Judecătorul (strângându-și hârtiile): Am terminat! E târziu! Să mergem, Aurica!
Aurica: Trebuie să dați cuvântul condamnatului...
Judecătorul: Bine, dar e târziu...
Aurica: Trebuie! Așa cere procedura. Justiția e justiție!
Judecătorul: Bine! Bine! Condamnatul are cuvântul...
Poetul (cu ochii spre cer): Doamne!
Aurica (cu ură): Ești condamnat! Adresează-te poporului, nu lui Dumnezeu!
Judecătorul: Gura! Vorbește condamnatul...
Poetul (mai tare): Mă uit cum cade noaptea, aluzie la moarte...
Eu stau mereu în beznă, lumina mi-e la tine
Cum irosești aiurea, plăcerile divine?
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.