Imoralitatea premierului plagiator Victor Ponta şi a stafului PSD-ului faţă de Klaus Iohannis, contracandidatul lui Ponta la alegerile prezidenţiale din 2014, pe care acum câţiva ani ni l-au propus ca prim-ministru (pamflet)

Acum cinci ani îl lăudaţi
Şi toţi, cu toţii îl stimaţi;
Spuneaţi că-i bun de premier
Şi că-i un mare caracter.

Atuncea nu vă deranja
Că este molcom, că gândea,
Iar cu doar ceva luni în urmă
Voi l-aţi dorit ministru-n turmă.

Acuma, voi, fi'nţe haine,
Ne spuneţi fără de ruşine,
Că nu-i bărbat, că nu-i de soi.
El nu e bădăran ca voi

Şi nu o ţine-ntr-un scandal
Ca voi, în scop electoral.
Vă-ntreceţi în mistificare
Şi spuneţi cu neruşinare

Că vinde ţara la străini,
C-o smulge chiar din rădăcini,
C-o rupe-n două, că Ardealul
Îl dă la unguri, criminalul;

Că-i un corupt, cu milioane,
Că face trafic de organe,
Iar printre alte grozăvii,
Mănâncă chiar copii de vii.
.................................

Vă tot ascult şi vă privesc,
Şi mult eu vă compătimesc,
Căci vă pretindeţi democraţi,
Dar sunteţi doar degeneraţi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excludere din partid

Spuneaţi, când la voi l-aţi primit,
Că-i muncitor, modest, cinstit.
Acuma spuneţi că-i mişel.
Vedeţi ce aţi făcut din el?

epigramă de Ion Bratu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul Victor Ponta Plagiatorul, preşedintele PSD, a recunoscut că în 2009 l-a trădat pe Mircea Geoană şi a votat cu Crin Antonescu, adversarul lui, deşi era purtătorul de cuvânt al campaniei prezidenţiale a lui Geoană

Vai, ce om, ce caracter
Are-al nostru premier!
Nu e doar plagiator,
E şi-un mare trădător.
Camaradului său, frate,
I-a băgat cuţitu-n spate.
Dar ia spuneţi, dacă fiara
Îşi trădează chiar şi ţara?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea

De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.

Te agiţi ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.

Şi nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forţezi să-ţi faci cărare
Către un... ceva final.

Când ajungi, priveşti în urmă,
Dar ţi-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te aşteaptă să te-aşezi

Şi se ţin de tine... aţă,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Şi-ţi dai seama că o viaţă
Ai trăit-o... fără rost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pateul din ficat de gâscă

Pretind că-i gâscă, că-i ficat,
Şi că-i bun pentru siluetă;
Dar mint în mod neruşinat,
Căci gâscă-i doar pe etichetă.

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de proşti ne crede, oare, premierul plagiator Victor Ponta? (Pamflet)

Că Băsescu nu-i un sfânt,
Un Mesia pe Pământ,
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-aşa?

Pérsonaj demn dé satiră,
Ponta minte cum respiră:
Că Băsescu e o fiară,
C-o să deie foc la ţară,
Că mănâncă oameni vii,
Şi-alte mii de grozăvii.

Muritori şi muritoare,
Cât de proşti ne crede, oare?
Nu vă supăraţi c-o spui,
Dar găseşte proşti destui!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii mei

Vă tot aştept, din nou, să stăm sfătoşi de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteţi împreună şi mama face ciorbă...
Şi dacă vă iubiţi, la fel, părinţii mei?!

S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd
Şi n-aş vrea să vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braţ sunteţi, părinţii mei!?

Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceţi
Şi cine vă ascultă poveţele-n crâmpei
De moarte pentru viaţă, ce-n şoapte le-ntorceţi...
Vă şuşotiţi şi-acum, cu drag, părinţii mei?!

Vă pun o întrebare, aşa copilărească,
Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Să-mi puneţi un mesaj, sau îngeri să renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinţii mei!?

... Şi-acolo, e vacanţă sau tot munciţi într-una
Şi cui mai daţi bomboane, cui întrebaţi; "Mai vrei?"...
Vă mai mândriţi cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări şi ţări?... Vă e dor, părinţii mei?

Şi dacă aţi plecat, n-aţi luat bilet retur
Să vă întoarceţi, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-aţi fi fost, sau sfinţi, să daţi un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinţii mei!

Că ştiu, voi n-aţi avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneţi mie şi eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj să scap de rău, nevoi
Şi să ne întoarcem toţi, c-am timp, părinţii mei?!

Voiam să ştiu şi dacă singuri sunteţi pe-acolo,
Sau vă aveţi cu toţii -fraţi, veri, toţi îngerei-
Ca să le spuneţi voi -că am vocea în tremolo-
Că un dor nebun mă ia, să vin, părinţii mei!

Să-mi spuneţi voi, curat, de viaţa chiar există
Şi trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Şi ce-i
Mai important să fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinţii mei?

Să ştiţi c-am învăţat cum pot să fac, să zbor,
Căci pot pe nori să sui, chiar dacă norii-s grei
Şi pot să iau, datornic, o scară să cobor
Plin braţe tot, de daruri; voi doi, părinţii mei!

Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (4)

Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Şi tribu'-n care a trăit,
Dar şi un altu',-am auzit,
Aflat la răsărit.

Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăştia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.

Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu paşii - nesfârşit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.

Cu cea din vest îi mai mergea:
Era de-a lui şi îi ştia
Tot ce făcea şi chiar gândea,
Dar îl lăsa, căci se-ntorcea
Întotdeauna cu ceva
Din ce-şi dorea.

Cealaltă, însă, vorba lui:
"Cam a... neanderthalului",
Doar ce pleca, ea: "Nu-i, iar nu-i!"
Dar mai zicea şi: "Nwu da mui"
Traducerea... o pun în cui,
Căci mi-e ruşine să v-o spui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger sau demon? (Traian Băsescu, preşedintele României între 2004-2014)

Ce-i Băsescu, vă-ntreb eu,
Înger de la Dumnezeu?
Este el un heruvim,
Ori e, poate, serafim,
Spuneţi, este vrun arhanghel
Dintre cei din Tetravanghel?

O fi, cumva, Mihail,
Sau arhanghelul Gavril?
Ori e, poate, Rafael,
Sau vestitul Uriel?
E un înger păzitor
Pentru-al nostru brav popor?

Aură vedem că n-are,
Cu lumină ca din soare.
N-are aripi înstelate,
Lungi şi albe, minunate,
Şi nu l-am văzut să zboare
În lumină orbitoare.

O fi, cumva, Belzebut,
Sau alt demon de temut?
Dar vedem că n-are gheare,
Nici copite la picioare,
Coadă nu-i, nu i-a crescut,
Şi nici coarne n-am văzut!...

Este, oare, el un sfânt,
Sau Mesia pe Pământ?
Oricât l-aţi diviniza,
Oricât l-aţi demoniza,
Este om, la fel ca voi,
E din carne, ca şi noi.

Hăhăieşte, varsă lacrimi,
Cu păcate-i, plin de patimi.
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-aşa?
..................................
Orice-am spune – pamfletarii,
Şi-a învins toţi adversarii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (11 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

prost

Prostul

Că-i bărbat sau că e doamnă,
Că-i de rând sau că e rege,
Este omul ce condamnă
Tot ce nu-nţelege.

definiţie epigramatică de George Budoi din Dicţionarul prostiei (27 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiaţi religii... oase

E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetişuri, mult paranormal
Şi-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!

Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!

Se crede mult că-ţi atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaşte,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Şi-ţi spune el... Crăciun sau Paşte!?

Din şcoli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieţii, de şofer;
Căci ele îţi spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!

În judecăţi e doar orbire,
Fără cântar, că-i măsluit.
Spitalu-i gol; doar o clădire
Şi doctor nu-i... nemituit!?

Asfaltu-i tot o gurmandiză,
Ce s-a mâncat, nu-i pe şosele
Şi-i mestecat, pe caz de criză,
De cei ce şi-au "turnat"... măsele.

Sunt culturi multe aculturale,
Că nu-i posibil mură-n gură
Şi atunci şi lucruri literare
Sunt tot un soi de... spălătură.

... Un fel de bloguri, de ochiate,
Dar nevăzute în puşcării
De gardieni, cu ochi la spate...
Îs încelulări-hotelării.

La filme, nimeni nu se uită
C-avem tv. de spălat creier;
Cu jurnalişti, ca dup-o ţuică,
Cântând acelaşi cânt de greier.

Ne-am pus pe ridicat biserici
Cu miile şi catedrale,
Crezând că zidurile-s clerici
Şi liturghii, cerşind... sunt "şcoale".

E-un cult, el zis, religii... os,
Tot mai puţin religial...
Cum legea-i doar oficii... os
Şi şmecherii îs... oficial!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antirăzboinică

Oamneni iubitori de viaţă,
oameni iubitori de primăvară,
spuneţi nu războiului,
spuneţi STOP măcelului!
Dictatorul nebun a ordonat
"operaţiuni militare speciale"
"denazificarea", când el e la fel
ca naziştii de tristă amintire...
Vă face pe toţi "nazişti şi "drogaţi"
şi ucide cu arsenalul lui militar
oameni mari şi copii mici,
face satele şi oraşele cenuşă şi scrum
cu rachete balistice...
Criminalul se trezeşte-n miezul zilei
şi-şi întreabă pupincuriştii
câţi oameni au mai murit
de o parte şi de alta a frontului...?
Oameni simpli, iubitori de viaţă
inundaţi pieţele oraşelor
şi spuneţi STOP războaielor
indiferent de ce parte a frontului
vă mai aflaţi!
Oamenii au dreptul la viaţă...
moartea e groaznică pentru militari,
mame şi copii, tineri şi bătrâni...
Spuneţi nu migraţiei şi migranţilor
şi nu-i mai alungati
din satele şi oraşele lor,
nu le distrugeţi visele, spitalele,
nu-i mai înfometaţi şi măcelăriţi...
Prea multe mii de oameni
mor de o parte şi de alte a frontului...
Criminalul dă citate biblice
cum trebuie să muriţi şi nu
cum ar trebui să trăiţi...
Corect ar fi ca numai Dumnezeu
să hotărască sfârşitul unei vieţi
şi nu măcelarul
ce visează imperii apuse...
În numele cui, Putin,
omoară oameni, ameninţă cu
arsenale strategice...?
În numele cui şi cu ce aprobare
ameninţă distrugerea ţărilor
şi a mărilor...!
Doamne, nu lăsa nebunul
în nebunia lui nemărginită!
Dictatorule, opreşte măcelul
înainte de a fi măcelărit...!
Omenirea şi Dumnezeu
se va sătura de "isprăvile" tale,
NEISPRĂVITULE!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogul dintre doi cheflii care băuseră zdravăn la a 5-a nuntă a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu (mirele are 62 de ani, iar mireasa 34...)

- Nu mai bea atâta vin,
Că-i strici nunta lui Călin!
- Nu-i nimic, că "are balta...",
Iar la anu' face alta!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul căsătoriei (2 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este rândul meu

am uitat să zbor, aripile mi-au fost lipite
pe-o uşă
scria mare şi neciteţ, intrare interzisă
cuvinte mâzgălite, neglijent
ultima literă însă, zâmbea cu buzele vopsite-n roşu

dincolo se zbiera, eşti o târfă
eu am trei doctorate şi un masterat
o bufnitură
un idivid gâfăind ieşi din lift
ducea din greu două sacoşe, burduşite

asteptaţi aici vă rog, la domnul ministru?
ochi îi erau umflaţi
Nu, ascult doar... Eu sunt nevasta!
atunci vă pot da dumneavoastră nişte bani
nu mult, două milioane?

uşa se dechise şi brusc, un trup, jumătate gol
trecu cu viteză de accelerat
chipul ivit de după uşă, zbieră
aici nu-i Gara de Nord!
îmi aduci banii mâine, la minister

uşa s-a închis la loc
nu sunteţi soţia? Ba da, dar viitoarea
acum intru, că-i rândul meu!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în ţara ta străin,
Să vezi pământul strămoşesc,
Din tot ţinutul românesc,

Vândut de-a lungul şi de-a latul
Străinilor, şi-acuma satul
E gol şi trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitaţi de soartă,
Vreo câţiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieţii,
Când văd ciulinii şi scaieţii,
În locul holdelor de aur
Din ţara lor, ca un tezaur,

Doar cânt de jale şi de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când eşti în ţara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizie mortală

Cu moartea hazard, viul ţi-l tot creşti, i-l făgăduieşti;
i te faci dator chiar din prima zi, îi eşti o obişnuinţă,
că aşa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice fiinţă
şi îşi face rondul ca pe-un cart de veghi... Toţi dumnezei... eşti!

... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veşnic infantilă,
total făr' de minte, rece, fără suflet, o neaşteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăţă de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată.

... Şi în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaşte, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-şi face un calcul, n-are etalon, nu ştie etate
nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare!

... Are un "scop"; pe toate, toţi, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toţi leat din sfera neantă din aceleaşi ere,
obligând orice-i bun, seminţii, să înnască singurele gânduri
cum să nu şomeze, angajată sieşi, morţii... din plăcere!!!

Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce?
Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide;
tot ce e, ce naşte, va dispare odată sub un semn de cruce...
Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om... nişte efemeride!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum ne-ai lăsat Tu pe pământ

Eu te rog din suflet, Doamne, lasă rochia pe femeie
Să o vadă tot bărbatul că-i frumoasă şi scânteie.
La bărbat dă-i pantalonul, nu-l lăsa să se prostească,
Fă din el să fie omul care vrea să cucerească.

Dar nu locuri, nu avere, ci doar inimi de frumoase.
Să le îndrăgească, Doamne, să le construiască case.
Să iubească împreună, să îşi fie mângâiere,
Fii-le Tu de sus păvază şi în suflet adiere.

Ţin-le Doamne calea dreaptă şi îi iartă de greşesc,
Pune-le albastrul zării în altarul sufletesc,
Să rămână împreună ceea ce le-ai dat să fie,
El bărbat şi ea femeie, amândoi în armonie.

Mă tot uit la ei acuma, nu mai ştiu cine e cine,
Dau din cap, dar îi iert Doamne, mă gândesc să fie bine,
Ştiu că Tu ai să mi-i mângâi chiar şi-n ceasul cel din urmă,
Iartă-i Doamne, Tu eşti Tatăl, noi doar suntem a Ta turmă.

Sunt de-acord cu bogăţia vreunui suflet de artist,
Însă când îi văd pe alţii sufletul devine trist.
Ştii? Artistul doar o face să arate exprimare,
Când însă încearcă ceilalţi, nu-i frumos, privirea doare.

poezie de Adi Conţu (12 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia supraponderală

Că-i slabă sau că-i rotofeie,
Femeia este tot femeie.
Ba dacă-i supraponderală
Pe Rubens chiar îl bagă-n boală...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (19 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda

Moda trece, moda vine,
E şi rău, dar e şi bine.
Ştie orişice creştin
Că-i de genul feminin,
De aceea, nu-i mirare,
Că-i aşa de... schimbătoare.

hexagramă de George Budoi din Hexagrame (8 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori, Dan o aducea în adăpostul lui secret, cel pe care-l împărţea cu Moţ. Motanul o privea pe adolescentă ca pe o "intrusă", care-l deranja, oarecum; îi invadase spaţiul personal. Dar, cu timpul, o acceptase şi Moţ prin preajmă. De moment ce prezenţa ei părea a-l face fericit pe stăpânul său, de ce să se opună el?! Aşa că Moţ nu făcuse nazuri; nu prea multe... Mai ales că-i plăcea să fie alintat, acum, nu doar de Dan (care-n ultimul timp, îl mai neglijase), ci şi de Elvira. Iar ea era altfel, mult mai delicată. Cum să nu-i placă? Doar era şi el un motan respectabil!

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii făcuţi din flori
Provoacă ades furori,
Dacă-s din flori de mucegai
Atuncea chiar că-i mare bai!

catren de David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!