Sunt o mândră româncuță
Sunt o mândră româncuță,
Îmi iubesc portul și graiul,
Am costumul îngrijit,
Din străbuni l-am moștenit.
Zâmbesc când m-alintă mama
Și-mi port cu drag marama;
Talentul mi-e bogăția,
Știu că-mi șade bine ia.
Cântecul și glasul dulce
Le port unde mă voi duce,
De portul meu îmi este drag,
Când m-așteaptă mama-n prag.
De ne-au năvălit dușmani,
Dorind a ne cotropi,
Nu ne-am pierdut speranța,
Glia noi nu ne-am vândut,
Am purtat cu stimă-n luptă
Tricolorul nostru sfânt.
Pentru mine portu-i rai,
Iubesc glia și-al meu plai...
Ploi de cântece și dor,
Leagănul românilor;
Neamul meu mi-l îndrăgesc,
Că-s româncă, mă mândresc.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Livia Mătușa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.