Dansul umbrelor

Dansaţi voi, umbre, vesele şi vii,
căci nu mai sunteţi gânduri de-altădată,
nici vise ori frânturi sau cioburi, mii,
ci mă-nsoţiţi spre zorii ce se-arată!

Dansaţi, în timp ce vă privesc senin
cum colindaţi pereţii din cabană
în ritmul flăcărilor din cămin
ce, în mişcări de salsa, vă emană!

Priviţi cu bucurie înspre noi
şi-aştept, cu nerăbdare, să îmi spuneţi:
tabloul cel fantastic de sub voi,
puteţi în nemurire să-l transpuneţi?

Pictaţi întâi doar ochii-mi ce lucesc,
cu bucuria dragostei depline,
privind, alături, ceea ce iubesc,
dormind, adânc, alăturea de mine!

Schiţaţi, uşor, un umăr dezgolit
pe care-aştern acum sărutul tandru,
mai zăboviţi pe şoldul arcuit,
şi faceţi, din penel, apoi, meandru!

Dansaţi voi, umbre, vesele şi vii
şi spuneţi: braţul ce o odihneşte
pe cea mai mare dintre avuţii
e vis, e gând, sau cel ce-o ocroteşte?

În zâmbet are bucuria mea!
Pictaţi-i a obrajilor roşeaţă,
dar bucuraţi-vă: nu-i gând, e ea,
şi suntem, de acum, legaţi pe viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XV

Aşteptaţi... e gustos... Se şi duce... s-a rupt.
Puţină muzică doar, un zumzet uşor –:
fete, voi, calde, fete, tăcutelor,
dansaţi aroma-ncercatului fruct.

Dansaţi portocala. Cine-o poate uita,
cum înecându-se-n sine, înverşunat
dulceaţa şi-o-nfruntă. A voastră era.
Din nou, savuroasă, spre voi s-a-nturnat.

Dansaţi portocala. Din voi azvârliţi
mai cald peisajul: matúr să dogoare
în aerul patriei! Învăpăiate

miresme, miresme iscaţi! Înrudiţi
cu pura coajă, şovăitoare,
cu-al fericitei suc, ce-o străbate.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii vesele

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând
înec amarul în spuma din halbă
mai scriu un poem de coşmar uitând.

timpul mă învăluie cu parfum de nalbă
vântul leagănă speranţe cântând
zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

salcâmii s-au gătit cu frumoasă salbă
în livezi toţi merii înfloresc zâmbind
răsar slove vesele pe coala dalbă
fericiri mirene în azur proiectând.

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zâmbetului de sub stele

În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
şi mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aş atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!

Şi nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
şi alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.

Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace şi închide-n el dorinţa -
n-o vrea dezlănţuită, o subjugă.

Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură fiinţa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentinţa.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansaţi?...

Obsesii, cel mai ignorat cuvânt alienat
Sunt o de iubire, dar scrijălesc în lut
Păşesc o de fericire însă nu ştiu simboluri
ale tendinţelor visate de mine nu prin alţii
Respir o senzual şi tremur de spaima
picăturilor de rouă ce-mi cuprind braţele
Nici măcar mie nu-mi pasă de banalitate
Zâmbesc dezinteresat, aici regăsesc întregul
Iubesc o primăvară capricioasă în graţii
când este, când se transformă în iarnă
Încărcată de micisme umanoide
Dar dacă m-am născut între zăpezi
Uitat de oameni
Obsesii
Natura cea simplă
Ceas alinat de mirare
Pun o rană pe sare şi ignor obsesiile
Rămână libidinoşii cu insistenţa, persistenţa
esenţa
Dansaţi în astă seară?

poezie de Roman Regism
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai spuneţi că ne sunaţi înapoi, dacă nu ne mai sunaţi. Nu mai spuneţi că faceţi, dacă nu mai faceţi. Nu mai spuneţi că ne ajutaţi, dacă nu ne mai ajutaţi. Nu mai spuneţi că ieşiţi în oraş, dacă nu mai ieşiţi. Nu mai spuneţi că iubiţi, dacă nu iubiţi. Nu mai spuneţi că vreţi, daca nu vreţi. Nu ne mai puneţi să aşteptăm, dacă nu mai veniţi. Nu mai încercaţi să păreţi, dacă nu puteti fi. Nu mai simulaţi, daca nu sunteţi...

citat din Maria Dimian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restaurare

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
şi-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.

Când l-am pictat, am pus în el iubire
şi l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulţumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.

Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.

Culorile veneau din vechi poeme
şi se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.

E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o faţă urâţită
în timpul ce-a trecut, şi nu oricum.

Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.

Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiţă ca de gel.

Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuşi l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!

Aş vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
şi iată o idee –minunată!-
îl scot din ramă şi-l restaurez.

E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceaţă,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă faţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-va de păsări
care cântă-n zori de zi;
bucuraţi-vă de rouă
şi de jocul de copii!

Bucuraţi-vă de alge,
bucuraţi-vă de nori;
bucuraţi-vă de pace,
şi de şiruri de cocori!

Bucuraţi-va de vise,
bucuraţi-va de stele,
de cireşe, de caise
şi de versurile mele!

Bucuraţi-va cu teii
şi cu floarea de salcâm
bucuraţi-va cu mieii
când umblaţi desculţi prin fân!

Bucuraţi-vă celule
de lumina necreata;
bucuraţi-vă, voi hule
în prapastia semeaţa!

Bucuraţi-va de cântec,
bucuraţi-va de mare;
bucuraţi-va de munte,
bucuraţi-vă de soare!

Bucuraţi-va ca sunteţi
şi ca vine-o dimineaţa;
bucuraţi-vă de zâmbet,
bucuraţi-vă de viaţă!

Bucuraţi-vă!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de flutur

Se-adapă din lacrima nopţii
în zorii ascunşi la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopţii.

Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi îşi poartă norocul.

Priveşte, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
şi-a fost, doar o vreme, iatacul.

Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viaţă,
spre noul din care învaţă
că este o biată insectă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staţi în casă depărtaţi,
Cu Coronavirus nu dansaţi,
Căci vă calcă pe picior
Şi e cam fals în amor.

catren de Valeria Mahok (22 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul stropilor de gând

Mi s-a lipit de ploaie gândul
şi cade-n picuri de culoare
în lumea viselor hoinare
ce îl primeşte, alinându-l.

Mi s-a-mpărţit în curcubeie
cuprinse-n stropi de bucurie,
în a naturii feerie,
c-o altă primăvară zeie.

A fost un gând, acum sunt multe
pierdute-n alte mii şi mii,
ce, prin culori, par să exulte,

căci toate-s calde, toate-s vii
şi-ncearcă ploaia s-o asculte
în ritmul stropilor zglobii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imoralitatea premierului plagiator Victor Ponta şi a stafului PSD-ului faţă de Klaus Iohannis, contracandidatul lui Ponta la alegerile prezidenţiale din 2014, pe care acum câţiva ani ni l-au propus ca prim-ministru (pamflet)

Acum cinci ani îl lăudaţi
Şi toţi, cu toţii îl stimaţi;
Spuneaţi că-i bun de premier
Şi că-i un mare caracter.

Atuncea nu vă deranja
Că este molcom, că gândea,
Iar cu doar ceva luni în urmă
Voi l-aţi dorit ministru-n turmă.

Acuma, voi, fi'nţe haine,
Ne spuneţi fără de ruşine,
Că nu-i bărbat, că nu-i de soi.
El nu e bădăran ca voi

Şi nu o ţine-ntr-un scandal
Ca voi, în scop electoral.
Vă-ntreceţi în mistificare
Şi spuneţi cu neruşinare

Că vinde ţara la străini,
C-o smulge chiar din rădăcini,
C-o rupe-n două, că Ardealul
Îl dă la unguri, criminalul;

Că-i un corupt, cu milioane,
Că face trafic de organe,
Iar printre alte grozăvii,
Mănâncă chiar copii de vii.
.................................

Vă tot ascult şi vă privesc,
Şi mult eu vă compătimesc,
Căci vă pretindeţi democraţi,
Dar sunteţi doar degeneraţi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi albi

Păşesc pe-a vieţii cale în iarna care-ncearcă
s-acopere povestea de paşi lăsaţi în urmă
cu albul din noianul de fulgi ce vin în turmă
să-mi şteargă urma clară, sau chiar să o întoarcă.

Parcurg urcuşul singur, călcând pe stratul moale
ce-acoperă atâtea poveşti din alte visuri
ce au parcurs cărarea şi au lăsat doar scrisuri
citite printre gânduri, în timp ce merg agale.

Întorc, uşor, privirea, sunt multe urme şterse,
sau poate-‘s prea departe, sau unghiul mă înşeală,
căci gânduri mustrătoare mă scot din amorţeală
şi văd imagini clare, mai multe şi diverse.

Sunt chipuri de femeie în gânduri, printre urme,
ce mă îndrumă-n viaţă, ce-mi însoţesc parcursul,
văd chipul mamei mele, şi chiar i-ascult discursul,
mai văd un zâmbet care din dor mai vrea să curme.

Văd chipul Ei, mai apoi, al celei mai iubite,
cea care multe urme alături mi le-aşterne,
privind urcuşul aspru cu-aceleaşi griji materne
şi-mi dă, ca de plecare, săruturi nesfârşite.

Mă-ntorc din nou spre munte, încerc să ţin cărarea,
şi nu mă mai simt singur, nu simt nici oboseala,
las urme apăsate şi uit şi răfuiala
cu iarna, căci în munte e ea acum: chemarea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri înaripate

stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureşe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.

privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.

nopţi de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăştie miresme în eter.

stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul dintre vise

Te simt, iubire,-n somnul dintre vise,
te recunosc în freamătul din noapte
al gândurilor prefăcute-n şoapte
şi-n mângâieri ce nu pot fi descrise.

În primul vis, am cunoscut iubirea,
în gesturi tremurânde şi confuze,
în dansul ce-a-nceput să ne amuze,
şi ne-a adus sărutul, fericirea.

Tu mă veghezi în somnul dintre vise,
eu îl aştept pe-acela ce-o să fie,
în care-aş vrea să stau o veşnicie,

în lumea faptelor demult decise,
a gândurilor calde şi depline,
şi-apoi să mă trezesc din vis... cu tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând nu-i prea târziu

N-am să contest c-ajungi târziu... La mine-n suflet s-a-nnoptat
Şi primitivă de-am să fiu, e pentru că te-am aşteptat.
Definitiv te voi iubi şi-n braţe am să te cuprind,
Acelaşi trup vom deveni şi dragostea am s-o aprind.

Voi fi scânteia de lumină – un vreasc de dragoste cerească.
Noi amândoi am fost de vină, că n-am numit un loc "acasă".
Să rupem de trecut tăcerea, îmbrăţişării să-i dăm glas,
Căci vine noaptea bătrâneţii şi... uite! Singuri am rămas.

Un zâmbet cald să ne-nvelească, s-avem acelaşi aşternut,
Şi a lavandă să miroase în fiecare început.
Acelaş vis fără urmări, fără sărut şi garanţii,
Ne mai alungă uneori în toamna-n care ai să vii.

Nu vrem! N-ar fi de contestat decât tăcerea unei vieţi,
Din care, uite-am evadat înspre apus de tinereţi!
Şi plânge Dumnezeu cu noi şi cumpăna-n extaz ne e,
Iar noi suntem atât de goi de trupuri şi de dragoste...

Suntem acum un singur gând, "avem o singură privire",
Un râu spre nicăieri curgând şi un crâmpei de nemurire.
Eu, tu, suntem şi vom mai fi, exemplul dragostei supreme,
Spre care îngeri vor nunti în ierni uitate şi rebele.

Până şi strângerea de mână ne este semn de întrebare...
E doar un vis uitat sub umbre pe-a infinitului cărare.
Că sunt doar eu, c-ai fost doar tu, sublimul clipei ne convoacă.
Am luat în grabă Teraflu, crezând că dragostea-i o joacă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

GÂNDITOR ŞI SCĂLDAT ÎN APUS

Străbăteam o cărare a vastei câmpii
Cu privirea spre nori şi-ascultând ciocârlii
Risipite-n văzduh, provocându-mi fiori
Şi, în paşi, rătăcirea prin câmpul cu flori.

Întrebam, când şi când, nori, şi păsări, şi maci,
Din priviri ce-mi erau pentru gânduri tălmaci:
- Vreţi să-mi spuneţi, vă rog, pe aici a trecut
Fericirea, căci eu doar la voi am văzut
Bucuria de-a fi ocolită de vânt,
Neluată de ploi şi-ngropată-n pământ?

- Ce vrei tu, noi nu ştim, dar întreabă-n păduri,
La izvoare-apărate de vrejuri de muri,
În poiana călcată de iele sau... nu! –
Mergi în pace cu tine şi-ntreabă-te tu!

Am intrat în păduri, m-am oprit la copaci,
Iar privirea mi-a fost pentru gânduri tălmaci:
- Vreţi să-mi spuneţi, vă rog, pe aici a trecut
Bunătatea din om? Eu, aici, am văzut
Bucuria din frunze-adiate de vânt,
Şi lumini strălucind între voi şi pământ.

- Ce întrebi, noi nu ştim, dar pe munte, mai sus,
Vei găsi, gânditor şi scăldat în apus,
Un monah ce-ar putea să te-ndrume... sau nu!
Mergi în pace cu tine şi-ntreabă-te tu!

L-am găsit pe o stâncă. Ştia. Înţelept,
Mi-a răspuns: "Ce vrei tu, ai demult şi îţi bate în piept".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul nopţii

Tăcerea apei reflecta spre mine
mănunchi de raze rupte din apus
în lupta cu tenebrele marine
ce se doreau luminii mai presus.

Din valuri, încercau să prindă cerul
cu ultime-ncordări de străluciri
menite să le ducă-n caruselul
din lumea nesfârşitelor trăiri.

Era aproape hăul. Valuri sumbre
veneau să-ncheie crâncenul război,
strângând lumina lor în mâini de umbre
pornite din adânc de inimi sloi.

Un strigăt şi un zbor tăcut, de noapte,
picaj ca în furtuna unui gând
ce se înclină-n faţa unor şoapte
pornite din speranţe-agonizând...

Din valuri, marea-şi pierde giuvaerul,
iar umbre din războiul nemilos
privesc lumini ce pot s-atingă cerul
din pene strălucind, de albatros.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Darcy: Obişnuiţi să vorbiţi în timp ce dansaţi?
Elizabeth Bennet: Nu... Nu, prefer să nu fiu sociabilă şi să rămân taciturnă... E mult mai plăcut aşa, nu credeţi?

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul vieţii

Amestec de culoare,
Dorinţe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunţare...
Tabloul e deschis.

Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roşu de iubire
Sau gândul cel rebel.

Înlocuieşti furtuna
Cu-albastrul cer senin,
Sau ştergi, c-o tuşă, luna
Şi noaptea de suspin.

Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Şi îţi închei avântul
C-un gest banal: semnezi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!