat un nume, Amintiri.

Dar unele, mai gură cască,
Se pierd pe drum ca anii cheltuiţi,
Iar cheile cu timpul ruginesc,
Mai simplu spus – tu uiţi.

Altele rămân cu tine-ntotdeauna,
Felinare credincioase la fereşti,
Cheile lor strălucesc, mereu noi,
Iar astea-s lucrurile pe care le iubeşti.

poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început să–mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi şifonate.
Poate vor ieşi din chenar, dar cu siguranţă îmi vor umple gândurile.
Mari şi năstruşnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu ştiu unde se duc când toate rămân departe, aşa cum sunt, până ziua întâlneşte moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Şi totuşi, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsuri

Îmi păstrez amintirile-aproape şi cât mai mici, discret;
Multe-întrebări mari mi-au rănit mintea, dar încă-accept
Răspunsurile mici să fie temerilor mele parapet.

De lumina zilei ţin tot ce-i abstract departe;
Am avut grijă de lucrurile mici, chiar le-am iubit; las stelelor
Noaptea care ne strânge-acasă şi care ne desparte.

Dar marile răspunsuri nu vor să fie decăzute
Din dreptul de a intra în viaţa mea. Cu îndrăzneală cer,
Vociferând, să fie şi ele ascultate şi crezute.

Chiar şi atunci când răspunsurile mici fac sufletului zid,
Ocrotindu-l, eu mai pot încă-auzi răspunsurile mari, gentil
Sau zgomotos bătând cu-îndărătnicie-n porţi – să le deschid.

Şi toate marile concluzii se-apropie tiptil.

poezie de Edith Sitwell,1887-1964, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor trece anii

Vor trece anii şi cândva vor aşterne
Un colb diafan pe scoarţe-ngălbenite,
Ce vor închide fosta mea vreme,
Fosta mea viaţă în pagini prăfuite.

Acolo am adunat cândva cu sârg
Iubirile, trăirile mele.
Atunci le voi privi şi am să plâng
Vai, am să plâng, căci au trecut şi ele!

Dar că au fost, c-au existat,
Sipetul îmi va arăta -
Sipetul meu cel drag şi fermecat
Ce-mi va spune: "Iată, aici e viaţa ta!"

Şi ca de suflarea unui vânt
Sipetu-mi se va deschide;
Din paginile vechi orice cuvânt
În melancolie sufletu-mi va cuprinde.

Nevăzut, timpul va zbura
Peste ale sipetului foi ce au fost albe
Şi praful vechimii îl va scutura
Peste ele, peste pletele-mi dalbe.

În nopţile târzii de toamnă
Când frunzele arămii se desprind şi mor
Cu nostalgie amintiri or să apară
Şi de anii tinereţii îmi fi-va dor...

Atunci viaţa mea reciti-o-voi pas cu pas
Iar apoi lin eu voi adormi,
Şoptind încet, cu molcom glas -
"Ce păcat... S-au dus... Trecut-au anii..."

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii ce-au trecut

Anii ce au fost nu vor mai fi,
Vremuri duse în trecut regret,
Am îmbătrânit cu mulţi copii,
Viaţa m-a făcut mai înţelept.

Femei frumoase-n vântul verii se ofilesc,
Părinţi ce m-au născut îmbătrânesc,
Copii din mici în mari maturi devin,
Ca sticle de must uitate-n beci se fac în vin.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem

Înghit bucăţi mari de viaţă,
Fară să mestec, fără a digera,
Fericirea vine mâncând.

Lacrimi amestecate cu tăcere, singurătate
Şi bucăţi mici de iubire prin aluatul compact
Se strecoară cu gust însorit de limonadă
Muzica şi efectele sale.

Printre dureri cotidiene.

Îmi amintesc în fiecare zi să număr petele de lumină
şi diferitele mirosuri ale albastrului de Voroneţ.
Îmi amintesc că lumea e făcută din protoni şi neutroni
Lucruri insignifiante ne ţin cu suflare.

Fericire are gust amărui şi printre lucrurile mici
fel ca pe Calea infinită, lactee

Înfulec viaţa fără zahăr şi aditivi.
Fără să presar deasupra cuvinte frumoase sau busuioc

Sărbătorile nu sunt pentru post ci pentru
oferte de iubit neîntemeiate.
Sărbătoresc cu exces de libertate
Sărbătoresc în culori
zilele sunt un dar dureros

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pare un tot uneori greu digerabil şi sunt nopţi în care liniştea ne absoarbe cu totul în spaima delirantă că dincolo de hotarul morţii nu mai e nimic. dar viaţa poate fi ruptă în mici bucăţele şi rostogolită în căuşul palmei, adulmecându-i savoarea, sorbindu-i farmecul după ce s-a amestecat putin cu sângele nostru şi de unde apoi se desprinde lent, dând naştere unei stele care dansează.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile mari de regulă sunt mute, îţi iau toate puterile şi nu mai eşti în stare să spui nimic. Durerile mici sunt cele care se vor auzite. La fel e şi cu inimile mari şi cele mici.

Natalia Popusoi (10 octombrie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşii mici

Cu paşii mici spre visuri mari,
învingem munţii seculari.
Deschidem poartă către cer
şi dezlegăm orice mister.
Dezvăluim mari adevăruri
ce-s ferecate în ceruri.
Desecretizăm contracte
între noi şi Cel ce-împarte.
Şi atunci,
peste noi va coborî
toată pronia cerească.
Dumnezeu va ocroti
viaţa noastră pământească.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sclavi mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!