Salteaua cu cerbi

cerbii din pădurea
verde trec bega înot
cu tu-
multă greutate, aşa
cum ai despica o saltea (?!) cu apa în ea
cumva
cum ar fi şi genunchii unui bătrân
luxaţi de cascade... se
regăsesc unul cu celălalt, cu
coarnele bine
marcate pe malul opus: atât de aproape încât
de departe ajungi
să te întrebi dacă nu
era mai deştept de-ncercat
un salt – descris ca un pod –
peste râul
speriat de copitele ne-
apărat migratoare
în contra
naturii pădurii din estul
şi nor(d)ul oraşului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei care au speriat gestul

de agresivitate al unei femei
exterminând insectele ei
dăunătoare
înfloririi şi... veştejirii, cu timpul, a
feţei unui bărbat -
unul din vestul sălciu (?!)
pe bega
gesticulând cu porii-n turbine la uzina electrică
(aşa se s... pune)
până la venirea nu
mirii-ntr-o funcţie mai înaltă
eclectic valabilă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputând să treacă râul înot, puricele se sui pe spinarea unui hipopotam şi astfel reuşi, împreună cu acesta, să ajungă pe malul celălalt al râului. Ca să vezi la ce rezultate poate să ducă munca în echipă...

aforism de Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbii carpatini cu cât au coarnele mai mari, cu atât se consideră mai frumoşi. La bărbaţi e invers. Cu cât au coarnele mai mari, cu atât sunt mai frumoase femeile lor.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bega la Arad

bubiţe dulci ca-n bucureşti
şi eczeme de cartier nu
mai găseşti - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureşul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureş
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameş sadea - care mai şi uneltea
încă în exerciţiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept şi cuişoare
finuţe-n desuuri
şi vârfuri
cum noi nu am fost
abia
atunci când vorbim de
abia atunci ră
sărim ca porumbeii de mare
din stâncă
în stâncă prea bine
cu tot
puroiul subţire, băubil, cu bule
mărunţite în bot,
fumoasă nefe
ricită, nefe
ricită...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă durere

pun pariu că voi supravieţui
deşi nu mă voi îmbolnăvi
de corona
virusul făcut ca să ucidă o gra
vidă care e mama şi e
deja moartă bătrâna e prea
multă durere
aş sta în faţa ta vertical
ca un cal
aş da din copite aval
de galopul turbinei pe bega

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui salcâm

cu crengile răsucite de vântul
ce face legea în Isola d'Istria
mătură plaja cu frunzele ei
de umbră fenomenal înfrunzită
tot mai ferme de azi
până ieri e un secol de când umbra unui salcâm
umbra salcâmului tânăr
vai, dar atât
de bătrân se răsuceşte în vânt nu clipeşte
vai, dar atât
de mult se răsuceşte încât
sarea de mare din aer scrâşneşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la malul opus

Frânghia care ne leagă unul de altul s-a rupt,
am tras tot timpul fiecare în partea sa,
s-a mers prea departe pe drumuri inexistente
şi a venit furtuna.

Prins între fulgere şi vânt năprasnic am intrat în panică,
cu respiraţia tăiată caut un adăpost
în care să-mi las trecutul,
prezentul să-l fardez
şi să merg pe sârmă în echilibru
până la malul opus.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpolentoarea

femei prea puţin
corpo-lente
aşa cum eu am iubit în viaţa
asta a mea
femei cu mişcări de învăluire
cu muşchii atrofiaţi
aceste
femei mi-au căzut leşinate
la patul puţin speriat! şi
despre ele
bine ar fi să nu
mai vorbesc ne
apărat de unele gesturi la fel
de stingher exprimate
la fel
de subţiri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi pădurea

Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce îşi pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Îşi relevă frumuseţea castă-n frunzele pădurii!

Sunt sfioase şi tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezenţa unui june blând privirile-şi coboară.
De departe le zăreşte şi ideea îl răsfaţă:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă faţă!

Şi trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere şi-a pădurii desfătare.

Căutând refugiu-n seară, nici nu ştie ce-o aşteaptă,
Dar din norii-aduşi aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.

sonet de Mihaela Dindelegan (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)

şi aşa cum stăm
unul în faţa celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înţelegem
cum masa tăcerii îşi cere ea însăşi
tributul propriei amuţeli

alunecăm şovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenţi
niciodată sincronizaţi
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuşi

răstigniţi
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte
fără prea multă înţelepciune înţelegem
noţiunea de drepte paralele
conceptul de vid
mai bine decât am făcut-o
în trecuta adolescenţă
la ora de geometrie a profesorului
cu lornion şi curea albastră din piele

eu uşor aplecată
peste triunghiul umbrelor tale
tu subtil adunat undeva
la marea ieşire din mine
surâdem cu spaimă
din nou mângâiem
bradul mesei lucioase
nepăsător împărţind
pahare cu sucuri de rodii
şi cuburi de gheaţă
poate numai tic-tac-ul
ciobit-perimat
al unui sentiment
de la ora 5 după-amiaza
în toropita grădină de vară

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă mare

întotdeauna mi-a plăcut
de o femeie care e alta
decât femeia care îmi place pe care
o iubesc: în tot
cazul înot doar înot o re
priză în apele ei mensuale (?! în a
cord cu o inimă-n stare -
tot în iubesc o
găsesc răstignită vorbind
în limba deşertului umed
aproape dintre planoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi tu

Au amuţit de prin păduri toţi cerbii.
Şi lupii, deodată, au tăcut.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Eu unde aş fi fost? Ce-aş fi făcut?

În scoaba de copită se adapă
Mici vietăţi ce vor mai rătăci.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Din ce motive-aş supravieţui?

Cu sufletul plecat în pribegie,
Ecoul depărtării a-ncremenit.
De n-ai fi tu, să îmi respiri aproape,
Aripa mea unde-ar fi odihnit?

În umbra de-ntuneric, pe furiş,
O altă dimineaţă se-ntrevede.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Pădurea n-ar mai fi atât de verde!

Sălbăticia fără adăpost
Pierdută-i într-o urmă de copoi,
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Te-aş căuta în lumea de apoi.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsurători

am descoperit am
des...
coperit, abia acum îmi dau seama: un
teodolit
la marginea pădurii verzi – cum ai privi
spre ghiroda – acolo
stă în grădina lucrată naşul meu de căsătorie (?!) mistreţ al
primei îndrăgostiri de-o femeie
cu aripi atât de prăfoase de cartier
la
milimetru foarte
verde şi viu
am
descoperit o unealtă de măsurat
fericirea arbor cu arbor
cu
toate insectele bine
ştiute din inventare cu pat
de polistiren

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul verde

hai, nu fii tristă, nu
uite
eu te sărut Natură uşor
pe malul Tisei – ca un pui cuminte de nor –
uite
ce buze mi-a fost dat să-ntâlnesc
în drumul meu verde printre cuvintele ne
rostite – de-amor
uneori plutitor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A da

din maus e lucru mare:
aşa se naşte o postare
în care gândurile tale,-n moale,
se văd plăcute de un altul
ce-şi pune poza lângă tine
(?!) –
şi-i bine, e atât de bine
să ai un prieten leneş, virtual,
în lumea ce ai părăsit-o
pe motiv de cursă contra
cronometru estival...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazemata unui suflet sterp

Uneori,
e atât de întuneric în cazemată,
iar cel de acolo e atât de dezorientat,
încât nu mai ştie unde e,
cine e, dacă mai e...

Când i se aprinde oftica-n gâlci,
s-apucă să zgârâie cu spaimă
în fel de fel de idei,
cu neputinţă lui mânioasă şi fără temei,
doar "kashai" la ei -

contra lumii, contra tuturor -
suflete sterpe şi oftica lor!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutur frunzele

de nuc se duc poeţii se duc
prin zăpadă
nervurile stau grămadă (?!)
peste... salt –
înainte şi repetat şi surpat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbirea

iartă-mă că nu
prea fac conversaţie
sunt
foarte ocupat şi plecat şi-ntristat
de aia
e mai bine să nu
îţi (v)orbesc
despre tine, of, ne
apărat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

clar, am vrut multe să-ţi spun în ziua de ieri
dar am tăcut ca un speriat epocal... şi atât...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cal cu cal

din tabloul cu cal
de tracţiune expus foarte sus
la salonul de toamnă târzie
copitele animalului ne
supus coboară patinând pe o şină (hazlie...)
îngustă ca o fustă de
femeie bravând – în funcţiune –
în acelaşi
tramvai cu alţi cai – în secţiune –
copitele
animalului greu de dus într-o pătură (?!) din
păr de cămilă de
la sârbi trec graniţa dintre artă şi grajd (o să fie...)
de parcă
infirmeria veterinară le-ar ajuta –
mai mereu
se nasc probleme de-algezie la muzeu:
publicul încă nu
are durerea, nu
poate, nu ştie să călărească
acele imagini – de
ja vu – plăcerea
vine uitând...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!