Oratie de nunta

Bardacele tin luna pe buze, scanteind,
Fumega blide pline, cu tarina-n aprilie.
Nunta se-ntinde, nemaicontenind,
Pana la ziua, de vreo doua zile.
Secuii cu mustatile de corn incarjoiat,
Alaturi de romanii cu straie de lumina,
Cand cupe noi iau locul acelor ce-au secat,
Mai canta cand un ceardas si cand o doina lina...

Podeaua se framanta sub tropot de calcai
Si cobza hohoteste, piscata de penita.
Jucam la hanul asta o nunta, cea dintai,
Dintre un Ion si-o Ita Cucorita.
Bucatele-s gustoase, c-aici a fost belsug.
Si dupa zile-munca si veselia-i buna —
Aceasta nunta leaga, ca brazdele sub plug,
Prietenele neamuri impreuna.
Umplut de cantec, hanul cu mesele-n potcoava
Parc-ar zbura la ceruri de-atata chiu si-alai.
Nu-i mult de cand prin geamul crapat, in nopti cu larma,
Cu mese-n doua siruri dusmane, ii vedeai.
Cupele mari de-arama erau strambate-n pumni,
Si mesele cu tipat prindeau sa se rastoarne.
O ura grea, aprinsa de domni si de rachiu,
Lasa sparturi in suflet si in carne.
Dar hanul plin de cantec, cu mesele-n potcoava,
Azi zboara pan-la cer uri de-atata chiu si cant.
Romanii si secuii, incrucisand pocale,
Beau vinul infratirii, dand cusma de pamant.
Cu fata-mbujorata, de joc, pe laviti lungi
Glumesc din ochi flacaii c-o fata rusinoasa.
Parca-au uitat batranii ca datinile cer
Sa mearga fetele devreme-acasa.

Poate se pun la cale prin semne fara grai
Nunti noi, cu vor nici aprigi si mandre druste fete...
Innegurat de chinul coroanei lui de foc,
Se lumineaza, Doja in perete.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet

Un suflet
E fericit
Prin ochii tai

O floare
Zambeste
Cand dimineata te trezesti

O stea
Sclipeste pe cer
Cand tu dansezi

Un inger
Tresare din somn
Cand tu imi zambesti

O viata
In palmele tale
S-a aprins

O lume
Fara tine
Nu va exista

Un cantec
Al iubirii tresare
In inima mea

Un sarut
O imbratisare, de-a ta
Ma face sa ma simt iubit

poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar (20 iunie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciob pierdut

de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland

sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.

poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.

sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec pentru pace (Cleopatra Stratan)

Eu am venit din alte lumi,
Eu am venit sa cant aici,
C-a sa-nvatati sa fiti mai buni
Cum sunt copii cand sunt mici.

Eu am venit sa cant la voi
Si sa va spun sa va iubiti,
Sa nu mai mergeti la razboi,
Cu totii-n pace sa traiti.

Eu am venit la voi sa cant
Ca voi cu totii sunteti frati
Si e nevoie pe Pamant
Sa va iubiti si sa iertati,

Ca voi sunteti cu totii una
Cum sunt si frunzele la pom
Si cum piciorul si cu mana
Formeaz-acelasi trup la om.

Voi ati uitat ca nu sunteti
Doar masca ce-o purtati de zor,
Ca-n adevar suntei mareti
Si-aveti puteri de Creator.

Eu vad Lumina cum pulseaza
Si cum in inimi prinde forta,
Cum fiecare lumineaza
Si fiecare e o torta.

Si-n marea asta de Lumina,
Voi va treziti acum din "vis"
Si-aflati ca-n "propria gradina"
Puteti crea un Paradis.

Pamantul nu e doar mormant
Pentru parinti si pentru frati,
Ci vi s-a dat acest Pamant
Cu el mai sus sa "va-naltati".

Eu am venit la voi sa cant
Si impreuna sa cantam:
"Sa fie pace pe Pamant!"
Si-n hora pacii sa jucam.

Veniti cu toti: arabi, evrei
Si neamuri toate, cate sunt,
Sa-ncingeti cu romanii mei
O hor-a pacii pe Pamant!

Eu va iubesc pa toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

Eu va iubesc pe toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

cântec, muzica de Marian Cioaca, versuri de Marian Cioacă (2006)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand...

Cand baiatul te intreaba
De mai vrei sa fii cu el
Tu sa nu-i raspunzi in graba
Cu un ton meschin, misel.

Nu te du sa faci mancare
Sau sa faci o baie rece
Ca de-atata asteptare
Gelozia nu-mi mai trece

Nu ma alunga acasa
Cand esti cu amica ta
Stii prea bine.. nu ii pasa
Si nici bine nu iti vrea.

Tu nu crezi ca iti vreau bine
Si imi ceri mereu s-astept
Nu ti-e bine fara mine
Dar nici rau ca sau fiu drept.

Cand te vei gandi la dansul
Sau la mine-ntamplator
Sa nu te apuce plansul
Si sa nu mai stii de dor.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cand in cand

eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand

si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand

am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand

si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am nascut de ziua mea

Eu cand ma-mbat is beat
Cand merg ma tin de gard
Dar daca gardul se termina,
Nu stiu ce-am sa fac
Am sa ma iau in maini
Si am sa-mi fac un vant
Dar tot mai bine-i in picioare
Cind te sprijini de pamant
Dim-neta capu-i greu
Dar eu mai vreu sa beu
Dau cu mana pe sub perna
Oare unde-i capul meu?
Cata bautura-aseara am baut
N-am baut in viata mea
Eu cred ca-s unicul barbat
Care m-am nascut de ziua mea.
De fapt, eu ziua mea
Mi-o fac in fiecare zi,
Daca trebuie – cateodata
Chiar de doua ori pe zi.
De-o vorba, ziua daca-mi cade ziua
Nu mi-o fac de tat
Dar daca-mi cade ziua noaptea –
Noaptea iarasi ma imbat
Ce interesante ganduri imi intra-n cap
Atunci numai cand beu
Nici nu stiu cum de cap in cap
Incap atatea-n capul meu
Ori ca memoria ma ajuta,
Dar asta nu-i putin
Ce-i drept, eu am memorie, numai
Nu tin minte unde-o tin.
Daca doctorii m-or prinde
Stiu ce mi-or propune-amu
Ori traiesc putin, dar bine,
Ori mai mult, dar bine nu.
Eu, de-o vorba, pentru mine
De-acum mi-am ales ce-am vrut
Sa traiesc mai mult, dar bine
Si sa beau cum am baut
Beau si eu, ca moldovanul,
Patru ori pe an, ia zi:
La Craciun, de Hram, la Paste
Si in fiecare zi.
Eu cand beau intotdeauna,
Niciodata nu ma-nervez.
Ma-nervez atuncea numai
Cand nu pot sa ma-nervez
Doamne, ce se-ntampla aicea
De-s asa de multe fete?
Oare-n seara asta am sa
Dovedesc sa beau cu tati?
Cred ca da, pentru ca eu
Intotdeauna dovedesc
Inaintea lor de-aicea
Dupa dinsele sa ies.
Dar pana cand mai este cand
Si inca nimeni n-a plecat
Beau, fumez, mai nu stiu ce
Cand ma trezesc – da amu-s beat.
Si eu de asta nu-nteleg
Mai, ce tot beau asa gustos,
De se duce tot in cap
De parca-as bea cu capu-njos.
Cand dau din bar sa intru-n afara
Si incep cu umbra sa ma intrec
Eu inteleg ca-ncep sa inteleg
Ca nimic nu inteleg
Da principalu-i important
Ca unde m-am pornit m-am dus
Si daca am ajuns acasa,
Acasa-nseamna ca-m ajuns.
Si chiar de-o sa ma-ntrebe tata unde-am fost
Ii spun si ce-am facut:
„Am baut la bar cu Ghita,
Ei, si ce dac-am baut?
Si cu fetele-am baut
Si unde-am fost ma duc si maine
Stii ce-am mai facut cu fetele, tata?”
„Ssss .. Rusïne”.

poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinta omeneasca are doua mari probleme: prima e sa stii cand sa incepi si a doua, cand sa te opresti

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de lacrima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire in flori

La sarbatoarea florilor de mar,
cand drumul cere pasii sa se-astearna,
acum ne despartim intr-adevar
precum nu promisesem asta iarna.

La sarbatoarea focurilor mari,
cand toata lumea varuie de paste,
din viata mea incepi sa si dispari,
fiinta mea abia te mai cunoaste.

La sarbatoarea soarelui deplin,
cand sangele -n batrani se poticneste,
iubindu-te iti spun: ne despartim
si sa ne regasim nu-i vreo nadejde.

Adio, deci, mai e ceva de zis,
cand cad din geam deodata doua glastre:
se sinucide parca un cais
la sarbatoarea despartirii noastre.

Ne mai ramane floarea de gutui,
ca toate celelalte ne condamna,
doar ei mai poti cate ceva sa-i spui,
sa mi te aminteasca inspre toamna.

Atatea flori la despartire-avem,
atatea flori ca-n bietele romante,
de parca hohoteste un blestem,
porunca lui civilelor instante.

Si floarea de cires de care-am spus
a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe,
incet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transporta flori pe apeducte.

Tu crezi ca despartirea-i pentru ea,
dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
sa nu te minti, ca nu-i deloc asa,
te parasesc spre-a ma gasi pe mine.

La sarbatoarea florilor de soc,
cand lunca lumii galgaie salbatic,
ne despartim, plangand, la acest foc
pe-a carui vatra noi am fost jaratec.

De mar, de visin, de gutui, de par,
e floarea-n sarbatori pana departe,
acum ne despartim intr-adevar
cu-atatea flori in jur ca la o moarte.

Ce-i zis e zis si-n cantec iti spuneam
ca va fi aceasta clipa - n care
de-atatea flori pe fiecare ram
ninsorile vor mirosi a floare.

Adio, deci, te vad, dar nu te vad,
cand florile de noapte-ncep sa cearna
si daca despartirea-i un prapad
proiectul ei ti l-am trimis din iarna.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acm cand florile te tin de mana,
asculta cantecul precum era
ninsoarea noastra sfanta si pagana.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervaţia de zimbrii (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand soarta darnica…

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor – odinioara
secatuit – iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase –
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,
buzele de-alte buze sa le-alipesti.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vara si inca una

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?

Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.

In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:

- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.

Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?

Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina

Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ta...

Chinuit de monotonia banala a zilelor,
Gasesc refugiu in bratele tale,
Cand ma saruti cu buzele-ti ca doua petale
Pe rosul palid al obrajilor.

Gasesc alinare in sufletul tau cald
Uitandu-ma pierdut in ochii tai;
Imi dai fiori ca vantul ce canta prin vai
Iubita mea cu ochii de smarald.

Si mana ta ma apara ca pe-un copil pierdut
Iti simt prezenta si raul dispare,
Ma strangi la piept, cad in visare
Simtindu-ma ca un copil... iubit.

Ating extazul fericirii cand dulce-mi spui ca ma iubesti
As vrea sa zbor pe culmea fericirii,
La nunta cereasca noi doi vreau sa fim mirii
Cu mine fericita sa traiesti.

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara cuvinte

Si nu-i stiuta soapta a gandului - ci cand
Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte,
E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte
Nu-i ruga, si nici jale, si-i totusi trist si bland.

Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc, ma tem -
Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor,
Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem…

Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi
Si tot mai greu le numar, si-s tot mai ne-ndurate…
Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate
Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate

In serile cu luna plina
Cand cerul este fara nori,
Cand vantul cu-adierea-i lina
Zburand usor iti da fiori,
Cand se imbraca toti copacii
Cu-a florilor impodobire,
Cand vine iarasi primavara
Inmiresmand intreaga fire,
In serile acestea triste,
Duioase si fermecatoare,
Gandurile mele catre tine
Pe-aripi de vant le las sa zboare
Si lacrimand sa-ti aminteasca
De clipele demult uitate
Sa-ti spuna cat de mult eu sufar
In trista mea singuratate.

poezie de Marian Galoiu
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenesc

Vine, vine, fara seama
Fara sa gandesti la el
Si din firea-ti ta prea calma
Te transforma in alt fel.

Îti da forta si caldura,
Îti da viata si dorinta,
Te indeamna si te fura
Sa nu ai defel cainta.

Ganduri, ganduri, te framanta
Si te lasa fara grai,
Îti simti inima cum canta,
Te trezesti direct in RAI.

Iar cand visu-ti izbaveste
Te ridici si cazi pe spate,
Îti tragi sufletul de peşte
C-o sa-ncepi din nou si poate …
Nu vorbi, ci doar gandeste!

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand simti

Plang cand viata-mi rade-n fata
Si imi fura din culoare
Plang cand soarta ma invata,
Cand pe cer rasare soare.

Rad la tine dar am masca
Si mi-e frica de-ntuneric
Stau si astept sa se mai nasca
Un luceafar prea feeric.

Ma cutremur si mi-e groaza
De o lume prea perversa
Ma ascund sa nu se vaza
Fata mea, o fata adversa.

Ma topesc cand tu ma mangai
Si-mi soptesti usor in noapte
Vorbe prea fierbinti, ma balbai
Cand apoi tu treci la fapte

poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Acum cand pleci si cand melancholia
Se lasa grea, mai grea ca o durere,
Inconjurat de umbra si tacere,
Uitat de toti, as vrea sa-mi uit solia.

O, trecatoare vise efemere,
V-am cunoscut de mult zadarnicia;
Statornica-I doar nestatornicia,
Iubirea? Juramintele? Himere!

Alearga trenul, creasca departarea,
Vor trece anii, va veni uitarea
Si linistea care impaca toate.

Te du spre fericitele-ti destine!
Cand primavera va muri in tine,
Tristetea mea, vei intelege-o, poate.

sonet de Victor Eftimiu
Adăugat de Cristian Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2005

Dispari 2010 cu lacrimi si durere,
Cand n-aveam libertate, nici prieteni nu aveam,
Cand inca eram orb desi aveam vedere,
Cand doar minciuna ta in minte o aveam.

Te du 2009 cu vise spulberate,
Sa nu crezi c-am uitat ce mi-ai promis atunci,
Sa fim cuplu perfect... respect, egalitate,
In schimb eu am primit pedepse si porunci.

Dispari 2008 cand cruda realitate,
Lovea din intuneric si nu intelegeam,
De-as fi stiut ca porti in tine doar pacate,
Plecam mult mai devreme si nu mai sufeream.

Te du 2007 cand am ales durerea,
N-am fost impins din spate, eu singur am ales,
Ai spus ca va fi bine, ca imi vei fi alaturi,
Ca sunt o jucarie eu nu am inteles.

...

Dispari 2005 cand i-am cantat in gluma,
Si ii spuneam razand:"Ce faci iubirea mea?"
Exact in acel an iubrea lasa urma,
Si in 2007 eram sub vraja sa...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!