Dă-mi mâna
Ne simțim amândoi
purtați de timp
prin locuri neumblate
ne oprim mirați
și nu știm unde suntem
treziți ca din vise
ne adunăm gândurile în pași
și mergem și mergem
pentru că viața are drumurile ei
și trebuie străbătute
lăsându-ne umbrele
la intersecții
trebuie Valeria trebuie
să mergem cât trupul ne cheamă
ascultă ascultă chemările lui
ascultă ce ecouri prelungi
intersectează cerul
uite ce luminoase sunt stelele
dă-mi mâna Valeria dă-mi mâna
să trecem pe sub ele
să adunăm din puterea lor
lumina anilor ce vin
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Șerban Drincea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.