* * *

Luna
ca o meduză uriaşă
cade în văzul meu
spărgând
până şi ultima lacrimă
existenţială.

De mâine
în copaci vor creşte alge marine
iar peştii aurii
se vor lepăda de solzi

dar asta este
o altă poveste.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Algele marine

Un vânt un val ori o furtună
M-a desprins de pe pământ
Cerul de cleştar c-o Lună
Mă priveşte sus încremenit

În adâncuri altă viaţă de trăit
Marea învolburată cu talazuri
Pat de alge ea mi-a pregătit
Cu iubire în albastrele palaturi

Zarvă mare este în adâncuri
Nuntă pregătită apare Neptun
Alge colorate-n loc de parcuri
Fericită sunt voalul să-mi-l pun

Auriul la ureche îmi sporeşte
El ar vrea să mă peţească
Cât de mult el mă iubeşte
Cu regina viaţa s-o trăiască

Furios Neptun aruncă furcoiul
Scoici meduze sar în aparare
Marea mă acoperă in valuri
El iubirea vrea să ne-o omoare

Mă trezesc şi sunt pe mal
Peştişorul lângă mine e culcat
Marea nu mai face nici un val
Algele marine ele m-au salvat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea văzului

Deschid un ochi imens
până spre cer
şi lucrurile tresar
în freamătul rece al cuprinsului
dintr-o întâmplătoare azvârlire
de cuvinte ţipate în eter
pe deget îmi cade rana unei păsări
abia împuşcată
şi... poc!
bolul din care
fără constrângere respir
se sparge.

Au deraiat tramvaiele toate
iar în umerii străzilor
sapă durerea unei realităţi delirante.
Un albastru puţin,
un mai puţin albastru
ţâşneşte din ochiul meu
ca o însângerare de ape
ce spală maidanele iubirii
printr-o cădere în pleoape.

Pe gust îmi creşte dezamăgirea,
iarbă amară, otrăvitoare
şi asta tocmai acum
când încerc să redau fericirii
sâmburele lumesc
în care văzul mă doare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thalassa! Thalassa!

te cânt, mereu te cânt
sculptură în sânge
şi în cuvânt
te dor şi mor
vertebră de lună
ador, de alge cunună
sinapse, scăpate
şi coapse de stele
albastre şi focuri în ere
se-adună ploile-n oase,
feerice ceruri, anateme
doar în poeme, iubire
vin de mă scapă,
femeie cu trupul de apă,
cuplu marin, satrap
coarne din cleşti de crab
şi benzi de alge marine
apoi strigarea asta:
Thalassa! Thalassa!
vino-n adânc cu mine!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul cavalerului

Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă
până când în locul zorilor au venit corbii,
corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
risipindu-mi numele urbi et orbi.

Spada mi s-a întors înapoi în trecut,
a chemat-o arhanghelul Menumorut,
braţul îmi cade, capul mi-e greu,
dar numărul morţilor creşte mereu.

Creşte şi luna cu cele trei vipere galbene,
ochii se tulbură încet şi apun -
creşte numărul morţilor, creşte întruna -
voi muri printre hoituri bătrân şi nebun.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frige

ultimul peşte din supermarket
găsit îngheţat cu ochii inexpresivi
îndreptaţi spre frigiderul cu bere

sfârâie pe uleiul încins o poveste
pescărească din nordul europei
cu vase lovite de furtuni şi balene
şi piraţi care stau pe fundul oceanului

îl întoarce pe cealaltă parte şi simte
mirosul de alge marine îmbinat
armonios cu mirodenii din sudul asiei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş lepăda de tot

Tu mi-ai robit şi inima şi visul;
Nu-naintez, iar să mă-ntor nu pot,
Mă-nchid şi tac... prieten mi-e doar plânsul,
Am obosit... m-aş lepăda de tot!

De tot, de toate, dar nu şi de tine,
Căci tu rămâi, în mine, doar al meu,
Chiar dac-aşa mi-e rău şi când mi-e bine,
Te voi iubi, până la Dumnezeu!

Am să te-aştept, ştiu c-ai să vii la mine,
Lumină ai să faci la tine-n gând,
Numai tu te pricepi atât de bine
Să-mi ştergi o lacrimă, din când în când!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Nu e loc de-un surâs, de-o rază,
Sufletul prea tare-mi lacrimează
De când e aşa, tot trist,
Nu mai ştiu ce-nseamnă paradis..

Numai luna îmi cunoaştea suferinţa
Numai luna îmi ştie dorinţa,
Ea a fost şi este...
Martor la a mea poveste.

Ea îmi e asemeni mie,
Singură de o vecie
Într-o lume aşa de mare,
Sunt doar o stea căzătoare.

poezie de Dana Alina Ofiterescu (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Dana Alina Ofiterescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele pietrei

îi crescuse părul atât de mult
încât se întreba
dacă nu cumva durerea ei se transformă
în podoabă capilară
în jur doar copaci de păr,
nori de păr,
flori de păr,
lună de păr
niciun alt loc de decor
mormântul plin
de toată iubirea şi viaţa ei de până atunci
îi scurgea din suflet
zbor de lacrimi şi molii
era un mic neom la marginea pietrei
şi se întreba de ce la naşterea ei
mama nu-i pusese nume de lacrimă

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Asta e Dorinţa: trăirea în mişcare,
să nu ai nici o casă în tot acest răstimp.
Şi astea sunt Dorinţe: lentă dialogare
cu eternitatea în spaţiu şi în timp.
Şi asta este Viaţa: când până într-un mâine
singura oră lentă pe piscuri se ridică,
care, zâmbind surorilor creşte ca o pâine,
tăcerile pe care Eternei le dedică.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Aceasta este dorinţa (1895), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana Scully: La ce te uiţi?
Fox Mulder: La ceva ce tocmai am primit prin poştă.
Dana Scully: Nu aşa te distrezi tu de obicei. Ce este?
Fox Mulder: Potrivit reclamei din revista la care am răspuns, este autopsia unui extraterestru. Garantează că e autentică.
Dana Scully: Ai dat bani pe asta?

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o frunză cât o ţară

Pe o frunză cât o ţară
Creşte mare o omidă,
Ronţăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară ţanţoş pe sub nori,
Peste zări, în altă ţară
Uitând fraţi, uitând surori.

Şi cum frunza-i cât o ţară
Şi ţara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronţăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjeşti în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec prelung

ramul legănat de vânt
se frânge în şapte.
treci şi-n urmă laşi miros
de cireşe coapte.

numai o dorinţă am
cântu'-mi să răsune,
spărgând sticla nopţilor
cu iz de căpşune.

în ochii tăi cafenii,
dinspre miazănoapte,
luna să pice uşor
ca un strop de lapte

şi sfioasă, inima
în piept să-ţi tresară
cum tresar macii roşind
lanul de secară.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele rechin alb (Carcharodon carcharias), numit şi moartea albă, nu-şi pierde vremea cu plevuşcă. Fiind cel mai mare carnivor existent pe pământ, "demni" de a fi prădaţi de el sunt peştii osoşi mari (de ex. tonii (tonul roşu de Pacific poate ajunge până la 450 kg), peştele-lună (Mola mola) (care poate ajunge la 2300 kg)), peştii cartilaginoşi mari (batoidee), alţi rechini (ex. rechinul-balenă), delfinii, balenele cu cioc, balena cu cocoaşă, mamifere marine mari, cum ar fi: focile, focile cu blană, elefanţii-de-mare (masculul poate ajunge la 2300 kg), leii-de-mare (masculii de Zalophus californianus au c. 300 kg) ş. a.

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana Scully: Bine, atunci cine este acest om şi ce...
Fox Mulder: Este un extraterestru.
Dana Scully: Asta o să îi spui lui Skinner?
Fox Mulder: I-am spus deja lui Skinner, asta a fost uşor. Acum trebuie să-i spun tatălui meu.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pescăruşului

Picioare nu simt
de când în piept mi se zbat inimi
a mea şi a ta
rană păgână mă arde
mai bine
răpune-mă tu şi arde-mi solzii sticloşi
în clepsidra-ţi uriaşă
smulge-mi cu ghearele gândului şi ultima dâră a scufundării
îndulceşte tu blestemul cozii de sirenă cu aripile-ţi albe
brăzdează-mi bucata de cer
ciupeşte-mi prinsorile
redă-mă verdelui
urăsc albastrul
peste tot cer şi ocean

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoală frate să ciocnim un pahar

suntem cu toţii aici
nu te mai preface dus
azi voi bea cu tine orice vrei
până pleacă moartea în altă treabă
iar îngerii vor îndrăzni să se arate
vom bea ca dintr-o viaţă în alta
spărgând fiecare pahar
doar doar vom umple cu cioburi
groapa asta care te aşteaptă
ca o mamă

iar dacă tot eşti aşa hotărât
du-te
dorule
nu te mai uita la noi
amărâţii aştia care ne agăţăm de viaţă
ca de o limbă de şarpe veninos
du-te frate şi bea cu mica şi cu ticu
până ne vom împăca şi noi cu nesfârşirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muribundul

Soarele nu mai e sus,
Luna şi ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.

Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.

Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E şi o linişte nebună
Dar şi o negură păgână.

Adio şi m-am dus,
Mă aşteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viaţa reală.

Şi să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.

Soarele nu mai e sus,
Chiar şi luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.

epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec rotund

ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezeşte ca un zbor de liliac.

ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veşmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.

ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta rhei

împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roşii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada şi fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuşi
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-şi iasă din solzi
şi zbaterea asta o simţea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o minţea
toate se sting cândva
îi spunea

îşi amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiţă cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roşii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toţi, gândea
doar nu făcuse nici un bănuţ toată ziua
cât îşi dorea un vrej de zăpadă pe care să se caţere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine să adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre duşmani
doar ea o simţea
glasu-i părinteşte
urechea-i bătea
totul se topeşte
cândva

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!