Seară
Seară,
Un om,
Un bacs de pește congelat
Marea nordului, rece,
Eu, cu un cidru în mînă
Sudoarea rece avictemelor mării,
Tu, cu un trandafir,
Eu într-o mașină bună,
Porumb pe jos împrăștiat,
Tu, creață, caldă,
Eu î-ți arăt un hering,
Tu,
Cît ai băut?
Eu cu o barcă pe o mare de ghiață,
Manînc hering și beau cidru,
Mi-e bine,
Pierzi!
Pierzi!
Î-ți spun, î-ți ordon!
Dar,
Visez, eu bărbatul un mal,
Vodcă, cidru, cidru,
O! Ochii tai,
Eu cu gura spre soare spre lună,
Tu, tu, tu,
Brațele mele cu coatele pe masa de bar,
Ce lumină!
E noiembrie,
Ce lumină e azi
O țigările!
Tu, o doamnă,
Eu, poetul,
Tu nu ști!
Eu văd, î-ți dai seama, văd!
Tu, poți rămîne fără mine o ființă necunoscută,
"Din sure văi de hauos"
"De un dor nemărginit"
Tu,
Eu,
Eu,
Tu,
Am două șuruburi în loc de ochi!
Cum te văd eu acuma?
Nu ști,
Eu poetul,
Tu,
Eu poetul,
Tu?
Ochii mei!
Am baut,
Nu mai sînt lucid, zici,
Eu,
Poetul,
"Te vad de-a doua oara,
Și glasul ți-l ascult,
Și atîta știu,
Că am trăit prea mult"
Tu,
Eu,
Două mașini,
Eu ultra-indivizibil
Poetul
Tu, un nimic,
Atîta carne!
Eu, poetul.....
Chiar trebuie să facem așa ceva?
Eu, poetul......
Pa!
poezie de Ciprian Vaida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poetul
Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.
Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.
Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.
Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.
poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai poetul...
Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.
Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.
Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.
Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.
Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)
În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.
A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,
Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!
Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!
A murit un înger...
poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.Poetul
Poetul
este un ochi al Universului
ce vede dincolo de porțile efemere
ale Timpului;
un fluviu de patimi
ce se revarsă cu putere
în Marea de Vieți
și, răscolindu-i adâncurile,
aduce la lumină
diamantele ascunse ale fanteziei.
El cioplește, în versuri,
vibrașiile sufletului:
le șlefuiește,
le dă un chip
si-l așază pe un soclu,
intr-o carte deschisă.
Poetul are harul Destinului:
nu speră,
nu disperă,
nu se miră...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam: Veniți cu noi!
Poetul: Cu voi? Nu voi călca nicicând pe drumul crimei. Sunt prea bătrân să mint.
Adam: "Căci e înțelepciune a ști să fii și rău"!
Poetul: Străine! Răul sub tine-i calul cel sprinten! "Ademenești lumina, cu îngerii-ți perfizi"! În glasul tău mieros eu simt otrava. "Nu-ți pot iubi minciuna"!
Adam: Tată! "Revarsă-ți harul peste mine-acuma"...
Poetul: Nu pot, străine! (Oftează). Mare păcat că inima nu ți-e la fel de bună, precum memoria...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adam (cu venerație sinceră): Bună ziua, Maestre....
Poetul (surprins): Maestre? Ce vorbe fără rost!
Adam: Vă cunosc opera! Sunteți un mare spirit...
Poetul (trist, reținut): Sunt doar o umbră, care își caută noaptea ei cu lună plină... Dar n-o găsesc. Mă orbește falsa lumină... E prea multă beznă sclipitoare în jur...
Adam (declamă): "Cât negurile vieții putem să le desfidem,
Alt soare să aprindem pe vechile ei căi."
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poetul și marea
Un univers de dor închis într-un pumn de lut însuflețit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuțit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.
Spiritul poetului pânză de corabie pe talazul-destin,
Însuflețită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-și acostează cuvintele la malul mării tărâm de poezie.
Doar ascultând cum brațele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-și coapsele de stâncă.
Cu ochii închiși, aude pescărușii țipând deasupra zării
Și, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.
Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Își mestecă meșteșugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea și pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.
Călcând ușor din cuvânt în cuvânt ca pe o scară spre bolți,
În fața clipei, poetul are-ntotdeauna un as în mânecă depus.
El bate cu metafore la eternitatea înaltei porți
Atunci când refluxul îl trage în larg către apus.
Numai poetul poate schimba lumeasca dimensiune
Scormonindu-i tainele nebănuite cu slove de candele.
Marea are nevoie de luminoasa-i pământeană misiune,
Așa cum noaptea are nevoie-ntotdeauna de stele.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Toți te recită, până și cei străini
Copilele-ți pictează heruvimi
Tu strălucești ca roza-ntre ciulini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ți sunt scrise cu lacrimi și suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și luminezi în lumea noastră de nebuni
poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul este turlă de cetate
Poetul care-i turlă de cetate,
și în cetate își caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
și prin aorta inimii își trece versul.
Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-și zămislește bustul în senin
ci scormonește-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.
Pentru poetul străfulgerat de viață,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.
Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranșee de lumină și infinite scări.
El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei nații,
pe-adresa noastră de fiecare zi.
Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
și pentru toate și pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.
Și ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anticurs despre radioficarea trandafirului
Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poetul este un om
Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Judecătorul (strângându-și hârtiile): Am terminat! E târziu! Să mergem, Aurica!
Aurica: Trebuie să dați cuvântul condamnatului...
Judecătorul: Bine, dar e târziu...
Aurica: Trebuie! Așa cere procedura. Justiția e justiție!
Judecătorul: Bine! Bine! Condamnatul are cuvântul...
Poetul (cu ochii spre cer): Doamne!
Aurica (cu ură): Ești condamnat! Adresează-te poporului, nu lui Dumnezeu!
Judecătorul: Gura! Vorbește condamnatul...
Poetul (mai tare): Mă uit cum cade noaptea, aluzie la moarte...
Eu stau mereu în beznă, lumina mi-e la tine
Cum irosești aiurea, plăcerile divine?
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poetul (cu glas stins): Doamnă! Dar pe mine cine mă apără?
Aurica (autoritară, răsfoind dosarul): Ți-am spus să taci! Tu ești un trădător! Cu toate acestea, te voi apăra... Am această obligație de serviciu! Să nu crezi că mi-e ușor! Ești un gunoi, o cârpă. Un păduche! În loc să scrii despre eroica noastră clasă muncitoare, mâzgălești hârtia cu metrafizică, îngeri și popi. Ba mai vrei să reinstaurezi și monarhia... Te voi apăra, totuși... Justiția e justiție...
Poetul: Cred în imparțialitatea conștiinței...
Aurica: E treaba ta! Crezi în ce vrei! Eu una nu sunt imparțială! Sunt de partea celor mulți...
Poetul: Închis fără de moarte într-un singur vers...
Aurica: Ți-am spus să taci! Te voi apăra! Chiar dacă ești un zero barat.
Poetul: Am vrut să cânt înaltul...
Aurica: Gura! Aici e tribunalul poporului, nu cenaclu...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Multor poeți li s-a întâmplat să se slujească de lapsus sau de alte acte ratate drept mijloc de reprezentare poetică. Prin el însuși, faptul acesta este îndeajuns pentru a dovedi că poetul socotește actul ratat, de exemplu lapsusul, ca nefiind lipsit de sens, cu atât mai mult cu cât el îl produce în mod intenționat. Nimeni nu va admite că poetul a greșit scriind și că a lăsat să subziste greșeala sa, ca un lapsus în gura personajului. Prin lapsus poetul vrea să sublinieze ceva și nu ne este greu să constatăm că el dorește să ne avertizeze asupra persoanei respective, care este distrată, obosită sau amenințată de un acces de migrenă. Dar dacă poetul se folosește de un lapsus cu un sens, firește că noi nu trebuie să-i exagerăm importanța.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Rima ne ajută să deosebim pe poetul adevărat ori chiar de geniu, de poetul mediocru ori chiar falsul poet.
citat din Gh.N. Dragomirescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirea Poeziei
Cu ce să-și scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Și-atât de lunecos e a păși cu dreptul?
Poetul caută cuvântul ce-omenește,
Scrutând înalturi, ce veghează aștrii,
De grai cioplește lacrimile-așchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citește,
Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătușează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Și sufletul nu ar rodi vreun strop...
Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" și "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!
Și chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsuflețească!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Printre mâncăi ce huzuresc sub soare,
Căci nu-i umbrește gândul sau cuvântul,
Poetul e o trestie gânditoare;
Adică e flămând de-l bate vântul.
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul e zugrav
Din ăla cu nărav
Și cu zel fierbinte
Pictează în cuvinte.
madrigal de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cine va jeli poetul?
Dacă ar muri poetul, mă întreb: cine-l va plânge?
Vor veni stoluri de păsări lasând pene pe mormântul
Săpat la apus de soare, de cai negri de pursânge?
Frunze scrise cu poeme, îi vor face- așezământul?
Dacă ar muri poetul, cineva o să-l jelească?
Marea cu-al său val în vuiet va fi oare bocitoarea?
Ielele-n mijloc de codru, cum or să mai danțuiască
Dacă brazii-i vor aprinde la căpătâi lumânarea?
Ploi vor netezi pământul, dar, în seri cu lună plină
Când arcușul de vioară scârțâi-va-n fața crucii,
Stelele or să rasară? S-or mai prinde mână-n mână,
Citind de pe luciul apei, versuri ce le-au scris uitucii...?
Cine va scrie sonetul, dacă ar muri poetul?
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești poetul
cu cartea de lacrimi
care scoate un scâncet
la fiecare pagină citită
ca o formulă de matematică
tu ești poetul care a scos
cartea care-ți crește
un gol în inimă
tu ești poetul care scrie
despre singurătatea iubirilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!