Să-ţi fiu femeia-vis...

e mai rece noaptea asta, şi-i fierbinte
e focul nesfârsit în care ard,
iubeşte-mă iubite o noapte, pana zorii
adorm prea obosiţi la sanu-mi cald.

cuprinde-mă-n bataia inimii din tine
să bata doar un ritm in ochii mei,
aprinde-mi steaua ce-mi străluce
în irisii pierduti, ramai prizonier in ei..

haide potoleşte-mi foamea de iubire
rămâi acum cand asfintitul inca-i orb
strânge-mi si ultima farama de lumina
să mă lumini cand dragostea iti sorb

cu gingăşia gurii tale sa-mi starnesti dorinta
să nimicim sudoarea viselor vibrand
să nu mai stim de noi sau de e noapte
să ardem amandoi intr-un albastru foc mocnind.

iubeşte-mă acum, în noaptea spre sfarsit
să-ţi fiu femeia vis, ce-n vise m-ai strigat
să-mi curgi pe trupul moale fara de vesmant
şi lasă-mă batand in pieptul tau, andant.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-maă cu maiinile, făptură
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca intr-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-ma cu maiinile, faptura
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca într-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu femeia ta

atât de gingas ma cuprinzi iubite
şi-atat de moi iti simt stransorile pe rand
mă strangi prea dornic de iubire
şi-mi spui ca ma iubesti de cand, de cand,,

te uiti de parc-as fi un chip sculptat in roua
şi-ncet m-atingi cu degetele moi
mi-asculti din urme cantecul din mine
şi imi tresalta sanii amandoi.

nu-ti pasa ca ni-e martor ochiul lunii
n-auzi nici cand iti spun ca sunt un vis
iti simt doar mainile-mrejuru-mi prea flamande
şi ma aduci in patosul aprins.

te lasi purtat de freamatu-n surdina
cu ochii tai ma sorbi incet, incet
şi-n unduirea ce ma pierd fara vreo vina
devin a ta femeie cu ochii violet.

atat de gingas ma iubesti, iubite
si-atat de frageda devin in mana ta
si vreau doar trupul tau sa ma alinte
sa-ti fiu visarea ta eterna, sa fiu femeia ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte asta vreau

În noaptea asta vreau să-ţi fiu păcat,
Să-ţi sorb dorinţa de pe trupul gol,
Să uit de mine când m-ai sărutat;
Fluturii din inimă să-mi zboare stol...

În noaptea asta vreau să-ţi fiu iubire,
Să îţi alerg fierbinte pe pielea-nfiorată,
Să răvăşim cearşafurile în neştire;
Să oprim timpul-n loc întâia dată...

În noaptea asta vreau să fim nebuni,
Robi ai iubirii noastre interzise,
Să credem prima oară în minuni;
Să îţi adorm în braţe, să mă iubeşti si-n vise...

poezie de Tudor Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, poetule

cu magia gurii mele te-am strigat şi
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.

iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.

tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.

starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.

ma cutremur si teama ma cuprinde
de iubirea ce imi asterni dincolo de marginea lumii.
ma ucizi cu iluzii si viata imi smulgi din fiecare secunda ce mor
intr-un sfarsit ce ramane etern in cuvinte.

te iubesc poetule, obsedant si tacut.
te iubesc asemeni atingerii buzelor tale.
esti misterul mintii mele in care am invatat sa zbor
nimicind tristetea si lacrima noptii cu ochii de soim neînvins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, femeie

iubeşte-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăşi şi iar
astăzi şi mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste ţărmuri întinse de mare
iubeşte-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubeşte-mă femeie în dorul nespus
şi vântul să-ţi poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubeşte-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste şoapte
iubeşte-mă femeie, o dată
dă de pereţi cu dureri şi tristeţi
nu rătăci din poartă în poartă
iubeşte-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubeşte-mă femeie
acum ori niciodată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă

Iubeşte-mă fără reţineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubeşte-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă,
În fiecare dimineaţă,
Iubeşte-mă la prânz şi seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.

Iubeşte-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche şoapte,
Iubeşte-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.

Iubeşte-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubeşte-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.

Iubeşte-mă ca pe-o magie
Cu vers şi ritm de poezie,
Iubeşte-mă, citindu-mi cartea,
Cât încă nu mă cheamă moartea.

Iubeşte-mă fără orgoliu,
Nu aştepta o zi de doliu,
Iubeşte-mă cât încă vântul
Ţi-oferă darul meu, cuvântul.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morgana de-o noapte

afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.

te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.

ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.

lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.

ma-mbeti cu mirosuri alese si-mi place
te undui usor si ce dulce m-atingi
m-acoperi cu tine, esti veninul de sarpe
si-n mine te-afunzi, prin vene imi curgi.

cu gura-nsetata iti musc sanul tare
Morgana de-o noapte, ma ucizi cu-al tau foc
ti-as smulge sarutul de moarte ce doare
te-as tine in brate sa ard la un loc.

mai ninge usor si parca se stinge
si ultimul fulg ma strapunge si tac
din somnul ce flacara ma face a plange
te caut intr-una prin iarna in frac.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iubire

iubeşte-mă femeie
o dată. încă o dată
în aşternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îţi cer
iubeşte-mă femeie ca marea
şi lasă-mă să pier pe braţe de dor
în astă lungă noapte
între ţipătul iubirii şi foşnetul suspinelor
iubeşte-mă femeie
sub frunze de arţar
un ciob dintr-un suflet curat
îţi dau azi în dar
lasă-mă să-ţi acopăr trupul fierbinte şi gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte şi şoapte
eşti sublimul iubirii, eşti dulce visare
eşti taină, eşti chemare
iubeşte-mă femeie, în mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul Odiseei

tu tristeţe crudă, dormi în norii stinsi
şi adormi şi lnistea ce curge-n curcubeu.
rupi amurguri blânde ce ard albastrii irisi
rană peste noapte, rana-n chip de zeu.

te destrami într-una din trena unor lacrimi
curgi mărgăritar, amar pe inserari,
sângeri iîn culori smulgand din inimi, patimi
şi val din valuri rupi cu gemetele-n zari.

mirajul Odiseei mi-l asterni in cale
ca pe un desert fara de sfarsit
mi te-ascunzi in dune, paparuzi de ploaie
lasi sarutul mortii pe tamplele zvacnind.

ca o cersetoare, ca un Lord de vant
imi cuprinzi mijlocul, ochii mi-i vrajesti
ma adormi soptindu-mi, trupul sarutand
magica iubire sau blestem imi esti?

pătimaşă-n noapte, o străina-n zi
mă trezesti din moarte, ma ucizi iubind
eşti alura ploii, bataia inimii
ce mă vrei sa-ti fiu, mie doar fiind.

tu, cochetă doamnă în mirajul serii
eşti doar trup ascuns in lacrima cazand,
dintr-un curcubeu răni cu gustul mierii
mi le-aşterni pe buze prea amar curgând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

e prea devreme să îţi spun adio
şi prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc
scrisori ramase cu soapte ce nu-s spuse
scrisori cu ce-as fi vrut sa-ti povestesc.

e prea târziu sa te mai chem in noapte
sau inca sa te caut prin multimi
citind pe caldaram vreo urma dupa tine
e prea tarziu sa-ti scriu mi-e dor sa ma alinti.

ţi-aş cere sa-mi trimiti o telegrama
sau sa-mi raspunzi cand inca nu ti-am scris
sa stiu de-ti este dor, ti-as scrie pe lumina
sa ma citesti de cate ori iti sunt in vis.

ţi-aş spune sa ramai sau sa mai vii incoace
pe-acelasi colt de strada-ntamplator
să cred ca ne-ntalnim intaia oara
să-ţi scriu imaginar cu ochii ca mi-e dor.

e prea târziu, un ultim rand pe foaie
ce nu-l mai stiu, ti-as cere tu sa-l scrii
ţi-am spus adio poate prea devreme
în rândul care iti ceream să vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi

şi iarăşi curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
şi iarăşi te-alung fara teama
şi flutur esarfa cu saruturi in parg.

te cert şi-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.

şi iarăşi ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.

şi du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.

şi iarăşi se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
şi ramai doar un flutur in zbor pentru doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum

Tu iubeşte-mă acum,
deşi nu mai este cazul.
Nu mai am aşteptari de la tine,
nu mai vreau nimic
şi chiar dacă tu eşti dispus să oferi,
eu nu mai vreau să accept
pentru că am hotărât
să merg mai departe,
îndemnată de sufletul meu.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să mă vezi altfel
aşa cum e să-ţi ceară sufletul ceva
şi tu nu-i vei putea oferi niciodată.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să simţi acea suferinţă,
cum am simţit-o eu ieri.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem începutul iubirii

opreşte-te din drumul tau fara zambet
opreşte-te sa zambim amandoi
opreste-te pentru o clipa de iubire
ce-am strâns-o din roua intalnita in calea mea
căutându-te
stai! în vremea ce-am oprit-o pentru a te gasi.
da-mi mâna să ingradim lumea
cu fiorul din palmele noastre
şi-apoi sa sadim universul in fiecare licar pamantean.
vrei?
vrei să fim iubire pentru a ramane?
vrei să fim inceputul unei lumi?
dincolo de cantecul necunoscutului infinit,
rămâi să fim noi pictand bolta cu soapta ce se zbate
în orizontul fara sfarsit.
prinde zborul de fluturi ce saruta noaptea
viselor dintre cele două continente inlantuite de iubire.
eu, apă, tu pamant,
eu zâmbet, tu fior,
eu, femeia
tu, capătul cautarilor noastre.
opreste-te pe buzele mele
opreste lumea sa ne-auda spunand
suntem începutul iubirii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă oricum...

Iubeşte-mă oricum, dovadă vie a mersului pe Lună,
Iubeşte-mă oricum, plecat pe ţărm să-nece
Acea umbră de rece crescândă-n urma mea.

Iubeşte-mă oricum, prin tainic vrej ceresc,
Şi-n vajnicele pulberi ce-mi năpădesc iubirea,
Până-n fugarnicele clipe ce-mi cuceresc murirea.

Rămân aici, iubeşte-mă oricum, cu-obloanele de ceaţă
Gigante delirări când trupul n-are zvâcnă...
Respir de-atâta tu sevă de constelaţii,

Iubeşte-mă oricum, infern şi rai, lumina mea-i în ochiu-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide, mama, haide, tata

Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.

Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.

Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.

Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.

Cand mi-e jale, cand mi-e teama,
Ma gandesc la tine, mama,
Cand mi-e viata tulburata,
Ma gandesc la tine, tata.

Haide, mama, haide, tata,
Mai claditi-ma o data,
Fara nume si avere –
Numai liniste v-as cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste,
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.

Ca nici unul n-avem parte,
De la nastere la moarte
De o viata linistita –
Frunza-n plop mereu se- agita.

Inapoi la tine ia-ma,
Sa ma stergi de lacrimi, mama,
Lasa-ti mana sa ma bata,
Sa ma – nveti cu viata, tata.
Bune, rele-amestecate,
V-ati obisnuit cu toate.
Creste noapte, creste iasca
Pe iubirea pamanteasca.

Bate vantul dinspre viata,
Si eu lacrimi simt pe fata,
Dinspre moarte bate vantul,
Lacrimeaza si cuvantul.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar enigma

sunt doar amanta inimii din tine
şi prizoniera ochilor tacuti
când rauri de iubire ma scufunda
mă las sedusa de soaptele fierbinti.

sunt doar tacerea pe buzele-ti flamande
şi in fior ma pierd cand ma privesti
aş vrea sa-ti fiu eterna ce te-ascunde
în dorul greu si-atunci cand ma iubesti.

o sclavă de n-as fi trairilor nebune
ce te cuprind asa cu gand nebun,
aş rupe legaminte si cutume
cu mâinile legate si-n tine sa m-adun.

sunt doar rebela inchisa-n fericire
ce cant iubirii ce zace in blestem
in temnita ce noaptea ma poarta spre pieire
cu glasul sugrumat de-al inimii indemn.

sunt doar enigma dulce ce-ţi otraveste visul
cu mainile-adancite in ranile de vremi
sunt doar in gandul lacom ce iti starneste plansul
cu bratele in juru-mi, iti sunt şi tot mă chemi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!