De la ne-lume adunate şi înapoi nelumii date

încolţirea gleznelor pe sub dealul coastelor,
copitele cailor în capul nebunilor,
călcâiul pantofilor drept în dreptul vintrelor,
mucegaiul humelor mânjind scobul tălpilor,
minciuna lacrimilor în căuşul palmelor,
viermuiala şerpilor în somnul lianelor,
pizmuirea florilor din ochii îngerilor,
urmarea cărărilor din orbul găinilor,
spargerea clepsidrelor spre sfârşirea zilelor,
trosnetul genunchilor în lemnul atelelor,
durerea junghiurilor în hora torturilor,
înfigerea acelor în trupul păpuşilor.

Descântul blestemelor, priceperea babelor,
stingerea cărbunilor în apa castroanelor
-OGLINDA TĂCERILOR spre răul gândului lor-...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e un dor

Acolo e casa mea
La umbra buclelor
Pe rugăciunea genunchilor
Sfâşiaţi de dor
De hangerul depărtărilor.
Şi acolo vreu să mor
In focul ochilor
In sudoarea coapselor
In mireasma palmelor
In cântecul tălpilor
Acolo unde e al meu dor
Să te ador... până am să mor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul spre bine

Nu e drept să tot cârtim
Că-n prezent mai rău trăim:
De trăiam cum se cuvine,
Mai luptam pentru mai bine?

epigramă de Ioan Miclescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am închis...

Mi-am închis...

sufletul în trup
să nu mai zboare.

I-am lăsat ochii
drept fereastră
să ciugulească
firimiturile
de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci
când trupul
obosit de acest

dute-vino

al gândului
spre tine,

îl va elibera.

poezie de Marius Iulian Zinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum în morală răul e urmarea binelui, tot astfel din bucurie s-a născut durerea, fie că amintirea fericirii trecute este durerea zilei de astăzi, fie că suferinţele clipei de faţă se obârşesc din extazele care ar fi putut fi cândva.

Edgar Allan Poe în Opere alese
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fac?

Amestec picăturile de rouă,
cu iubirea ascunsă
în căuşul palmelor mele!
Deasupra aştern trandafiri
veştezi si petale rupte
semn că iubirea a murit!
Apoi îmi schimb veşmintele negre
ca totul să pară, Ok..
Doar inima tresare plângând...
Nu o las... e prea inocentă,
pentru o lume perversă si nesigură...
Destul!... adun picăturile de
rouă cu iubirea rece,
în căuşul palmelor si totul
este gheată!
Aşa devin insensibilă...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre singurătate

Viaţa e un dar, o feerie de trăiri şi simţăminte,
de rugi şi dureri neîmpărtăşite
prin singurătăţile-n doi trăite, cetatea sângelui uitat
din inima unui homo sapiens sapiens.
Viaţa e suma adevărurilor nerostite, ascunse în ochii toamnei,
dar şi a cărărilor ce nu duc nicăieri
pentru că le-am ferecat în ceruri de rai
cu cheile lacrimilor de Jad
din pădurea suspinelor nopţilor albastre.

Am obosit.
trebuia totuşi să plec
spre zarea din inima Atlantidei
atât de departe
încât teama de singurătate să nu-mi cotropească
fiinţa-mi de petale şi rouă,
să nu-mi otravească clipocirile sângelui sfârşitului de toamnă.

Stau în cumpănă
Singuratatea-i o durere, un dat sau un dar?!
sau
e obsesia trecererii noastre prin lume, dinspre răsărit spre amurg
printre iedera lui ieri, macii de azi şi fragilul balon a lui mâine?!
ori dinspre nicăieri spre niciunde...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe dealul din spatele grădinii!

Pe dealul din spatele grădinii,
De câte ori am ocazia, urc până sus!
Nu ca să îmi spionez vecinii...
Să văd soarele, la răsărit sau la apus!

De acolo, din vârf, eu văd multe semne.
Observ cum funcţionează un sistem!
O societate fără prea multe îndemne,
La o lume mai bună, la un bun ecosistem!

Văd păsări care zboară spre o destinaţie.
În văzduh e mult mai clar ca pe pământ!
Pe cer, mai circulă şi avioane cu reacţie,
Dar cu un alt scop, cu un alt deznodământ!

Cobor privirea spre casa unde eu locuiesc,
Şi înţeleg, destinul nu eu mi l-am ales!
De pe dealul din spatele grădinii, privesc,
Spre un creeator universal, bineînţeles!

poezie de Ovidiu Kerekes (28 septembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de-nţelepciune...

În oglinda dimineţii
se scaldă picături
de-nţelepciune
revărsate din
negura nopţii...

Le-adunăm în
căuşul gândurilor
şi le dăm aripi
spre soare...

Şi strigă în sufletul
îngerilor din
marea de stele...

poezie de Viviana Milivoievici (1 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au arborii din codri toţi suflete de om

Sunt goi azi munţii, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de paşi
Femei poartă azi seve spre frunze şi spre floare,
Trufaşi, spre culme urcă ai moţilor urmaşi.

Căci s-au mutat din viaţă în ţărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Şi i-a luat sămânţă-ntra lui mână
Şi-a semănat un codru de năluci.

Vin alţii de aiurea şi-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeţi, pe locuri vechi, se unduiau în vânt

Şi domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toţi suflete de om
Şi lemnul care cade-i Marie sau Ion!

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am pierdut copilăria

Aburi se preling pe frunte, coboară spre calde pleoape,
Ochii să mi-i umezească, în spini să nu se înţepe,
Lacrimile-ncep ca să curgă printre amintiri să-mi sape,
Dând de-a mea copilarie, de iarna de unde-ncepe.

Am şi-acum urme pe gene, de raşini din bradul verde,
Luminiţele stricate, încă mai atârnă-n pom,
Fulgii de vată pe ramuri, albul, nicicând nu-l vor pierde,
Bomboanelor agăţate, le simt gustul fin de rom!

Ţopăi azi, dar nu-s oloagă, viu ţin copilul din mine,
Păpuşilor, strai de cârpă le mai cos în amintirea
Zilelor pe când copilă, fără să mă vadă nime',
Mă ascundeam prin grădină, făcându-le pomenirea.

N-am pierdut copilaria, nici obraznicul copil
Ce-alerga să prindă fluturi, desculţ, pe câmpul cu flori,
Trăieşte în ridul feţei, ochii verzi, suflet umil,
Pănă când spre veşnicire, vom pleca, dar alţi actori!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul avea "orbul găinilor" aşa că pentru el nu conta pe unde sau pe ce găină călca!

aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină în amurg

Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins şi-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrăţişează umeri de răbdări, îi înveleşte cu dantele ninse,
Închide-n noapte şoapte de trădări, iar şoaptele orbecăiesc, învinse.

Amurgul începutului de an îşi acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuţi în van, cu o romanţă dulce, selenară.
Semnează garanţie pentru ei şi Raiul, primitor, poarta-şi deschide,
Iar îngerii, treziţi din somnul greu, îşi scriu păcatele pe panachide.

Amurgul începutului de an îşi conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, şi-ndreaptă paşii, obosit de veghe,
Predă ştafeta, apoi, liniştit, din marginea răbdării-şi face zeghe.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 noiembrie

am ţinut un iepure
în căuşul palmelor, simţeam
bătăile inimii, căldura, blăniţa moale
până ce
m-am crezut şi eu
un iepure în alt căuş mai mare

am ţinut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceş, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
peşte mic, peştele şi mai mic…
am uitat punctul de plecare – din
căuşul palmelor sângerând cresc
muşchi, ciuperci vineţii, vernil

mă îmbrăţişez
singur
ca atunci când ţi-e tare frig
duc palmele
toate palmele în ţărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căuşul căuşurilor

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

De drum nebun

Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat

şi mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.

Aud pietrele călcate
şi crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.

Îmi e calul obosit
şi încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
şi mă duce până poate.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaş înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă priveşti?
Să te cuprind cu braţele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu braţele întinse te aştept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Şi răsăritului îi spun, că am visat la nesfârşit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conştiinţei albastre, spre visul imaginaţiei de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul nins al visărilor

Am aruncat priviri înapoi
spre hotare neumblate,
caut o zare care piere mereu,
mă rotesc într-un cerc
şi fac cale întoarsă
spre începuturi repetate.
Cântecul şi plânsul se pierd
în somnul pământului,
pe trupul nins al visărilor.
Şi se întorc în mine,
gheţarul ce tace,
în adâncul unei peşteri
de la începuturile lumii.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul Florilor de Tei

In nopti tarzii de toamna plumburie,
Plangeam cu frunzele cazute pe alei,
Dar de pe cer, o stea-mi sopti cu bucurie:
Adu-ti aminte de parfumul florilor de tei!

Un zambet s-a nascut pe trista-mi fata,
Mi-am inchis ochii coplesit de dor,
Am adormit, dar m-a trezit mirosul florilor de tei, spre dimineata,
Eram schimbat si fericit cu gand de zbor.

poezie de Marius Alexandru (6 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Cu simţurile descătuşate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc; viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căuşul palmelor mele
răstorn cenuşa
peste mormintele altor
păduri.

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele ard lemnul cosmic

Se face noapte în gânduri şi tu nu adormi,
se ţes pânze ce acoperă somnul aşteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilţ cu nervii întinşi
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naşte este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moştenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranţei,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.

Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-şi ridică ochii
şi sărută cu dragoste pământul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!