În Șir indian -
Pe poteci de munte
pași cadențați.
Turiștii veseli iar
răspândesc ecouri.
tanka de Valeria Mahok (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vine Crăciunul!!!
Răsună colindele,
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer plutește mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
și cadouri încarcă.
Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluțe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinților aduce.
Afară, gerul scârțâie
sub picioarele lui Moș Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzește.
tușește optimist,
mai departe pornește.
nu se plânge prea tare,
căci e Crăciunul,
nașterea lui Iisus,
e ziua cea mare.
poezie de Valeria Mahok (28 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură albă -
Pe brațele iernilor
mii de ghiocei.
Feeriile naturii
veselesc turiștii.
tanka de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
sub podul din livadă
ecouri confuze.
haiku de Valeria Mahok (mai 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă bucuriei -
În hamacul iubirii
Îngerii cântă.
Magii răspândesc vestea
Nașterii Pruncului sfânt.
tanka de Valeria Mahok (9 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casă uitată
Sub iedera uscată
plânge un pisic
Ecouri prelungi
Sub ziduri părăsite.
tanka de Valeria Mahok (22 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de toamnă
Frunzișurile
Sub călcâiele toamnei
Oftează adânc,
Pe crengile brumate
s-au agățat ecouri.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcă iedera
peste casa vecinilor
Pustietate
și ecouri stinse de timp
prin obloanele vechi.
tanka de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte geroasă
sub pași sălbatici
scârțâit confuz.
haiku de Valeria Mahok (23 decembrie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnet confuz iar -
în liniștea pădurii
pași grăbiți.
haiku de Valeria Mahok (23 decembrie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași sălbatici
brodează troienile -
frica-i pe urme.
haiku de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență Tanka
Ploile toamnei-
Pe umerii pământului
frunze moarte.
Vântul mătură grăbit
printre ecouri triste.
tanka de Valeria Mahok (30 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori la urechea Anului Nou
Păpădii de foc
pe cerul Anului Nou -
buchete de vis.
Clopotele bat
născând valuri de fiori -
cerul ascultă.
Ecouri fugare -
odele bucuriei
gâdilă cerul.
poezie de Valeria Mahok (27 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În doine românești zâmbește plaiul tării mele
Și ia românescă în cântec se răsfață,
Din munte buciumul transmite lumii
Că românașii virtutea își înalță.
catren de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Electorală
Îmi scuip în sân, ca de deochi,
De-atâta munte de minciuni,
Leii rânjind promit fripturi,
Celor cu cataracte-n ochi.
epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să șimți natura care te-nconjoară că-i divină.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna
Ne simțim amândoi
purtați de timp
prin locuri neumblate
ne oprim mirați
și nu știm unde suntem
treziți ca din vise
ne adunăm gândurile în pași
și mergem și mergem
pentru că viața are drumurile ei
și trebuie străbătute
lăsându-ne umbrele
la intersecții
trebuie Valeria trebuie
să mergem cât trupul ne cheamă
ascultă ascultă chemările lui
ascultă ce ecouri prelungi
intersectează cerul
uite ce luminoase sunt stelele
dă-mi mâna Valeria dă-mi mâna
să trecem pe sub ele
să adunăm din puterea lor
lumina anilor ce vin
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci de Sânziene...
Zburdă luna pe câmpii,
Lăsând vers în poezii,
Printre gene argintii,
A poeților copii.
Mângâind frunți frământate
Și versuri desculțe în șoapte,
Muza mândră și făloasă,
A poeților nănașe,
Prinde vrăjile în cuvinte,
Și florile-n amintiri,
Descântând pân'la moarte
A iubirilor simțiri.
Și într-o liniște adâncă,
Cum doar visele pot fi,
Se zbenguie între Drăgaice,
Pe-ale nopților câmpii,
Valuri de dorinți în șoapte,
Într-un fluviu de simțiri,
Cu descântec de țigânci,
Pentru marile păcate.
Ochii stelelor transmit,
Din clipiri îndepărtate,
Peste plete de poteci,
Muzica mută, dar plină,
Cu simțiri fără cuvinte,
Ochi să ai, să tot culegi
Vraja nopților brăzdate,
Ca să uiți de tot și toate,
Cât ești viu și mai ai simț,
Cu iubire pân'la moarte,
Sânziene așteptate,
Printre râuri de poteci.
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de ziua ta
În salba anilor de aur,
S-adaugi veșnic daruri.
Cărări de fericire
Să calci ades în viață,
La gât să îți atârne numai lauri.
Și brațul tău puternic
Să înoate în torentul vieții
Tot mai bine,
În casa ta să lumineze,
Doar faruri înțelepte
Și iubiri creștine.
Când poposești pe-al vieții prag,
De bătrânețe lungă,
Cu litere de aur
Istorii despre tine să citești,
De care să fi mândră,
Că n-ai trecut prin viață,
Fără să lași în urma ta ecouri.
poezie de Valeria Mahok (6 septembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
poteci de munte -
și oglinda cerului
fărâmițată
haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie anapoda
ziua căzuse pieziș
de pe partea ta
a patului
cu un colț mai sus
și cu unul mai efemer
zgomotele de afară
se auzeau neastâmpărate
ca niște pași cadențați
de bocanci
zgâriind pe perete
ploaia picura anapoda
din jos în susul
odăilor
atemporal suprapuse
peste noi
spre acoperișuri de metal
spre norii de sticlă
eu priveam de jos în sus
nemărginirea picioarelor
tale pe cerul
de cretă
tu mă tăceai nesfârșit
din susul în josul acelor
de ceasornic.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!